În Momitorul Oficial al României Partea I nr. 77/29.I.2025 a fost publicată Decizia nr. 91 din 25 noiembrie 2024 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a admis sesizarea formulată de Tribunalul Suceava — Secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 867/86/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile privind interpretarea și aplicarea unitară dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință Înalta Curte a stabilit că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor anterior menționate, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei.
În motivarea deciziei Înalta Curte arată că Problema de drept din prezenta sesizare se referă lamodalitatea de interpretare a prevederilor art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, respectiv dacă se produce încetarea de drept a raportului de funcție publică în urma emiterii deciziei de pensionare la cererea funcționarului public aflat în menținerea raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare (la cererea sa și cu aprobarea angajatorului) și dacă suspendarea plății pensiei are vreo relevanță din perspectiva încetării de drept instituite de art. 517 alin. (2) din Codul administrativ.
Reformulând întrebarea propusă de instanța de trimitere, Înalta Curte de Casație și Justiție este chemată să stabilească dacă, în situația menținerii la cerere a raportului de funcție publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, emiterea deciziei de pensionare determină încetarea de drept a raportului de serviciu, chiar dacă funcționarul public ceruse suspendarea plății pensiei.
Astfel, este necesară stabilirea consecințelor dobândiriicalității de pensionar din perspectiva deschiderii dreptului la pensie și a consecințelor suspendării plății pensiei raportat la calitatea de pensionar deja dobândită.
Pentru dezlegarea acestei chestiuni, se impunecoroborarea textului art. 517 alin. (2) din Codul administrativ cu cel al art. 517 alin. (1) lit. d) din același cod, care statuează ca ipoteză premisă faptul că raportul de serviciu existent încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, aceasta fiind regula; excepția instituită de textul de lege are în vedere situația în care raportul de serviciu existent nu încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, dacă persoana care are competența de numire în funcția publică a dispus aplicarea prevederilor alin. (2).
Alin. (2) al art. 517 din Codul administrativ prevedecă, în mod excepțional, pe baza unei cereri formulate cu 2 luni înainte de data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare și cu aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice, funcționarul public poate fi menținut în funcția publică deținută maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de serviciu.
Ca urmare, în mod excepțional, încetarea de drept araportului de serviciu la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă standard și a stagiului minim de cotizare pentru pensionare nu se produce dacă, cu 2 luni înainte de această dată, funcționarul public a formulat o cerere de menținere în funcția publică deținută care a primit aprobarea conducătorului autorității sau instituției publice.
În ipoteza funcționarului public aflat în menținerea raportului de funcție publică, în urma activării dispozițiilor art. 517 alin. (2) din Codul administrativ, încetarea raportului de funcție publică se poate produce fie la expirarea termenului de 1 an pentru care a primit aprobarea, fără a se fi solicitat/acordat o nouă aprobare, fie prin expirarea termenului de maximum 3 ani peste vârsta standard de pensionare pentru care putea fi cerută menținerea în funcția publică (cu amendamentele aduse prin Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021 în situația femeii funcționar public).
Ceea ce nu acoperă în mod explicit textul legal supus analizei și a creat dubiul de interpretare invocat de către instanța de trimitere este dacă o asemenea încetare se produce și în situația în care funcționarul public aflat în menținerea raportului de funcție publică ca efect al procedurii prevăzute de art. 517 alin. (2) din Codul administrativ obține decizia de pensionare, ca urmare a cererii sale.
Astfel, dacă ulterior acestei mențineri în funcția publică,funcționarul public a înțeles să solicite deschiderea dosarului de pensionare, fiind emisă decizia de pensionare, acesta căpătând calitatea de pensionar, se ridică întrebarea dacă se produce încetarea de drept a raportului de funcție publică ca urmare a comunicării către angajator a deciziei de pensionare emise [comunicare prevăzută de art. 106 alin. (5) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 263/2010)].
Subsecvent, se ridică o întrebare adiacentă, dacă încetarea de drept a raportului de funcție publică în urma comunicării către angajator a deciziei de pensionare emise se produce și în situația în care funcționarul public a cerut și a obținut decizie de suspendare a plății pensiei în condițiile art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010.
Or, se constată că, prin reglementarea de principiu dinart. 517 alin. (2) din Codul administrativ, s-a urmărit eficientizarea folosirii fondurilor publice pentru plata salariilor/pensiilor, cât timp declanșarea procedurii de stabilire și plată a pensiilor (reglementată de secțiunea a 7-a a cap. IV din Legea nr. 263/2010) se finalizează cu emiterea deciziei de pensionare, care produce efecte — din perspectiva datei cuvenirii drepturilor de pensie — de la momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de Legea nr. 263/2010, în funcție de categoria de pensie solicitată [art. 104 alin. (1) din lege], iar din perspectiva datei acordării efective a pensiei, de la momentul înregistrării cererii [art. 104 alin. (2) din lege].
Ca urmare, conform normelor amintite, chiar dacăraportul de funcție publică [în lipsa menținerii conform alin. (2) al art. 517 din Codul administrativ] încetează la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, pensia se acordă de la data înregistrării cererii de pensionare.
Având în vedere scopul urmărit prin instituirea cauzei de încetare de drept a raportului de funcție publică la data îndeplinirii condițiilor de pensionare, corespunde aceluiași scop încetarea de drept a raportului de funcție publică în urma comunicării deciziei de pensionare de către casa teritorială de pensii competentă. Dacă, pentru ipoteza mai puțin energică a întrunirii condițiilor legale pentru pensionare (în lipsa oricărei cereri de pensionare efectiv depuse de către funcționarul public), legiuitorul a avut în vedere instituirea încetării de drept a raportului de funcție publică, atunci în mod cert deschiderea dreptului la pensie, prin depunerea cererii și obținerea deciziei de pensionare, produce consecința încetării de drept a raportului de funcție publică ce fusese menținut după data îndeplinirii condițiilor de pensionare.
Ca urmare, prin declanșarea procedurii de pensionare (depunerea cererii însoțite de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor legale) se poate conchide că s-a produs deschiderea dreptului la pensie, iar funcționarul public a exercitat dreptul de opțiune între menținerea raportului de funcție publică și cel de încetare a acestuia.
Spre această concluzie se îndreaptă și considerentele menționate la paragrafele 28 și 29 din Decizia Curții Constituționale nr. 112 din 23 februarie 2021, care, deși a avut un alt aspect de analizat, a antamat contingent și această chestiune:
„28. Prin urmare, încetarea raportului de serviciu al femeii la o vârstă mai redusă decât a bărbatului poate și trebuie să rămână o opțiune a acesteia, în contextul social actual. Transformarea acestui beneficiu legal într-o consecință asupra încetării raportului de serviciu ce decurge ope legis dobândește valențe neconstituționale, în măsura în care ignoră voința femeii de a fi supusă unui tratament egal cu cel aplicabil bărbaților. Astfel, dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, în redactarea anterioară modificării prin art. I pct. 24 din Legea nr. 156/2018, sunt constituționale numai în măsura în care, la împlinirea vârstei legale de pensionare, dau dreptul femeii să opteze fie pentru deschiderea dreptului la pensie și încetarea raportului de serviciu în curs, fie pentru continuarea acestui raport până la împlinirea vârstei legale de pensionare prevăzute pentru bărbați la acea dată.
29. În prima ipoteză, când optează pentru deschiderea dreptului la pensie, raportul de serviciu în curs încetează de drept. Din contră, în măsura în care funcționarul public femeie optează pentru continuarea raportului de serviciu până la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege pentru bărbați, exercițiul dreptului la muncă nu este condiționat de voința angajatorului, dar dreptul la pensie nu va putea fi solicitat simultan. Curtea observă că, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 63 de ani pentru femei, dar că atingerea acestei vârste se realizează prin creșterea vârstelor standard de pensionare, conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 5 la această lege. În condițiile în care legiuitorul va înțelege să modifice vârstele de pensionare, aceste considerente își păstrează valabilitatea, urmând a fi avute în vedere dispozițiile în vigoare la data împlinirii vârstei de pensionare de către funcționarul public femeie.”Așadar, din perspectiva stabilirii consecințelor dobândiriicalității de pensionar ca urmare a deschiderii dreptului la pensie, se constată că emiterea deciziei de pensionare conduce la încetarea de drept a raportului de funcție publică.
Din perspectiva consecințelor suspendării plății pensieiraportat la calitatea de pensionar deja dobândită, se constată că, potrivit prevederilor art. 114 alin. (4) din Legea nr. 263/2010, suspendarea plății pensiei se poate face și la cererea pensionarului, situație în care suspendarea plății se face începând cu luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
Or, emiterea unei decizii de pensionare la solicitareafuncționarului, decizie care a fost ulterior suspendată la cererea sa, chiar dacă nu ar fi produs efectul specific al plății pensiei în favoarea sa, reprezintă o opțiune pentru deschiderea dreptului la pensie, în defavoarea menținerii raportului de funcție publică.
Pe de altă parte, analizând exclusiv argumentele legatede neplata pensiei ca atare, se constată că există un decalaj între momentul de la care se cuvine pensia (data îndeplinirii condițiilor de pensionare) și momentul de la care ar opera suspendarea plății (luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea); or, chiar și în ipoteza depunerii cererii de suspendare în ziua emiterii deciziei de pensionare, suspendarea se va produce în luna următoare celei în care a fost înregistrată cererea.
Acest decalaj nu face decât să sublinieze dobândireacalității de pensionar odată cu emiterea deciziei de pensionare și definitivarea opțiunii între cele două variante (menținerea în funcția publică după îndeplinirea condițiilor de pensionare, respectiv deschiderea dreptului la pensie) în sensul deschiderii dreptului la pensie.
Prin urmare, se conchide că suspendarea plății pensieinu conduce la inaplicabilitatea încetării de drept a raportului de funcție publică, cât timp decizia de pensionare a fost emisă la cererea funcționarului public.
