În perioada 23-24 septembrie 2024 a avut loc, la București, întâlnirea președinților secțiilor civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară în materie civilă, ocazie cu care a fost soluționată și problema referitoare la instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicție judecătorească.
Într-o opinie, instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească este aceea care a dispus măsura. În argumentarea acestei opinii, s-a arătat că reexaminarea unei măsuri implică, în fapt, reevaluarea sa, de către aceeași instanță care luase anterior, în raport de noul cadru legislativ; art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022 prevede reexaminarea, inclusiv din oficiu, a măsurilor de punere sub interdicţie judecătorească; de asemenea, art. 21 alin. (1) din același act normativ prevede reluarea în acest scop a judecăţii cererilor având ca obiect punerea sub interdicţie judecătorească aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Într-o altă opinie, instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească este aceea în a cărei circumscripție
își are domiciliul persoana pusă sub interdicție judecătorească, respectiv domiciliul reprezentantului său legal.
Reexaminarea măsurii punerii sub interdicție judecătorească implică o judecată nouă, într-un dosar distinct, în condițiile și cu procedura prevăzute de Codul civil și de Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 140/2022, aspect ce rezultă din art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 140/2022, precum și din art. 168 alin. (1) C. civ.
Din punct de vedere administrativ, apreciem că, în vederea reexaminării măsurilor de punere sub interdicție judecătorească, nu s-ar putea forma dosar asociat dosarului inițial în care s-a dispus măsura de ocrotire, în aplicarea art. 105 alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 3.243/2022131, din două considerente:
reexaminarea măsurii punerii sub interdicție judecătorească implică, după cum am arătat mai sus, o judecată nouă, cu reguli de drept substanțial și de drept procesual distincte, în urma căreia se dispune o măsură de ocrotire diferită de cea a punerii sub interdicție judecătorească instituită în dosarul inițial (în ipoteza în care, desigur, nu se procedează la ridicarea acesteia din urmă);
În schimb, considerăm că se vor forma dosare asociate (dosare asociate având ca obiect, de pildă, prelungirea, înlocuirea sau ridicarea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale) în raport de dosarul nou constituit în urma reexaminării măsurii de punere sub interdicție judecătorească, în aplicarea, în mod corespunzător, a textului legal din regulament menționat mai sus.
art. 936 C. proc. civ., aplicabil noii judecăți determinate de necesitatea reexaminării de punere sub interdicție judecătorească, prevede că cererea de instituire a consilierii judiciare sau
a tutelei speciale cu privire la o persoană se soluționează de instanța de tutelă în a cărei circumscripție aceasta își are domiciliul.
Prin urmare, în ipoteza în care persoana ocrotită are domiciliul, la data înregistrării sesizării din oficiu sau a cererii formulate în vederea reexaminării măsurii punerii sub interdicție
judecătorească, în circumscripția teritorială a unei alte instanțe decât aceea care a instituit, inițial, măsura punerii sub interdicție judecătorească, apreciem că sesizarea din oficiu sau cererea în discuție este de competența instanței prevăzute de art. 936 C. proc. civ. În acest caz, nu există posibilitatea formării unui dosar asociat în raport de un dosar care nu a fost soluționat de către instanța respectivă.
Reexaminarea în discuție nu privește măsurile de punere sub interdicție judecătorească dispuse în dosare înregistrate pe rolul instanței, care se află în stare de judecată, nefiind soluționate în mod definitiv la data intrării în vigoare a Legii nr. 140/2022.
Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din lege, judecarea cererilor având ca obiect punerea sub interdicție judecătorească aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoare a acestei legi se reia, indiferent de stadiul procesual în care acestea se află, în condițiile și cu procedura stabilite de Legea nr./2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, și de Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum acestea au fost modificate și completate prin această lege. Alin. (2) al aceluiași articol prevede că, în cazul cererilor prevăzute la alin. (1) aflate în apel, hotărârile prin care acestea au fost soluționate în primă instanță se consideră desființate de plin drept, iar dosarele se transmit de îndată, din oficiu, pe cale administrativă, primei instanțe competente.
În acest caz, competența s-a verificat, în condiții legii, prin raportare la data înregistrării cererii la instanță și, în rejudecare, nu se mai procedează la o nouă verificare. Competența teritorială a instanței reglementate de art. 936 C. proc. civ. are caracter exclusiv și este determinată de locul situării domiciliului persoanei în privința căreia se dorește instituirea măsurii de ocrotire în discuție. În ipoteza proceselor privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească, aplicarea, în mod corespunzător, a art. 936 C. proc. civ.
determină concluzia că instanța competentă să judece aceste procese este cea în a cărei circumscripție se află domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească.
Cu referire la dosarele formate în vederea reexaminării măsurii punerii sub interdicție judecătorească, soluționate definitiv, în ipoteza în care cererea privind instituirea măsurilor de
ocrotire reprezentate de consiliere judiciară sau de tutelă specială ori, după caz, de ridicare a măsurii punerii sub interdicție judecătorească este adresată și înregistrată pe rolul instanței care a soluționat inițial cererea de instituire a măsurii punerii sub interdicție judecătorească, instanță diferită de cea prevăzută de art. 936 C. proc. civ., considerăm că se impune admiterea excepției de necompetență teritorială, cu consecința declinării competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței prevăzute de art. 936 C. proc. civ.Astfel, în primul rând, reexaminarea măsurii punerii sub interdicție judecătorească implică o judecată nouă, în condițiile și cu procedura prevăzute de Codul civil și de Codul de procedură
civilă, astfel cum au fost modificate și completate prin Legea nr. 140/2022, prin umrare și cu luarea în considerare a art. 936 C. proc. civ., iar în al doilea rând, stabilirea de către legiuitor a competenței teritoriale în favoarea instanței în circumscripția căreia se află domiciliul persoanei ocrotite constituie, fără tăgadă, o măsură suplimentară în beneficiul acesteia.
De asemenea, considerăm că președinții de instanțe, cu ocazia efectuării inventarului prevăzut de art. 20 alin. (6) teza a III-a din Legea nr. 140/2022, vor proceda și la verificarea
domiciliilor actuale ale interzișilor judecătorești, în bazele de date electronice și sistemele de informare vizând evidența persoanelor. În măsura în care domiciliul interzisului judecătoresc diferă, la momentul verificării efectuate, de cel avut de aceasta la momentul la care s-a înregistrat pe rolul instanței cererea inițială prin care s-a instituit măsura punerii sub interdicție judecătorească, președinții de instanțe vor trimite instanțelor competente potrivit art. 936 C. proc. civ. un inventar al dosarelor respective, urmând ca acestea din urmă să aprecieze, potrivit legii, dacă se sesizează în vederea reexaminării măsurii de ocrotire instituite. În măsura în care instanțele competente potrivit art. 936 C. proc. civ. se vor sesiza din oficiu în sensul arătat, acestea vor solicita instanței inițiale trimiterea, pe cale administrativă, a dosarului în care s-a dispus măsura punerii sub interdicție, precum și a dosarelor atașate sau asociate acestuia, în copie certificată, potrivit art. 106 alin. (4) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, respectiv art. 105 alin. (4) din același regulament.
În conformitate cu acest din urmă text legal, în cazul în care o altă instanță este învestită ulterior cu cereri în materia ocrotirii unei persoane fizice, aceasta solicită copii certificate de pe toate înscrisurile dosarului în care s-a dispus, după caz, instituirea tutelei minorului, ocrotirea interzisului judecătoresc sau curatela persoanei respective, inclusiv copiile certificate de pe toate înscrisurile din dosarele asociate sau atașate.
În ambele ipoteze specificate mai sus, nu se va proceda de către instanța necompetentă la luarea măsurilor prealabile prevăzute de art. 938 C. proc. civ. Domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească, persoană considerată de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 140/2022 ca fiind pusă sub tutelă specială până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțate în reexaminarea măsurii de punere sub interdicție judecătorească, este domiciliul reprezentantului său legal, în afară de cazul în care instanța de tutelă dispune altfel, potrivit art. 92 alin. (4) C. civ. Un conținut legal identic prezintă și art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată.
De asemenea, domiciliul persoanei puse sub interdicție judecătorească nu este reprezentat de locuința sa în fapt, cum este, de pildă, sediul unității medicale în care este internată. Astfel, singura derogare de la art. 92 alin. (4) C. civ. și art. 27 alin. (3) din O.U.G. nr. 97/2005, republicată, este reprezentată de dispoziția instanței de tutelă prin care aceasta a stabilit un alt domiciliu pentru persoana pusă sub interdicție, domiciliu distinct de cel al reprezentantului său legal.
Instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, nu
coincide cu instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de instituire a măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale, în temeiul titlului II al cărții a VI-a a Codului de procedură civilă, deși în ambele cazuri este incident art. 936 C. proc. civ.
Astfel, instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, este aceea în a cărei circumscripție își are domiciliul, la data sesizării instanței cu reexaminarea măsurii, persoana pusă sub interdicție judecătorească, domiciliu care coincide, ca regulă, cu domiciliul reprezentantului său legal, potrivit art. 92 alin. (4) C. civ.
În schimb, instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de instituire a măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale, în temeiul titlului II al cărții a VI-a a Codului de procedură civilă, este aceea în a cărei circumscripție își are domiciliul, la data sesizării instanței, persoana în privința căreia se solicită luarea măsurii de ocrotire, fiind incidente în stabilirea domiciliului acestuia dispozițiile art. 87 și art. 89 – art. 91 C. civ.
În concluzie, opinia I.N.M. este în sensul că instanța competentă teritorial să soluționeze sesizarea privind reexaminarea măsurii de punere sub interdicţie judecătorească, în temeiul art. 20 alin. (2) din Legea nr. 140/2022, este aceea în a cărei circumscripție își are domiciliul, la data sesizării instanței cu reexaminarea măsurii, persoana pusă sub interdicție judecătorească, domiciliu care coincide, ca regulă, cu domiciliul reprezentantului său legal.
