În perioada 5-6 decembrie 2024 a avut loc, online, Întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel, întâlnire în cadrul căreia au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică judiciară neunitară, a fost pusă problema admisibilității contestației declarate împotriva unei încheieri prin care instanța de judecată a ridicat măsura asiguratorie, în temeiul art. 250 ind. 2 din Codul de procedură penală
Autorul sesizării arată că, în practica Curții de Apel Târgu Mureș, au fost întâlnite situații în care au fost respinse ca inadmisibile contestațiile împotriva încheierilor prin care instanțele de judecată au ridicat măsura asiguratorie, argumentându-se că intenția legiuitorului a fost de a institui o cale de atac doar în situația în care, prin actul procesual al organului judiciar, subzistă o măsură asiguratorie (ceea ce corespunde soluțiilor de menținere, extindere și respectiv restrângere a măsurilor asiguratorii) și nu în situația în care, prin actul procesual, măsura nu mai subzistă, patrimoniul persoanei nemaifiind afectat (ceea ce corespunde unei soluții de ridicare a măsurii asiguratorii).
În acest sens au fost analizate dispozițiile art. 250 alin. (1)43 și art. 250 ind. 144 din Codul de procedură penală.
Autorul sesizării nu și-a expus punctul de vedere însă a precizat faptul că această practică este contrară inclusiv celei existente la nivelul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Problema de drept a fost discutată în cadrul întâlnirii președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel din Iași – 18 – 19 mai 2017 în cadrul căreia a fost agreată în unanimitate opinia exprimată de INM, în sensul că, în această ipoteză, calea de atac este contestația care poate fi formulată în 48 de ore de la pronunțare/comunicare, aplicând și în acest caz dispozițiile art. 250 ind. 1 din Codul de procedură penală.
Astfel, deși legiuitorul a menționat expres doar contestația împotriva încheierii prin care se dispune luarea măsurii asigurătorii, nu și ridicarea ei (pentru a pune în acord reglementarea procesual penală cu Decizia Curții Constituționale nr. 24/2016), o atare interpretare este mai coerentă și mai apropiată de scopul urmărit de legiuitorul care nu ar fi avut argumente pentru instituirea unui regim juridic diferit între calea de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierii de luare a unei măsuri asigurătorii și cea prin care se dispune ridicarea măsurii.
De asemenea, în cadrul întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul
Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel – București, 18 mai 2018 a fost agreat în unanimitate punctul de vedere al INM în sensul că procedura ridicării măsurii trebuie să fie, potrivit principiului simetriei, aceeași de la luarea măsurii, inclusiv în ceea ce privește calea de atac.
În final, chestiunea a mai fost discutată și în cadrul întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și al parchetelor de pe lângă curțile de apel – București, 3-4 aprilie 2023 în cadrul căreia a fost adoptată în unanimitate opinia INM conform căreia dispoziția de ridicare a măsurii asiguratorii poate fi atacată cu contestație.
În acest sens, s-a arătat că modul în care legiuitorul a ales să redacteze dispoziția legală privind calea de atac, prin trimiterea pe care art. 250 ind. 2 o face la dispozițiile art. 250 și 250 ind. 1 (despre care arată că s-ar aplica „în mod corespunzător”), este unul deficitar din punctul de vedere al tehnicii legislative, întrucât art. 250 și art. 250 ind. 1 reglementează instituția luării măsurii, or, art. 250 ind. 2 se referă la instituții „de sens contrar”, dintre care ridicarea măsurii este în cea mai evidentă opoziție cu instituția luării măsurii.Procedând la interpretare teleologică a normei de trimitere se ajunge la concluzia că legiuitorul a înțeles să instituie calea de atac a contestației pentru ansamblul instituției nou introduse, acela al verificării măsurii preventive; în conținutul acestei proceduri nou reglementate oricare dintre dispozițiile pe care, subsecvent verificării, le va da organul judiciar pot fi supuse, pe calea contestației, unui control (din partea judecătorului, dacă dispoziția aparține procurorului, respectiv din partea unui complet sau a unei instanțe de control judiciar, dacă
dispoziția aparține judecătorului).
„În mod corespunzător” urmează să se aplice dispozițiilor din normele la care se face trimitere în ceea ce privește declararea contestației (termene, persoane îndreptățite, depunerea), efectele și soluționarea contestației. În măsura în care ar fi ales să restrângă posibilitatea exercitării contestației numai la unele dintre măsurile luate în cadrul verificării, atunci legiuitorul le-ar fi indicat numai pe acelea și nu ar fi atașat întregii instituții trimiterea la textele care reglementează calea de atac.
Interpretarea contrară, în sensul că ridicarea nu ar fi supusă contestației, în schimb menținerea, extinderea sau restrângerea ar fi supuse căii de atac, ar duce la situația absurdă în care o dispoziție cu efecte mult mai reduse (restrângerea – care este, în esență, o ridicare în parte a măsurii) să fie supusă controlului, în schimb o schimbare în tot a situației bunului să nu poată fi verificată. De asemenea, s-a arătat că practica Î.C.C.J. este în același sens, contestațiile împotriva încheierilor prin care se dispune ridicarea măsurii asiguratorii fiind
soluționate pe fond.
Raportat la aceste aspecte apreciem că se impune menținerea opiniei INM. În unanimitate, participanții la întâlnire au hotărât menținerea punctului de vedere exprimat la întâlnirea procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curțile de apel – București, 3-4 aprilie 2023.