Protecția drepturilor utilizatorilor de internet și tratamentul nediscriminatoriu al traficului nu permit ca un furnizor de internet să privilegieze anumite aplicații și servicii prin intermediul unor pachete prin care acestea au un „tarif de cost zero”, iar accesul la altele să fie îngreunat sau chiar blocat – a statuat Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Pentru a da această decizie, instanța a interpretat pentru prima dată regulamentul UE care consacră „neutralitatea internetului” în cazul unei operator de telefonie mobilă din Ungaria.
În atenția judecătorilor CJUE a fost adus cazul societății maghiare Telenor, specializată în special în furnizarea de servicii de acces la internet. În oferta companiei sunt și două pachete de acces preferențial (denumite la „tarif de cost zero”).
”(Acestea – n.n.) Au ca particularitate că traficul de date generat de anumite servicii și aplicații specifice nu este dedus cu titlu de consum din volumul de date achiziționat de clienți. În plus, odată consumat volumul de date menționat, clienții pot continua să utilizeze fără restricții aceste aplicații și aceste servicii specifice, în timp ce celorlalte aplicații și servicii disponibile li se aplică măsuri de blocare sau de încetinire a traficului”, se arată în comunicatul CJUE.
În opinia autorității maghiare pentru media și comunicații, aceste pachete de acces preferențial nu au respectat obligația generală de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului, motiv pentru care i-a cerut operatorului să le oprească.
CJUE a interpretat, în premieră, regulamentul ”neutralității internetului”
Telenor s-a adresat, la rândul său, justiției, iar o instanță din Budapesta a cerut Curții Europene de Justiție să clarifice modul în trebuie interpretate și aplicate anumite dispoziții din Regulamentul 2015/2120 de stabilire a unor măsuri privind accesul la internetul deschis. Concret, a fost vorba despre:
- alineatele (1) și (2) ale articolului 3 din Regulament, care garantează un anumit număr de drepturi utilizatorilor finali de servicii de acces la internet și care interzic furnizorilor de astfel de servicii să implementeze acorduri sau practici comerciale care limitează exercitarea acestor drepturi
- alineatul (3) al articolui 3, care prevede o obligație generală de tratament egal și nediscriminatoriu al traficului.
În hotărârea sa din 15 septembrie 2020, CJUE a interpretat pentru prima dată Regulamentul 2015/2120, care consacră neutralitatea internetului.
În ceea ce privește interpretarea articolului 3 alineatele (1) și (2), Curtea Europeană a observat că drepturile pe care regulamentul le garantează utilizatorilor finali de servicii de acces la internet sunt exercitate „prin intermediul serviciului lor de acces la internet”, serviciu care nu poate limita exercitarea acestor drepturi.
”Curtea a apreciat că încheierea unor acorduri prin care anumiți clienți subscriu la pachete care combină un „tarif de cost zero” și măsuri de blocare sau de încetinire a traficului legat de utilizarea unor servicii și aplicații diferite de serviciile și aplicațiile specifice care intră sub incidența unui „tarif de cost zero” poate limita exercitarea drepturilor utilizatorilor finali (…) pe o parte semnificativă a pieței”, au transmis judecătorii europeni.
Cu cât numărul de clienți care încheie asemenea acorduri este mai mare, cu atât impactul cumulat al acestor acorduri poate chiar să aducă atingere esenței înseși a acestor drepturi, a arătat CJUE.
CJUE: are loc o încălcare a reglementărilor internetului deschis
În interpretarea articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul 2015/2120, Curtea a arătat că nu e necesară vreo evaluare a impactului unor măsuri de blocare sau de încetinire a traficului asupra drepturilor utilizatorilor finali pentru a se dovedi încălcarea tratamentului egal și nediscriminatoriu. În plus, are loc o încălcare a reglementărilor internetului deschis în sensul că încetinirea ori blocarea traficului în cazul unor servicii nu se întemeiază pe chestiuni tehnice, ci pe considerații comerciale, consideră CJUE.
”În consecință, pachete precum cele supuse controlului instanței de trimitere sunt, în general, susceptibile să încalce atât alineatul (2) al articolului 3 din Regulamentul 2015/2120, cât și alineatul (3) al acestui articol, cu precizarea că autoritățile și instanțele naționale competente le pot examina de la bun început în lumina celei de a doua dintre aceste dispoziții”, se arată în încheierea comunicatului Curții de Justiție a Uniunii Europene.
