Titlul problemei de drept: Soluţionarea cererii de abţinere de către instanţa superioară în cazul în care la instanţa de fond nu se poate alcătui completul de judecată (art.50 alin. 2, art.52 din Codul de procedură civilă) (Curtea de Apel Suceava)
- Materia: drept procesual civil / contencios administrativ şi fiscal
- Subcategoria: contencios administrativ şi fiscal
- Act normativ incident: art.50 (2), art.52 din Codul de procedură civilă
- Cuvinte cheie: soluționare cerere abținere
Practica judicară
Din expunerea problemei de drept sesizate de Curtea de Apel Suceava rezultă că aceasta vizează litigiile în care parte litigantă figurează un coleg judecător din cadrul instanței respective (motivul cererii de abţinere fiind starea de colegialitate – prin trimitere la dispoziţiile art.42 pct.13 din Codul de procedură civilă) sau chiar instanţa pe rolul căreia se află litigiul (exemplu: litigii privind drepturile salariale). Completul iniţial învestit a formulat cerere de abţinere de la soluţionarea litigiului principal, iar ulterior, prin aplicarea dispoziţiilor art.110 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, completurile învestite cu soluţionarea cererii de abţinere, apreciind că sunt în aceeaşi situaţie de incompatibilitate, au considerat că nu pot analiza cererea de abţinere, obiectivitatea analizării cererii de abţinere fiind pusă sub semnul îndoielii.
Astfel, în practica instanţei menţionate, s-au conturat următoarele opinii:
(A) Într-o primă opinie, s-a apreciat că în cazul în care motivele de abţinere sunt identice pentru toţi judecătorii, cererile de abţinere urmează a fi formulate succesiv (de tipul cerere de abţinere de la soluţionarea cererii de abţinere), iar pentru ipoteza în care nu se poate alcătui completul, se va face aplicarea dispoziţiilor art.50 alin.2 din Codul de procedură civilă. Această soluţie procedurală satisface exigenţa de obiectivitate în analiza unei cereri de abţinere de către judecătorul aflat în aceeaşi situaţie de incompatibilitate cu judecătorul anterior care a formulat cererea de abţinere.
(B) Într-o altă opinie, s-a considerat că în situaţia în care motivele sunt/nu sunt identice pentru toţi judecătorii, cât timp cererea de abţinere este o cerere incidentală în cadrul unui proces aflat în desfăşurare, judecătorii trebuie să se abţină de la soluţionarea litigiului principal (chiar dacă nu au fost încă învestiţi cu soluţionarea litigiului principal) şi nu de la soluţionarea cererii de abţinere anterioară, această soluţie răspunzând cerinţei unei gestionări mai rapide a dosarului. În ipoteza în care nu se poate constitui completul, se va face aplicarea dispoziţiilor art.50 alin.2 din Codul de procedură civilă. S-au invocat art.43 şi art.46 din Codul de procedură civilă, în sensul în care judecătorul poate formula cerere de abţinere numai în situaţia în care este/face parte din completul căruia pricina i-a fost repartizată spre soluţionare, aşa încât trebuie să se pronunţe cu privire la cererea de abţinere şi numai în măsura în care, urmare a admiterii cererii de abţinere, ulterior este învestit cu soluţionarea litigiului principal va putea formula, la rândul său, cerere de abţinere, cu aplicarea dispoziţiilor art.50 alin.2 din Codul de procedură civilă, dacă este cazul.
Opinia referentului
Nu a fost exprimată.
Opinia formatorului INM
Art.50 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, prevede că „(1) Abţinerea sau recuzarea se soluţionează de un alt complet al instanţei respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abţine. Dispoziţiile art. 47 alin. (4) rămân aplicabile. (2) Când, din pricina abţinerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanţa ierarhic superioară.”.
Art.110 alin.1 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea CSM nr.1375/2015 prevede că „Incidentele procedurale referitoare la incompatibilitatea, recuzarea sau abţinerea tuturor membrilor completului de judecată, se vor soluţiona de completul cu numărul imediat următor, care judecă în aceeaşi materie. Dacă în materia respectivă nu mai există decât un singur complet de judecată, incidentele procedurale referitoare la toţi membrii completului se vor soluţiona de acesta. Dacă nu mai există un complet care judecă în acea materie, incidentele vor fi soluţionate de completul din materia şi după regulile stabilite de colegiul de conducere al instanţei.”.
Din situaţia de fapt descrisă de autorul sesizării reiese că, în contextul relaţiilor de colegialitate dintre o parte judecător şi ceilalţi judecători ai instanţei, ce se găsesc învestiţi cu judecarea procesului părţii respective, aceştia din urmă au formulat declaraţii de abţinere, mai întâi titularul completului pe rolul căruia a fost repartizat aleatoriu dosarul respectiv, iar apoi fiecare dintre judecătorii cărora le-a fost transmisă succesiv spre soluţionarea cererea de abţinere a antecesorului lor.
Reţinem aşadar că judecătorul iniţial învestit s-a abţinut de la soluţionarea procesului vizând partea coleg judecător, iar ceilalţi judecători s-au abţinut pe rând de la soluţionarea cererilor de abţinere formulate de fiecare dintre judecătorii învestiţi anterior cu o cerere de abţinere.
În acest context, în măsura în care toţi judecătorii instanţei respective, desemnaţi potrivit regulilor colegiului de conducere, au formulat declaraţie de abţinere, devine aplicabil art.50 alin.2 Cod procedură civilă, deoarece nu se poate alcătui completul care să judece declaraţia de abţinere formulată de judecătorul învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere a judecătorului învestit cu procesul concret, astfel că instanţa superioară va soluţiona declaraţiile de abţinere formulate, începând cu ultima.
Mai arătăm că învestirea instanţei superioare în cond. art.50 alin.2 Cod procedură civilă ar trebui să intervină în momentul formulării declaraţiei de abţinere de către toţi judecătorii instanţei respective, desemnaţi potrivit regulilor colegiului de conducere în cond. art.110 din Regulamentul de ordine interioară, tocmai pentru a se asigura respectarea termenului rezonabil de judecare a procesului.
În funcţie de soluţia pronunţată de instanţa superioară, dosarul va fi restituit instanţei iniţial învestite şi completelor respective (dacă intervine respingere abţinerii) sau va fi trimisă pricina la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa (dacă intervine admiterea tuturor declaraţiilor de abţinere).
Cât despre motivul de abţinere pentru considerente de colegialitate cu partea (care are calitate de judecător), invocat de judecătorul ce soluţionează declaraţia de abţinere formulată de judecătorul iniţial învestit cu procesul, iar apoi invocat de judecătorul următor care ar formula pentru acelaşi motiv declaraţie de abţinere la rândul său de la soluţionarea declaraţiei de abţinere anterioare, art.42 alin.1 prevede că „Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: (…) 13. atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea sa.”.
Analiza acestui din urmă motiv legal de incompatibilitate este una contextuală, de la caz la caz, implicând verificarea existenţei unor elemente care să nască în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparţialitatea acelui judecător.
În general, pentru judecătorul învestit cu declaraţia de abţinere formulată de un alt judecător, aspectul relaţiei de colegialitate cu partea din dosar (în sensul că partea respectivă este judecător al acelei instanţe) nu ar trebui să constituie un element care să nască îndoieli cu privire la imparţialitatea sa, întrucât judecătorul învestit cu abţinerea nu este chemat să soluţioneze cererea de chemare în judecată, ci un incident cu privire la compunerea completului de judecată, analizând dacă relaţia de colegialitate dintre judecător şi parte justifică sau nu incidenţa art.42 alin.1 pct.13 Cod procedură civilă.
În concluzie, conchidem că un judecător învestit cu soluţionarea declaraţiei de abţinere nu se află de principiu în aceeaşi situaţie cu judecătorul învestit cu judecarea cererii de chemare în judecată, motiv pentru care nu se află de principiu într-o ipoteză identică acestui din urmă judecător din perspectiva cazului de incompatibilitate prev. de art.42 alin.1 pct.13 Cod procedură civilă; dacă însă toţi judecătorii instanţei respective se vor abţine pe rând de la soluţionarea chestiunii abţinerii vizându-l pe judecătorul iniţial învestit, devine incident art.50 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că se va judeca la instanţa superioară chestiune abţinerii, analiza urmând a se efectua în ordinea inversă a declaraţiilor de abţinere formulate, cu consecinţa restituirii dosarului la instanţa iniţial învestită (dacă intervine respingerea oricărei declaraţii de abţinere) sau a trimiterii pricinii la o altă instanţă de acelaşi grad din circumscripţia sa (dacă intervine admiterea tuturor declaraţiilor de abţinere).
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
În sensul opiniei exprimate de formatorul INM.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire
În unanimitate a fost agreată opinia formatorului INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal – Curtea de Apel Craiova, 17-18 octombrie 2019.