„Unii oameni apar în viaţa ta ca o binecuvântare. Alţii, ca o lecţie…” – Maica Tereza
Deschizi un bar. După ce se întâlnesc şi îşi cultivă… senzaţia de libertate, oamenii încep, încet, să se ucidă între ei, înăuntru. Ce faci? Nu este, probabil, răspunderea ta în fața legii, dar nici o scuză pentru a nu lua măsuri; lipsa de răspundere nu scuză nepăsarea…
„I just believe strongly that Facebook shouldn’t be the arbiter of truth of everything that people say online”, a „decretat” Zuckerberg. Oare câştigă mai mult vânzând „megafoane” pentru fake news, propagandă, ură etc. decât cheltuie pentru a preveni dezinformarea?
Pe Facebook există persoane reale, care şi-au făcut cont pentru a (re)stabili sau consolida relaţiile cu foşti colegi, membri de familie sau prieteni aflaţi la mai mică sau mai mare depărtare. Pentru a afla mai rapid tot ce au făcut ceilalţi (dacă aceştia vor să se afle).
Pe Facebook există însă şi – să spunem – „Barbari”, persoane reale cu conturi asumate, dar oameni de care în lumea reală se râde atunci când „deschid gura” sau emit păreri!… Culmea, „barbarii” sunt cei mai vocali în a-şi exprima… priceperea în… absolut orice!
Mai există Trolli („Persoană reală cu cont asumat, sau persoană reală cu cont neasumat. Intră într-o discuție cu scopul predefinit de a o deturna. Scopul său este să discrediteze, să dezbine, să demoralizeze. Poate fi plătit sau nu.”); Şi mai există Postaci („Troll plătit. Face tot ce face trollul, dar prin cantitatea mesajelor trimise nu neapărat prin finețea lor – căci nu se poate vorbi de calitate la minciuni”). Mulţi, spre foarte mulţi!
Vorba cuiva, spaţiul conceput să adune oameni pentru a-i face mai fericiți a ajuns mai degrabă să-i dezbine.
P.S. Referindu-se la posibilitatea ca UE să poată trage la răspundere companiile de internet pentru „conţinut ilegal”, acestea susţin că o astfel de decizie va îngrădi atât inovaţia, cât şi libertatea de exprimare…
