Titlul problemei de drept: data de la care se calculează termenul de decădere de 90 de zile pentru formularea cererii de despăgubiri adresată Fondului de garantare a asiguraţilor, atunci când dreptul de creanţă s-a născut ulterior datei rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (Curtea de Apel Bucureşti, Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal)
- Materia: contencios administrativ şi fiscal
- Subcategoria: alte tipuri de cauze
- Obiect Ecris: 4850, anulare act administrativ
- Act normativ incident: art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor; art. 27 alin. (1) din Codul de procedură penală
- Cuvinte cheie: despăgubiri; Fondul de Garantare a Asiguraților
Practica judiciară
Problema de drept priveşte interpretarea dispoziţiilor art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, care are următorul conţinut:
În vederea încasării indemnizaţiilor/despăgubirilor, orice persoană care pretinde un drept de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment poate formula o cerere motivată în acest sens, adresată Fondului în termen de 90 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului sau de la data naşterii dreptului de creanţă, atunci când acesta s-a născut ulterior.
Interpretarea a ridicat dificultăţi în practică în situaţia în care:
- persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal finalizat prin ordonanţă de clasare,
- termenul de 90 de zile a fost depăşit şi
- s-a invocat de către persoana vătămată art. 27 alin. (1) Cod de procedură penală potrivit căruia [d]acă nu s-au constituit parte civilă în procesul penal, persoana vătămată sau succesorii acesteia pot introduce la instanţa civilă acţiune pentru repararea prejudiciului cauzat prin infracţiune; s-a susţinut că termenul a fost depăşit deoarece partea nu putea introduce acţiune la instanţa civilă.
Într-o opinie, s-a considerat ca momentul naşterii dreptului de creanţă este acela al datei producerii faptei ilicite cauzatoare de prejudicii (data accidentului rutier, de exemplu), indiferent dacă exista sau nu vreun dosar penal înregistrat în legătură cu fapta în discuţie.
S-a reţinut că regula ,,penalul ține în loc civilul” nu conduce la amânarea naşterii dreptului de creanţă, iar cererea de plată trebuia depusă cu respectarea termenului prevăzut la art. 14 din Legea nr. 213/2015, urmând ca, eventual, prin aplicarea regulii anterior menţionate, FGA să suspende procedura administrativă și să aştepte soluţionarea laturii penale (sentinţa civilă nr. 3139/29.06.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a în dosar nr. 1336/2/2018).
Într-o a doua opinie, s-a apreciat că data de la care curge termenul de exercitare a cererii de plată este cea a rămânerii definitive a ordonanței de clasare, act care a pus capăt procesului penal, fără a soluționa chestiunea despăgubirii pretinse de reclamant.
În acest sens, s-a reţinut că, potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) Cod procedură penală, interpretate per a contrario, odată aleasă calea procesului penal pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin infracțiune, persoana vătămată nu are opțiunea unei căi paralele pentru obținerea despăgubirii. Cu titlu de excepție, calea civilă poate fi exercitată dacă procesul penal a fost suspendat sau dacă acesta a încetat fără ca acțiunea civilă să fi fost exercitată.
Prin urmare, atât timp cât procesul penal se afla în derulare, reclamantul constituit parte civilă în cadrul acestuia, nu era îndreptățit să exercite acțiune civilă împotriva asigurătorului și, implicit, nici cerere de plată la Fondul de garantare al asiguraţilor, responsabil cu garantarea plății despăgubirii rezultate din contractul de asigurare obligatorie, în contextul falimentului asigurătorului. La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii de faliment exista un impediment legal care împiedica reclamantul să se adreseze pârâtului cu cerere de plată (sentinţa civilă nr. 2382/22.05.2018 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a în dosarul nr.9770/2/2017).
Opinia referentului
Redactorul referatului nu şi-a exprimat opinia.
Opinia formatorului INM
Considerăm că în ipoteza în care dreptul de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, prima opinie este cea corectă deoarece dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 reglementează două ipoteze distincte şi exclusive (în sensul de tertium non datur):
- dreptul de creanţă era născut la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, caz în care termenul de 90 de zile curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului;
- dreptul de creanţă nu era născut la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului (altfel spus, s-a născut ulterior acestui moment), caz în care termenul de 90 de zile curge de data naşterii dreptului de creanţă.
Stabilirea oricărui alt moment de curgere a termenului de 90 de zile reprezintă o încălcare evidentă a dispoziţiilor legale de mai sus, extrem de clar formulate.
Cea de-a doua opinie (din cele menţionate la pct. 6.2) este greşită deoarece confundă cererea adresată Fondului de garantare a asiguraţilor cu acţiunea civilă.
Existenţa sau non-existenţa unui proces civil având ca obiect o acţiune în despăgubire sau a unui proces penal în care persoana vătămată s-a constituit parte civilă nu prezintă relevanţă.
În ce priveşte natura termenului de 90 de zile, considerat de referent ca fiind de decădere, observăm că această chestiune nu a dat naştere la divergenţă de practică judiciară.
Pentru aceste considerente, formatorul INM propune următoarea soluţie:
Termenul de 90 de zile prevăzut de dispoziţiile art. 14 alin. (1) teza I din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor începe să curgă la data naşterii dreptului de creanţă, în ipoteza în care dreptul de creanţă de asigurări împotriva asigurătorului în faliment s-a născut ulterior rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului.
Punctul de vedere al Secției de contencios administrativ și fiscal a ÎCCJ
În sensul opiniei exprimate de formatorul INM.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
În unanimitate a fost agreată opinia formatorului INM.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel,dedicată discutării aspectelor de practică neunitară în materia dreptului administrativ și financiar-fiscal – Curtea de Apel Iași, 23-24 mai 2019 a avut loc la Curtea de Apel Iași.
