Titlul problemei de drept: Dacă fapta unei persoane fizice de a deţine la domiciliu o cantitate de ţuică, produsă în gospodăria proprie sau la un punct de distilare mai mare decât cantităţile menţionate în mod expres în cuprinsul art. 452 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal constituie infracţiunea prevăzută de acest text de lege (Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj).
Autorul întrebării nu a precizat care sunt opiniile diferite identificate în practica judiciară.
În opinia noastră, infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal poate fi săvârșită de orice persoană.
Astfel, cu privire la subiectul activ al contravenției similare, prin decizia nr. LXI (61) din 24 septembrie 2007 Înalta Curte de Casație și Justiție – Secțiile Unite a stabilit că dispoziţiile art. 190 alin. 1 lit. c), devenit art. 220 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură fiscală, republicat, raportate la prevederile art. 191 alin. 2, devenit art. 221 alin. 2 din acelaşi cod, se interpretează în sensul că persoana care nu are calitatea de antrepozitar sau comerciant nu este subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, potrivit Titlului VII din Codul fiscal.
Conform legislaţiei în vigoare, dispoziţiile legale care au fundamentat decizia nr. LXI din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au modificat. Astfel, prin O.U.G nr. 46/2009 s-au modificat dispoziţiile titlului X – Sancţiuni din Codul de procedură fiscală, inclusiv prevederile art. 221 alin. 2 care au făcut obiectul recursului în interesul legii evocat mai sus. Potrivit art. I pct. 14 din O.U.G. nr. 46/2009, articolul 221 alin. 2 teza I din Codul de procedură fiscală a fost modificat cu următorul cuprins: sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 219-220 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice.
Prin O.G. nr. 29/2011 a fost abrogată contravenţia de deţinere în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, prevăzută de art. 220 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură fiscală, dar prin O.G. nr. 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale aceeaşi contravenţie a fost introdusă prin art. 2213 alin. 2 lit. b) din Codul fiscal, menţinându-se şi o dispoziţie identică în ceea ce priveşte sancţionarea acesteia. Astfel, în art. 221 alin. 2 teza I din Codul fiscal s-a prevăzut că sancţiunile contravenţionale prevăzute la art. 2213 se aplică, după caz, persoanelor fizice sau persoanelor juridice.
În prezent, deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării constituie contravenția prevăzută de dispozițiile art. 449 alin. 2 lit. k) sau infracțiunea prevăzută de art. 452 alin. 1 lit. h) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, în funcție de limitele prevăzute de acest din urmă text de lege40. De asemenea, legiuitorul a menținut, prin dispozițiile art. 450 alin. 2, dispozițiile anterioare din art. 2214 alin. (2) teza I.
Prin urmare, spre deosebire de legislaţia anterioară, ce a generat promovarea recursului în interesul legii, legiuitorul nu a mai limitat aplicarea contravenţiei în cauză doar persoanelor fizice sau persoanelor juridice care au calitatea de subiect juridic fiscal. În aceste condiţii, recursul în interesul legii soluţionat prin Decizia LXI din 24 septembrie 2007 nu îşi mai găseşte aplicarea.
În acest sens, s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 585/2011, stabilind că autoritatea de lucru judecat de care se bucură Decizia LXI din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în ceea ce priveşte modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Codului de procedură fiscală este una absolută pe toată durata de existenţă a normei care a făcut obiectul deciziei. Sancţionarea persoanei fizice subiect activ al contravenţiei de deţinere în afara antrepozitului fiscal ori de comercializare a produselor accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, indiferent dacă are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este determinată de survenirea unui eveniment legislativ care elimină soluţia legislativă ce a fundamentat decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aspect ce nu contravine cu nimic autorităţii de lucru judecat al acesteia văzută ca garanţie a principiului neretroactivităţii legii.
Prezentarea modificărilor legislative în materia sancţionării contravenţiei, care în prezent se aplică oricărei persoane fizice, indiferent dacă are sau nu calitatea de antrepozitar sau comerciant, este un argument în plus pentru a constata că, în materia incriminării aceleiaşi fapte ca infracţiune în 452 alin. 1 lit. h) din Codul fiscal, subiectul activ al acesteia este unul general, necircumstanţiat, putând fi orice persoană fizică sau juridică în privinţa căreia sunt îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii penale, indiferent dacă are sau nu are calitatea de antrepozitar sau de comerciant.
În unanimitate a fost agreată opinia INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii procurorilor șefi de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism şi al parchetelor de pe lângă curţile de apel – București, 9-10 martie 2020.
