”Mandatul ministrului Justiției a fost unul dezastruos, efectele nocive ale acestuia fiind comparabile cu cele produse în perioada în care miniștri erau (…) Florin Iordache și Tudorel Toader.” Este concluzia asociațiilor Forumul Judecătorilor din România și Inițiativa pentru Justiție, care au cerut demiterea lui Cătălin Predoiu. În opinia acestora, măsura este necesară ”în interesul unei justiții independente (…) și în vederea înlăturării blocării accesului la fondurile europene”.
Cele două asociații au prezentat 10 motive pentru înlăturarea ministrului Predoiu.
1. Încălcarea flagrantă a Mecanismului de cooperare și de verificare prin tergiverarea și blocarea modificărilor legilor justiției, vitale pentru funcționarea autorității judecătorești în ansamblul său. Deși actualul Ministru al Justiției este în funcţie de peste un an, „legile justiției” în varianta Iordache-Toader sunt în continuare aplicabile, fără niciun fel de ajustare, în ciuda criticilor în cascadă ale entităților internaționale relevante și ale magistraților români.
2. Încălcarea flagrantă a Mecanismului de cooperare și de verificare prin declanșarea, imediat după învestire, a procedurii de numire în funcție a procurorilor de rang înalt și propunerile de numire efectuate, cu nerespectarea avizelor negative ale Consiliului Superior al Magistratuirii – Secția pentru procurori.
3. Promovarea în spațiul public a unor noi modificări ale ”legilor justiției” de natură a afecta grav independența justiției.
4. Refuzul sesizării Comisiei de la Veneția cu privire la proiectele de modificare a ”legilor justiției” prezentate la 30 septembrie 2020.
5. Neluarea măsurilor necesare prevenirii răspândirii COVID-19 la nivelul instituțiilor din cadrul autorității judecătorești. Timp de aproape un an, Guvernul României (prin Ministerul Justiției) s-a dovedit incapabil a promova în Parlament măcar un proiect minimal de digitalizare, în situația în care, zilnic, zeci de magistrați sau grefieri devin purtători ai noului coronavirus, iar alți zeci de colegi intră în izolare, punându-se în dificultate funcționarea instanțelor și a parchetelor. Sediile instanțelor de judecată au devenit focare de răspândire a virusului SARS-CoV-2, existând cazuri numeroase de infectare în instanțele mari din municipiile importante ale țării, fapt care a determinat închiderea temporară a activității și amânarea judecării unor dosare. Ministerul Justiției nu a apreciat urgența și necesitatea digitalizării extinse a instanțelor de judecată, comunicarea actelor de procedură exclusiv pe cale electronică, prin adoptarea cu rapiditate a unui act normativ în vederea stabilirii unor reguli privind judecata prin videoconferință, precum și restrângerea fazei orale în anumite pricini judiciare. Deși Ministrul Justiției a anunțat public la 10 noiembrie 2020 că în instanțe au fost înregistrate 546 de cazuri, dintre care 5 persoane au ajuns la terapie intensivă, iar 3 persoane au decedat, a refuzat să își asume vreo responsabilitate.
6. Dezinformarea publică privind cazurile de Covid-19 din penitenciare. Astfel, potrivit comunicatului publicat pe site-ul Ministerului Justiției la 19 noiembrie 2020, Ministrul Predoiu a afirmat că „ANP a înregistrat o performanță prin faptul că luni de zile niciun deținut nu s-a infectat” și că „în ultima lună, au apărut primele cazuri de infectări în rândul deținuților, însă cifra se menține la un nivel rezonabil”. Aceste afirmații sunt contrazise chiar de informările de presă publicate periodic pe site-ul ANP, din care a rezultat că încă din aprilie s-au înregistrat cazuri de infectări în rândul persoanelor private de libertate. Mai mult, în comunicatul din 11 noiembrie se menționează faptul că numai la Penitenciarul-Spital București-Jilava, în prezent, se asigură tratamentul pentru 214 persoane private de libertate confirmate pozitiv SARS-CoV-2, alte 123 fiind tratate și declarate vindecate. Este evident că ministrul Predoiu cunoștea aceste realități, dar, din motive de imagine, a ales să prezinte publicului informații nereale.
7. Lipsa unor demersuri serioase pentru adoptarea unor modificări ale Codului de procedură penală, care să transpună dispozițiile Deciziei nr. 55/2020 a Curții Constituționale a României, în sensul reglementării unei proceduri de contestare a măsurilor de supraveghere tehnică și obținere a datelor financiare, precum și de desecretizare a actelor ce au stat la baza autorizării respectivelor măsuri, atunci când acestea vizau persoane interesate care nu au calitatea de parte în procesul penal, ceea ce ar fi condus la salvarea respectivelor probe administrate deja în dosarele penale. Ministrul Justiției a inițiat, în schimb, un proiect de modificare legislativă care vizează, în mod greșit, Legea nr. 51/1990 și nu Codul de procedură penală, iar propunerea legislativă este incompletă, ea neacoperind toate situațiile existente în practică.
8. Politica dezastruoasă de resurse umane. Lipsa unor demersuri serioase pentru modificări legislative imediate necesare desfășurării concursurilor de admitere în magistratură, a examenelor de absolvire a Institutului Național al Magistraturii și a examenelor de capacitate, precum și a transferurilor magistraților.
Anul 2020 a fost primul an de după 1989 în care în magistratură nu s-au mai organizat concursuri de admitere, deoarece puterea legislativă și puterea executivă (în special Ministrul Justiției) au fost incapabile să adopte o reglementare rapidă, pentru a se conforma unei decizii ale Curții Constituționale pronunțate în martie 2020.
9. Consecințele devastatoare pentru imaginea Ministerului Public ale acțiunilor Ministrului Justiției. Folosirea Ministerului Justiției și a activității autorităților judiciare în campania electorală.
10. Lipsa oricărei viziuni cu privire la poliția judiciară.
