Titlul problemei de drept: Modalitatea de interpretare a dispozițiilor art. 872 C. proc. civ. în ipoteza în care creditorul urmăritor nu s-a îndestulat în integralitate din suma rezultată din urmărirea silită. Încetarea curgerii dobânzilor moratorii aferente sumelor executate.
- Materia: civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: alte cereri
- Acte normative incidente: art. 869 alin. (2) și art. 872 C. proc. civ., art. 1488 și art. 1535 C. civ.
- Cuvinte cheie: obligaţie ce are ca obiect o sumă de bani, dobânzi, creditori urmăritori, depunere titluri de creanţă.
Opinia Institului Naţional al Magistraturii:
Potrivit dispoziţiilor art. 872 C. proc. civ., de la data fixată pentru depunerea titlurilor de creanţă, dobânzile creanţelor creditorilor urmăritori trecute în proiectul de distribuire încetează de a mai fi în sarcina debitorului urmărit, chiar în caz de convenţie contrară; dacă instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat aceste sume plăteşte dobânzi, creditorii nu vor avea drept decât la dobânzile ce se plătesc de instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat acele sume. În vederea întocmirii proiectului de distribuire a sumelor rezultate din vânzarea silită a bunurilor urmărite, în conformitate cu art. 869 alin. (2) C. proc. civ., executorul judecătoresc va fixa, de urgenţă, un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanţă, ce va fi afişat la sediul executorului judecătoresc cu cel puţin 5 zile înainte.
Împlinirea termenului de 10 zile are un dublu efect. Pe de o parte, potrivit art. 869 alin. (5) C. proc. civ., niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumelor obţinute din urmărire, în cazul în care nu a fost depus titlul de creanţă până la împlinirea termenului. Pe de altă parte, potrivit art. 872 C. proc. civ., dobânzile creanţelor creditorilor urmăritori trecute în proiectul de distribuire încetează de a mai fi în sarcina debitorului urmărit. Interpretarea dispoziţiilor art. 872 C. proc. civ. se impune a porni de la o dublă premisă.
Pe de o parte, art. 872 C. proc. civ. este cuprins în Capitolul III – „Eliberarea şi distribuirea sumelor realizate prin urmărirea silită” din Titlul II – „Urmărirea silită asupra bunurilor debitorului” şi reglementează unul dintre aspectele ce vizează executarea silită a obligaţiilor al căror obiect constă în plata unei sume de bani.
Pe de altă parte, premisa rezultată din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 628 alin. (2) şi (4) C. proc. civ. este în sensul că dreptul creditorilor asupra dobânzilor a fost recunoscut prin titlul executoriu ce stă la baza executării silite sau acestea li se cuvin de drept, fiind stabilite, în conformitate cu dispoziţiile art. 628 alin. (4) C. proc. civ., printr-o încheiere a instanţei de executare. În ceea ce privește natura dobânzilor la care face referire dispoziţia legală, deși textul nu distinge, apreciem că în discuţie sunt exclusiv dobânzile penalizatoare, moratorii, care au natura juridică a daunelor interese pentru întârziere în executare.
Dobânzile remuneratorii, având natura juridică a fructelor civile, sunt de neconciliat cu ipoteza textului legal supus analizei. Astfel, acordarea dobânzilor remuneratorii are drept premisă existența dreptului debitorului de a deține suma de bani ce reprezintă debitul principal, situație de fapt incompatibilă cu premisa dispozițiilor analizate.
Art. 872 teza I C. proc. civ. stabileşte că dobânzile încetează a mai fi în sarcina debitorului de la data fixată pentru depunerea titlurilor de creanţă, aşadar, un moment anterior celui în care creditorul primeşte suma de bani ce face obiectul obligaţiei dreptului său corelativ de creanţă. Analizând cursul executării silite, se observă că, la momentul fixat pentru depunerea titlurilor de creanţă, executarea silită a bunurilor debitorului s-a finalizat, acestea ieşind din patrimoniul debitorului, iar sumele de bani obţinute din vânzarea silită sau prin poprire au fost consemnate la dispoziţia executorului judecătoresc.
Însă, la acest moment, creditorului nu i-a fost distribuită suma de bani, aceasta urmând să aibă loc ulterior, potrivit proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită. Mai mult, pentru ipoteza în care sunt mai mulţi creditori, iar suma executată silit nu este suficientă pentru îndestularea creanţei creditorului, parte din obligaţie poate rămâne neexecutată.
Se observă însă că dispoziţia legală face referire la încetarea obligaţiei debitorului urmărit (încetează de a mai fi în sarcina debitorului urmărit), iar nu la dreptul creditorului asupra dobânzilor. Având în vedere şi dispoziţiile art. 872 teza a II-a C. proc. civ., potrivit cărora dacă instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat aceste sume plăteşte dobânzi, creditorii nu vor avea drept decât la dobânzile ce se plătesc de instituţia de credit la care s-au depus ori consemnat acele sume, rezultă că, deşi obligaţia debitorului urmărit încetează, nu aceeaşi concluzie se va reţine şi cu privire la dreptul creditorului asupra dobânzilor. Acesta din urmă fie încetează, fie este restrâns, după cum instituţia de credit la care s-au consemnat sumele rezultate din executarea silită plăteşte sau nu dobânzi la acestea. În cazul în care instituţia de credit plăteşte dobânzi, dreptul creditorului se limitează la nivelul acestor dobânzi, iar debitorul obligaţiei va fi instituţia de credit, iar nu debitorul urmărit.
Pornind de la premisele menționate, soluția legiuitorului de a opera o divizare fictivă a raportului juridic execuțional, descărcând pe debitorul urmărit de dobânzile creanțelor trecute în proiectul de distribuire, pe de o parte, și menținând dreptul creditorilor la dobânzi condiționat însă de plata acestora de către instituția de credit, pe de altă pate, apare ca fiind firească. Câtă vreme sumele rezultate din vânzare silită sau poprire au fost consemnate la dispoziția executorului judecătoresc, din perspectiva debitorului a operat plata la momentul expirării termenului de depunere a titlurilor de creanță.
Pe de altă parte însă, câtă vreme creditorul nu a fost efectiv îndestulat, se justifică dreptul lui la dobânzi, în măsura în care sunt îndeplinite condițiile textului. Rațiunea dispozițiilor legale, astfel cum a fost anterior descrisă, nu subzistă însă pentru ipoteza în care creditorul nu este îndestulat în integralitate, debitorul datorând în continuare dobânzi pentru partea din creanță ce excede suma consemnată. De altfel, soluția rezultă și din interpretarea literală a textului care menționează că încetează să mai fie în sarcina debitorului urmărit dobânzile creanțelor creditorilor ce au fost trecute în procesul de distribuire, adică exclusiv în limitele sumelor consemnate.
În măsura în care creditorul îşi va îndestula în integralitate creanţa pentru care a solicitat executarea silită, dobânzile vor înceta să mai fie în sarcina debitorului urmărit. În ipoteza în care creditorul nu va fi îndestulat, nu se justifică încetarea obligației debitorului de a achita dobânzile datorate și transferul obligației în sarcina instituției de credit, decât în limita sumelor consemnate.
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea că din interpretarea art. 872 C. proc. civ. rezultă că dobânzile moratorii ale creanțelor creditorilor urmăritori încetează a mai fi în sarcina debitorului urmărit exclusiv în limita creanțelor ce au fost menționate în proiectul de distribuire. Prin urmare, în măsura în care creditorul nu a fost îndestulat în integralitate, dobânzile pentru partea din creanță ce excede sumei consemnate rămân în sarcina debitorului urmărit.
Opinia participanților la întâlnire:
În unanimitate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
