Patru asociații ale magistraților condamnă DNA pentru neasumarea ”măsurilor ABUZIVE din anchetele privind judecători și procurori”

Patru asociații ale magistraților au condamnat, într-un comunicat comun, ceea ce numesc ”lipsa de asumare de către DNA a responsabilității pentru măsurile și metodele abuzive pe care le-a folosit în anchetarea judecătorilor și procurorilor”. În acest sens sunt invocate anchete penale deschise împotriva unor magistrați, cu consecința îndepărtării lor din funcțiile ocupate, aducerea unor acuze penale pentru fapte ce nu existau ori ”verificarea”, prin anchete penale, a legalității și temeiniciei unor hotărâri judecătoreşti. Comunicatul celor patru asociații ale magistraților, INTEGRAL, în continuare.

Asociația Magistraților din România (AMR), Asociația Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO), Uniunea Națională a Judecătorilor (UNJR) și Asociația Procurorilor din România (APR) condamnă lipsa de asumare de către DNA a responsabilității pentru măsurile și metodele abuzive pe care le-a folosit în anchetarea judecătorilor și procurorilor, ce au mers de la anchete penale deschise împotriva unor magistrați, cu consecința îndepărtării lor din funcțiile ocupate, până la încălcarea secretului deliberării, la ”verificarea”, prin anchete penale, a legalității și temeiniciei unor hotărâri judecătoreşti, cu inadmisibila încălcare a dispoziţiilor Constituției și legilor justiției, ori la aducerea unor acuze penale împotriva acestora pentru fapte ce nu existau.

Scopul acestor măsuri a fost declarat chiar de unii procurori din DNA Oradea, într-o înregistare devenită publică, și anume de a crea un mediu ostil și de a “băga frica în judecători”, declaraţie gravă, încălcând demnitatea statutului de magistrat. Însă, aceasta a rămas fără asumarea oricărei responsabilități din partea DNA cu toate că, prin comunicatul de presa din 7 ianuarie 2019, Secția pentru judecători a CSM a luat act cu maximă îngrijorare de conținutul înregistrării, care releva la DNA Oradea un mod de lucru având ca finalitate deturnarea scopului justiției și, dată fiind gravitatea afirmațiilor din înregistrare, Secția pentru judecători a solicitat IJ și SIIJ să deruleze, cu maximă operativitate, cercetările ce se impun, ”absolut necesare pentru protejarea efectivă a independenței judecătorilor și pentru garantarea respectării drepturilor cetățenilor la o justiție dreaptă”.  

Concret, în comunicatul din data de 15 ianuarie 2021, în contextul discuțiilor despre desființarea SIIJ, DNA a afirmat că: “A susține că procurorii D.N.A. au comis fapte de abuz în serviciu și șantaj față de magistrați reprezintă un atac direct și nefondat la adresa instituției, care aduce atingere probității profesionale și independenței magistraților procurori.”

Comunicatul DNA vine ca răspuns la declarațiile reprezentantului UDMR care, în contextul dezbaterilor privind SIIJ, a susținut că revenirea la cercetarea penală a judecătorilor și procurorilor de către DNA nu este acceptabilă, folosind, printre argumente, cunoscutul caz al DNA Oradea. În acest sens, reprezentantul UDMR a declarat: „Am mai spus în discuțiile din coaliție că suntem de acord cu desființarea parchetului special, deoarece am văzut că au existat probleme cu funcționarea acestuia. Totuși, i-am mai spus lui Stelian Ion că nu ar fi în niciun caz acceptabil ca această putere să fie redată parchetului anticorupție. Trebuie găsită o soluție astfel încât DNA să nu-i trimită în judecată pe procurori și judecători, deoarece am văzut ce abuzuri au avut loc în trecut. Am vîzut la DNA Bihor cum se fabricau dosare judecătorilor care nu erau de acord cu rechizitoriile DNA. Nu trebuie să oferim nici un spațiu șantajului în lupta anticorupție”.

AMR, AJADO, UNJR și APR subliniază, în primul rând, că replica DNA față de un exemplu concret de anchetare abuzivă a judecătorilor de la Curtea de Apel Oradea denotă aroganță și reflexe de tip totalitar ale unei instituții care, în pofida argumentelor punctuale aduse de multi judecători de la instanțele din Oradea privind teroarea la care au fost supuși prin măsurile și metodele abuzive ale DNA, totuși, unitatea de parchet nu admite că a greșit și nu suportă nicio critică din partea nimănui.

În al doilea rând, pentru buna funcționare a oricărei instituții, calea de urmat este recunoașterea și asumarea greșelilor, reașezarea întregii activități în spiritul și litera legii, precum și exercitarea atribuțiilor cu bună-credință, conștientizarea și respectarea obligațiilor, cu asumarea responsabilităților corelative, așa cum legiuitorul le-a transpus în lege. Invocând în apărare, în mod abstract, principiile independenței justiției, lupta anticorupție, prestigiul instituției, la cea mai mică critică formulată de presă, demnitari, societatea civilă ori cetățeni, DNA face dovada că, după atâta timp, atâtea exemple, susținute prin hotărâri judecătorești definitive și hotărâri ale Plenului CSM, refuză să conștiențizeze o realitate evidentă, continuând să o nege.

Or, apărarea în mod real a principiilor pe care le invocă se face prin anchete penale derulate cu profesionalism, cu respectarea legii, imparțiale și temeinice, finalizate prin rechizitorii bazate pe fapte existente – nu pe suspiciuni ori fapte ce nu rezistă unei analize fundamentate, în fapt și în drept –, precum și pe probe legal administrate. Mai mult, atunci când în final se dovedește contrariul, respectiv că unele anchete au fost superficiale, nelegale, abuzive etc, prestigiul instituției se menține prin analiza onestă a erorilor, prin voința reală de corectare a acestora și, în mod necesar, prin asumarea responsabilității – ca reflectare a componentelor esențiale ale statutului magistratului.

Simpla clamare a unor principii, oricât de nobile ar fi, nu anulează modul abuziv în care procurorii DNA au derulat anchete cu sprijinul nelegal al serviciilor de informații – a se vedea Decizia CCR nr. 51/2016, cu privire la care DNA nu a prezentat argumente concrete, clare și aplicate că și-o însușește și înțelege caracterul obligatoriu al acesteia. Apoi, simpla clamare a unor principii nu anihilează faptul că au existat situații în care probele erau obținute prin șantaj, amenințare și intimidare, aspecte factuale reținute prin decizii ale CCR și hotărâri judecătorești definitive, DNA neprezentând nici o explicație publică cu privire la astfel de metode de derulare a anchetelor penale.

Pe de altă parte, chiar DNA a încălcat grav independența justiției în anii în care, în Rapoartele MCV, criticate punctual și fundamentat de asociațiile noastre, activitatea acestei unități de parchet a fost ridicată în slăvi, în numele luptei anticorupție, cu intolerabila ignorare a activității constante și complexe a celorlalte parchete și a instantelor.

Referitor la încălcarea gravă a independenței justiției, de către DNA, facem trimitere, exemplificativ, la următoarele cazuri:

1. Un procuror general al României a fost forțat să demisioneze, ca urmare a deschiderii unui dosar de pretins abuz în serviciu, ce s-a dovedit a fi fost construit pe cazul “fapta nu există”, un judecător de la CCR, acuzat, a fost achitat definitiv, zeci de procurori și judecători (inclusiv de la ÎCCJ) au fost acuzați, iar ulterior cauzele au fost clasate chiar de DNA ori au fost pronunțate achitări definitive de către instanță, după ani de tracasări și suspendări din funcție, în care imaginea lor publică a fost distrusă. După clasare sau achitare prin hotărâri definitive, procurorii DNA nu au răspuns cu privire la aceste eșecuri și consecințele lor pentru cei ce au fost subiectele respectivelor anchete penale.

2. Procurorii DNA i-au audiat pe judecători și procurori, i-au cercetat penal și trimis în judecată pentru soluțiile pronunțate, ceea ce încalcă însăși esența independenței acestora, nucleul independentei justiției, aspecte ale căror urmări grave nu au fost nici până în prezent lămurite de CSM, garantul independenței justiției.

 3. DNA și-a arogat dreptul de a fi o suprainstanță care a apreciat că hotărâri judecătorești definitive sunt nelegale și netemeinice. În acest sens, a se vedea Anexa 3 la Raportul de activitate al DNA, întocmit în anul 2015, în care toate hotărârile definitive de achitare din anul 2014 au fost imputate judecătorilor, fiind apreciate de DNA ca nelegale și netemeinice. Nicio critică nu a fost adusă procurorilor care au instrumentat cauzele și au întocmit rechizitoriile finalizate prin achitări. Nicio asumare a responsabilității DNA pentru aceste achitări nu a existat.

4. Raportul Inspecției Judiciare privind respectarea principiilor generale care guvernează activitatea Autorității Judecătorești în cauzele de competența DNA sau în legătura cu acestea, adoptat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 225/2019, probează factual, limpede și indubitabil abuzurile comise de procurorii DNA contra judecătorilor și procurorilor. Rezultă din raport numărul mare de magistrați interceptați, perioadele îndelungate în care au fost cercetați penal, chiar din oficiu, perioade de timp intolerabil de lungi, în contextul regulilor procedurii penale, în care dosarele au fost lăsate în nelucrare ca, în final, să fie clasate.

În loc să accepte faptele constatate, să îndrepte derapajele punctuale enumerate în raport, DNA a atacat Hotărârea și a solicitat Plenului CSM revocarea acesteia, fără să își facă datoria publică minimă de a prezenta, cu privire la fiecare caz relevat în Raportul IJ și în Hotărârea nr. 225/2019, explicații pentru nelegalitățile săvârșite de procurorii DNA.

Mai mult, cu ignorarea prezumției de nevinovăție, fundamentală oricărui stat de drept, la pag. 11 din plângerea prealabilă, a fost cuprinsă o frază ce reflectă, o dată în plus, mentalitatea profund îngrijorătoare a DNA în exercitarea rolului instituţional, mentalitate specifică regimurilor totalitare: „Întrucât împotriva persoanei nu au fost formulate acuzaţii, aceasta nu poate avea un interes procesual în dovedirea propriei nevinovăţii”. Prin urmare, în viziunea DNA, o persoană este prezumată vinovată, iar formularea unor acuzaţii contra acesteia nu face decât să îi ofere „şansa” de a-şi dovedi propria nevinovăţie.

5. Înregistrările de la DNA Oradea, în care cinci procurori complotau să facă dosare penale, pe fapte inventate, unor judecători pentru a „băga frica” în ceilalți judecători ca aceștia să nu îndrăznească să pună întrebări în procese ori să mai achite vreun inculpat. Doi dintre acei procurori au fost revocați din DNA și sunt în prezent procurori la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor (aceștia au contestat măsura revocării în instanță), iar restul celor care au participat la complot s-au transferat și au fost promovați. După o astfel de înregistrare, DNA trebuia să ia masuri radicale, concrete și prezentate public, pentru ca asemenea comploturi să nu mai fie posibile.

6. În comunicatele postate pe site-ul DNA, adică publice, persoanele implicate în proceduri penale, inclusiv judecătorii și procurorii, erau prezentate, chiar de la debutul acestor proceduri, ca fiind vinovate, dat fiind că respectivele comunicate nu lăsau loc dubiului, ci utilizau expresii categorice la adresa acestor persoane, de genul: a săvârșit infracțiunea, și-a însușit, nu a respectat, a încălcat legea, a acționat în mod abuziv, a produs prejudiciu și altele asemenea. DNA a dezvăluit nu doar identitatea persoanelor acuzate ci, mai mult, i-a expus oprobriului public pe cei acuzați, prezentându-i ca fiind vinovați, înainte de a fi judecați. Așadar, DNA a mutat actul de justiție din instanțe în spațiul public, prin expunerea mediatică excesivă a persoanelor acuzate penal ori arestate preventiv și, în final, dacă acuzațiile au eșuat, DNA nu a informat publicul despre aceasta, omițând să comunice soluțiile ce au fost date în favoarea persoanelor acuzate.

 7. Metoda ”telejustiției” pe care DNA a înțeles să o practice ani de zile, inclusiv contra judecătorilor și procurorilor, scurgerile în presă de informații nepublice din dosare, cu nesocotirea principiilor esențiale ce guvernează procesul penal, reprezintă o amenințare clară la adresa independenței individuale a magistraților. Această metodă a fost denunțată public de mai multe ori, inclusiv prin ”Memorandumul privind Justiția”, document programatic pe care l-am lansat și care a fost adoptat, în septembrie 2016, în adunări generale, de instanțe și parchete de la toate nivelurile ierarhice.

Dincolo de statisticile triumfaliste ale DNA, toate dosarele cu magistrați soldate cu clasări ori achitări au afectat nu doar viața și cariera acestora, ci au adus și grave prejudicii de imagine justiției, scăzând dramatic încrederea oamenilor în justiție. Nicio analiză concretă și obiectivă a vreunui astfel de caz în care acuzațiile DNA s-au soldat cu eșec nu a fost adusă la cunoștința opiniei publice de către DNA, pentru a demonstra că instituția își înțelege menirea, își asumă responsabilitatea și este dedicată să pună în practică principiul potrivit căruia lupta anticorupție nu poate fi dusă cu încălcarea legii, a drepturilor și libertăților fundamentale. Niciunul din procurorii care au efectuat actele de urmărire penală în acele cazuri nu a răspuns în niciun fel pentru eșecuri, care, în orice instituție cu principii și organizare solide trebuiau să fi condus la demiteri, demisii, sesizări ale Inspecției Judiciare.

Acestea sunt doar câteva fapte ce necesită asumări responsabile din partea DNA în fața opiniei publice și a sistemului judiciar. Faptele sunt, însă, în mod constant ignorate de DNA, pe principiul „dacă nu vorbim despre abuzuri, acestea nu există”. O astfel de atitudine este nu doar sfidătoare la adresa societății și a cetățenilor, ci reprezintă și dovada evidentă că revenirea competenței anchetării judecătorilor și procurorilor la DNA constituie o amenințare clară la adresa independenței individuale a acestora. Pentru acest motiv, garanțiile de independență incluse în legile justiției prin înființarea SIIJ, salutate expres de Comisia de Veneția, trebuie să fie îmbunătățite sau, cel puțin, păstrate la nivelul actual.

În contextul în care, din nou, prin comunicatul din data de 15 ianuarie, atitudinea DNA este de a nu-și asuma responsabilitatea pentru nimic, solicităm conducerii Direcției Naționale Anticorupție, în apărarea independenței magistraților și a independenței justiției, să dea explicații publice cu privire la următoarele date ce rezultă din Hotărârea CSM nr. 225/2019, fiind de maxim interes public și privind dosare cu judecători și procurori finalizate fie de DNA, prin clasare, fie de instanțe, prin hotărâri judecătorești definitive:

• modul în care a derulat, prin raportare la exigențele Codului de procedură penală, ale principiilor garantate de documentele internaționale la care România este parte, fiecare dintre anchetele cu privire la magistrați, din 2014 până în 2018, cand s-a înființat SIIJ;
• durata procedurilor judiciare, ritmicitatea/neritmicitatea actelor de urmărire penală, perioadele de inactivitate, în fiecare dosar, motivele efective ale unor asemenea metode de exercitare a atribuțiilor;
• evidența în sistem informatic a repartizării dosarelor către procurori și a fiecărei treceri a vreunui dosar de la un procuror la altul, disjungere, conexare, acvirare;
• evidența în sistem informatic a duratei fiecărei proceduri judiciare, de la sesizare, până la documentul final emis de DNA, inclusiv evidența în sistem informatic a actelor de urmărire penala, respectiv a datelor dispunerii și efectuării acestora.

Subscrisele asociații, solicită, așadar, DNA să dea explicații publice clare, efective, întemeiate cu privire la aspectele anterior invocate, reamintind că independența fără răspundere deschide poarta spre putere discreționara și abuz.