Titlul problemei de drept: Natura juridică a termenului reglementat de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Termen imperativ procedural. Decăderea din dreptul de exercitare a acțiunii în soluționarea notificării sau în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de decizie de compensare. Neafectarea dreptului subiectiv al persoanei îndreptățite la măsuri reparatorii.
- Materia: civil
- Subcategoria: alte categorii de cereri
- Obiectul Ecris: Legea nr. 10/2001, Legea nr. 165/2013
- Acte normative incidente: art. 33 alin. (1-(2), art. 34 alin. (1) și (2) și de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
- Cuvinte cheie: soluționare notificare, termen de decădere, termen de prescripție, măsuri reparatorii.
Opinia Institutului Naţional al Magistraturii:
Potrivit art. 33 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
- a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
- b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
- c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.
(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.
Art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
Alin. (2) al aceluiași articol prevede că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.
În conformitate cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.
Raportat la alin. (3) al aceluiași articol, în cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.
Cu caracter prealabil, precizăm că prin Decizia nr. 85/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept54 a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la dezlegarea următoarelor chestiuni de drept:
1. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, cu modificările şi completările ulterioare, acţiunea formulată de persoana îndreptăţită, având ca obiect soluţionarea pe fond a notificării formulate conform Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul în care unitatea deţinătoare nu a soluţionat-o în termen, acţiune promovată după expirarea termenului de 6 luni, este prescrisă sau tardivă?
2. După expirarea termenului de 6 luni, prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, este afectat dreptul subiectiv al persoanei îndreptăţite de a obţine măsuri reparatorii sau persoana îndreptăţită păstrează acest drept?”.
În analiza condițiilor de admisibilitate ale sesizării, Înalta Curte de Justiție a arătat că nu este îndeplinită cerința care impune ca instanța supremă să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și nici cea referitoare la caracterul nou al chestiunii de drept.
În privința ambelor condiții de admisibilitate s-a făcut trimitere la Decizia nr. 25 din 16 aprilie 2018 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 6 iunie 2018, arătându-se că prin această decizie problema de drept referitoare la natura juridică a termenului de 6 luni a fost analizată.
Această ultimă decizie are ca obiect interpretarea dispoziţiilor art. II din Legea nr. 368/2013 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 165/2013, cu referire la situaţia persoanelor îndreptăţite la despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001, care au optat pentru returnarea dosarelor înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor către entităţile învestite cu soluţionarea notificării, în vederea restituirii, în natură sau prin compensare cu alte bunuri, a imobilelor ce formează obiectul notificării. În privinţa acestor cereri, instanța supremă, prin decizia menţionată, a statuat că termenele prevăzute de art. 33 alin. (1) şi art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 se aplică în mod corespunzător şi în această situaţie.
Cu referire la natura termenelor instituite prin art. 33-35 din Legea nr. 165/2013, în paragraful 69 al considerentelor Deciziei nr. 25/16.04.2018 s-a reținut că „termenele instituite de dispoziţiile art. 33-35 din Legea nr. 165/2013 sunt termene procedurale legale, imperative sau prohibitive şi absolute”, pentru ca prin paragrafele 70-71 să se arate că pentru calculul acestor termene vor fi avute în vedere dispozițiile art. 181-184 C. proc. civ.
Față de considerentele Deciziei nr. 25/16.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cu privire la termenul instituit de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 și sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării acestuia, tot instanța supremă a conchis în sensul că “vor fi incidente dispoziţiile art. 185 alin. (1) din Codul de procedură civilă, text potrivit căruia sancţiunea nerespectării termenului este decăderea.”
Cât privește dreptul care este afectat de sancțiunea decăderii, în sensul dacă acesta este dreptul subiectiv civil sau un drept procesual, în situația de față, concluzia rezultă din natura juridică a termenului ca fiind un termen de drept procesual, astfel cum s-a stabilit, cu caracter obligatoriu, de către Înalta Curte de Casție și Justiție prin decizia anterior menționată. Cum termenul a fost stabilit ca fiind unul procesual, atunci și dreptul afectat de termen este tot un drept procesual.
Dreptul subiectiv civil ar fi putut fi afectat numai în măsura în care termenul în discuție ar fi fost un termen de decădere de drept substanțial, în acest sens fiind dispozițiile art. 2545 alin. (2) C. civ., potrivit cu care neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul terenului stabilit atrage pierderea lui (…).
În concluzie, în opinia I.N.M, ținând cont de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date chestiunilor de drept, termenul reglementat de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 este termen legal procedural imperativ, iar, prin împlinirea lui, nu este afectat dreptul subiectiv la măsuri reparatorii, ci exclusiv dreptul de exercitare a acțiunii în soluționarea notificării sau în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de decizie de compensare.
Opinia participanților la întâlnire:
În majoritate, participanții și-au însușit soluția expusă în opinia I.N.M. în ceea ce privește natura termenului reglementat de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.
Participanții au apreciat că, în exercitarea dreptului subiectiv la restituirea în natură sau, după caz, la acordarea de măsuri reparatorii, persoana îndreptățită se poate adresa, în temeiul legii speciale, instanței judecătorești în vederea obligării entității învestite cu soluționarea notificării sau, după caz, Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor, la executarea obligației de a face intuitu personae, constând în soluționarea dosarului administrativ, respectiv a celui de despăgubire. Hotărârea judecătorească definitivă prin care o astfel de cerere a fost admisă constituie titlu executoriu, persoana îndreptățită putând proceda la executarea silită a obligației de a face conform dispozițiilor art. 906 C. proc. civ.
Această problemă de drept a fost abordată la întâlnirea reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, în care au fost dezbătute probleme de drept ce au generat practică neunitară în materie civilă – Curtea de Apel Oradea, 6-7 iunie 2019.
