Titlul problemei de drept: Modul de verificare a respectării limitei maxime a onorariului executorului judecătoresc.
- Materia: drept civil
- Subcategoria: executare silită
- Obiect ECRIS: contestație la executare
- Acte normative incidente: art. 125 (actual art. 265) C. fiscal, art. 125 (actual art. 269) C. fiscal, art. 670 alin. (2) C. proc. civ.
- Cuvânt cheie: onorariu executor judecătoresc
Opinia Institutului Național al Magistraturii:
Această problemă a fost discutată în cadrul cadrul întâlnirii reprezentanţilor Consiliului Superior al Magistraturii cu preşedinţii secţiilor civile ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ale curţilor de apel, ce a avut loc la Timișoara, în perioada 19-20 noiembrie 2015.
Redăm în continuare punctul de vedere prezentat de I.N.M., opiniile exprimate de către participanți, precum și rezultatul votului, cu mențiunea că referirile la dispozițiile legale incidente au în vedere și numerotarea actuală a textelor legale:
„Verificarea respectării plafonului maximal al onorariului executorului judecătoresc va fi raportată la onorariul stabilit de executor, fără a lua în considerare, în privința acestei verificări, TVA aferentă onorariului.
Atât Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, cât și Ordinul nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti reglementează limite maxime pentru onorariul executorului judecătoresc.
Potrivit art. 125 din Codul fiscal (actual art. 265 din Codul fiscal, s.n. S.I.V.), taxa pe valoarea adăugată este un impozit indirect datorat la bugetul statului. În raport cu dispozițiile art. 127 alin. (1)-(2) – actual art. 269 alin. (1) și alin. (2), s.n. S.I.V. – din aceeași reglementare [potrivit cărora „(1) Este considerată persoană impozabilă orice persoană care desfăşoară, de o manieră independentă şi indiferent de loc, activităţi economice de natura celor prevăzute la alin. (2), oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activităţi. (2) În sensul prezentului titlu, activităţile economice cuprind activităţile producătorilor comercianţilor sau prestatorilor de servicii, inclusiv activităţile extractive, agricole şi activităţile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică exploatarea bunurilor corporale sau necorporale în scopul obţinerii de venituri cu caracter de continuitate”.], activitatea de executare silită este una economică, supusă TVA.
Calificarea ca impozit indirect este importantă și delimitează TVA de impozitele directe, precum impozitul pe profit ori impozitul pe venit. În cazul acestui din urmă impozit, executorul judecătoresc, prin forma în care își exercită profesia, datorează un impozit, determinat procentual, de 16% din venitul net. În consecință, suma care corespunde acestui impozit – impozitul pe venit, este suportată direct de executorul judecătoresc, fiind inclusă, ca impozit direct, în onorariul perceput pentru activitățile corespunzătoare diferitelor atribuții exercitate în această calitate, inclusiv onorariul pentru efectuarea executării silite.
Debitorul TVA nu este executorul judecătoresc, ci creditorul, în calitate de beneficiar al acestei activități economice (astfel caracterizată de către art. 127 din Codul fiscal, actul normativ care reglementează acest impozit indirect). Executorul judecătoresc, ca și notarul public, este cel care colectează de la beneficiarul activității (creditorul) acest impozit indirect, cu obligația de a-l vira creditorului real al sumei colectate cu acest titlu, și anume bugetul de stat ca parte a bugetului general consolidat.
În condițiile în care creditorul, ca beneficiar al activității de executare silită definite ca activitate economică supusă impozitului indirect reprezentat de TVA, este obligat, o dată cu onorariul de executare (ca onorariu care include impozitul pe venit, datorat, ca impozit direct, de către executorul judecătoresc), să plătească executorului judecătoresc, ca organ colector al impozitului indirect, și suma care reprezintă TVA, plata acestei sume, ca plată accesorie celei a onorariului execuțional, devine, la rândul ei, o cheltuială de executare imputabilă debitorului, în conformitate cu art. 670 alin. (2) C. Pr. Civ.
Opiniile exprimate de participanții la întâlnire au fost:
S-a susținut că onorariul maximal trebuie să includă și TVA, fiind aduse următoarele argumente:
- predictibilitatea onorariului pentru beneficiarul serviciului taxabil, inclusiv pentru debitor; rațiunea stabilirii onorariilor maximale vizează cunoașterea de către beneficiarul serviciului prestat de către executor a sumei pe care trebuie să o plătească;
- onorariile stabilite pentru categorii profesionale similare (de exemplu, avocați) includ și TVA;
- plătitorii de TVA, inclusiv executorul judecătoresc, beneficiază de anumite facilități (de exemplu, deduceri pentru bunurile achiziționate etc.).
În concluzie, opinia I.N.M. este aceea de menținere a punctului de vedere exprimat anterior de către participanți, respectiv acela de includere a TVA în onorariul maximal al executorului judecătoresc.
În unanimitate, participanții au apreciat că nu se impune reluarea votării punctului de vedere anterior exprimat.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia președinților secțiilor civile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel – Timișoara, 05-06 martie 2020.
