Titlul problemei de drept: Efectele asupra procedurii insolvenţei a măsurii preventive a suspendării dizolvării sau lichidării debitoarei aflate în procedura insolvenţei, măsură dispusă în temeiul art. 493 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală (Curtea de Apel Constanţa)
- Materia: civil
- Subcategoria: insolvență și preinsolvență
- Acte normative incidente: art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen.; art. 413 C.proc.civ.
- Cuvinte cheie: măsuri preventive, suspendarea dizolvării/lichidării debitorului aflat în insolvență
În practica Tribunalului Constanța – secţia a II-a civilă, dar si a Curţii de Apel Constanţa – secţia a II-a civilă, de contencios administrativ si fiscal au fost identificate trei situaţii de incidenţă a dispoziţiilor art. 493 Cod procedură penală:
– dosar nr. 2084/118/2009 – după trecerea debitoarei în procedura falimentului s-a dispus în cadrul unui dosar penal, în care debitoarea are calitatea de inculpat, suspendarea dizolvării sau lichidării debitoarei; judecătorul sindic a respins cererea de suspendare a soluţionării dosarului, dar valorificarea bunurilor nu se mai realizează;
– dosar nr. 6701/118/2015 – judecătorul sindic a dispus suspendarea judecăţii în temeiul art. 413 alin (1) pct. 2 Cod procedură civilă, reţinând că „împotriva debitoarei a fost luată măsura preventivă a suspendării operaţiunilor de lichidare; dovada trimiterii în judecată a debitoarei si a luării măsurii preventive a suspendării operaţiunilor de lichidare a fost făcută prin depunerea extraselor din aplicaţia Ecris, din consultarea cărora reiese că măsura suspendării lichidării a fost dispusă încă din anul 2016, fiind prelungită succesiv.
În cadrul dosarului de insolvenţă, judecătorul sindic a soluţionat contestaţiile la tabelul preliminar, fiind în prezent în stare de suspendare două contestaţii la tabelul definitiv, cu privire la care s-a dispus măsura suspendării până la soluţionarea unor dosare de fond aflate fie pe rolul Judecătoriei Constanţa, fie pe rolul Tribunalului Constanţa. În cursul procedurii insolvenţei a fost efectuată inventarierea bunurilor din averea debitoarei, fiind totodatăefectuat si raportul de evaluare a bunurilor. Împotriva acestui raport de evaluare a fost formulată si o contestaţie, care în prezent se află în stadiul procesual al apelului, fiind suspendat de către Curtea de Apel Constanţa în temeiul art. 413 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă până la soluţionarea definitivă a dosarului nr. 8705/118/2016 al Tribunalului Constanta, Secţia Penală.
Din aceste motive, în condiţiile în care judecătorul de cameră preliminară a dispus începerea judecăţii inclusiv faţă de societatea care are calitatea de debitoare în prezenta cauză, iar măsura preventivă a suspendării lichidării a fost prelungită în mod repetat, nu pot fi realizate în continuare demersurile specifice procedurii insolvenţei. Această situaţie se explică în principal raportat la stadiul actual al procedurii, în care deja au fost identificate si evaluate bunurile din averea debitoarei, iar contestaţia la raportul de evaluare a fost suspendată de Curtea de Apel în aceleași condiţii.
Se constată că soluţionarea prezentei cauze depinde de soluţia ce se va pronunţa în dosarul 8705/118/2016 al Tribunalului Constanta, Secţia Penală în care debitoarea are calitatea de inculpat.”
– dosar nr. 1654/118/2015 – s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei, s-a constatat că în averea debitoarei nu există bunuri si s-a soluţionat cererea de antrenare a răspunderii personale patrimoniale. În considerarea dispoziţiei de interdicţie a dizolvării persoanei juridice, judecătorul sindic acordă termene în vederea închiderii procedurii si radierii debitoarei de la registrul comerţului.
Într-o opinie, procedura insolvenţei nu este o cerere/acţiune judiciară ci, asa cum îi arată numele, o procedură (ansamblu de cereri, acte si operaţiuni) colectivă (concursuală), unitară, generală, îndreptată împotriva debitorului care se află în insolvenţă, având ca scop acoperirea pasivului debitorului, fie prin reorganizarea activității acestuia sau prin lichidarea unor bunuri din averea lui până la stingerea pasivului, fie prin faliment.
Odată deschisă procedura insolvenţei, se consideră că nu există posibilitatea suspendării acesteia (cu o eventuală consecinţă a perimării procedurii), în condițiile în care legea specială – Legea nr. 85/2014 – nu prevede o astfel de situaţie. Legea nu reglementează suspendarea/perimarea procedurii, ci numai închiderea procedurii, în condiţiile art. 174-178 din lege.
Cu toate acestea, în unele cauze instanța penală a dispus, în conformitate cu textul legal citat, măsura suspendării procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice. Suspendarea se referă la procedura de dizolvare, respectiv de lichidare a persoanei juridice, dar, pornind de la scopul urmărit – conservarea activului persoanei juridice inculpate -, rezultă că suspendarea operează cu privire la orice operaţiune ce vizează lichidarea patrimoniului, care poate fi efectuată nu numai la lichidarea în caz de faliment, ci si în cadrul procedurii de reorganizare, în cadrul planului de reorganizare.
Întrucât suspendarea afectează numai operaţiunile de lichidare, s-a apreciat că măsura suspendării întregii proceduri nu se impune si nu are temei legal. Astfel, pentru ipoteza lichidării în caz de faliment, s-a considerat că pot fi realizate măsurile premergătoare lichidării (punerea de sigilii, efectuarea inventarierii debitorului) fără a se păsi însă la lichidare; pentru a se evita acordarea continuă a unor termene de judecată, mai judicioasă decât suspendarea în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă (care teoretic atrage si perimarea) ar fi constatarea de către judecătorul sindic, prin încheiere, ca fiind suspendată procedura lichidării, în temeiul hotărârii judecătorului de drepturi si libertăţi/judecătorului de cameră preliminară/instanţei penale.
Într-o altă opinie (Curtea de Apel Constanţa, în dosar 6701/118/2015) s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 413 alin. (1) pct. 3 Cod procedură civilă, „Instanţa poate suspenda judecata în alte cazuri prevăzute de lege.”, iar în conformitate cu art. 493 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală, „Judecătorul de drepturi si libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si numai pentru a se asigura buna desfăsurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice;”
Având în vedere că apelul vizează o hotărâre pronunţată de judecătorul sindic în cadrul procedurii de insolvenţă deschise împotriva debitoarei, iar printr-o încheiere a Tribunalului Constanţa s-a dispus împotriva societăţii debitoare măsura preventivă a suspendării procedurii de lichidare pe o perioadă de 60 de zile, Curtea a apreciat că soluţionarea căii de atac depinde de măsura preventivă dispusă de instanţa penală, aceasta constituind un incident procedural de natură a împiedica judecata civilă, motiv pentru care a dispus suspendarea judecăţii cauzei până la încetarea/revocarea măsurii preventive.
Opinia formatorilor INM:
După ce multă vreme nu au fost aplicate în practica judiciară, măsurile preventive ce pot fi luate în procesul penal față de persoanele juridice suscită astăzi un interes deosebit și ridică numeroase probleme, unele provenind din reglementarea defectuoasă, iar altele din înțelegerea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile.
Problema care se pune vizează efectele asupra procedurii insolvenţei a măsurii preventive a suspendării dizolvării sau lichidării unei debitoare aflate în procedura insolvenţei, măsură dispusă în temeiul art. 493 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală.
Potrivit art. 493 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală „judecătorul de drepturi si libertăţi, în cursul urmăririi penale, la propunerea procurorului, sau, după caz, judecătorul de cameră preliminară ori instanţa poate dispune, dacă există motive temeinice care justifică suspiciunea rezonabilă că persoana juridică a săvârsit o faptă prevăzută de legea penală si numai pentru a se asigura buna desfăsurare a procesului penal, una sau mai multe dintre următoarele măsuri: a) interdicţia iniţierii ori, după caz, suspendarea procedurii de dizolvare sau lichidare a persoanei juridice”.
Dacă acceptăm ideea că măsura preventivă a suspendării dizolvării sau lichidării poate viza si situaţia unei debitoare aflată în procedura insolvenţei, interferențele celor două domenii (procedura penală si procedura insolvenţei) pot duce la blocaje greu de gestionat în practică, la afectarea drepturilor creditorilor concursuali si la încălcarea principiilor si scopului procedurii insolvenței.
Măsura preventivă a interdicției inițierii sau suspendării procedurii de dizolvare ori de lichidare a persoanei juridice este incompatibilă cu procedura insolvenței.
Singura procedură compatibilă cu măsura preventivă este cea de dizolvare sau lichidare voluntară. Dizolvarea voluntară intervine atunci când organele competente (persoanele care au constituit persoana juridică, în cadrul adunării generale, sau autoritatea publică care a constituit persoana juridică) au hotărât dizolvarea persoanei juridice, mai înainte de expirarea duratei sau când persoana juridică s-a constituit pe perioada nedeterminată. Lichidarea voluntară a persoanei juridice se realizează în cadrul unei proceduri extrajudiciare, voluntară, care se realizează de un practician în insolvență (lichidator) si se face în interesul asociaților/membrilor persoanei juridice aflate în lichidare.
Spre deosebire de aceasta, lichidarea în procedura insolvenței vizează o procedură judiciară, colectivă, concursuală, egalitară, care are ca scop acoperirea pasivului debitorului, se realizează de lichidatorul judiciar, se face în interesul creditorilor si se desfășoară sub controlul și supravegherea judecătorului-sindic.
Procedura insolvenţei nu poate fi suspendată în temeiul art. 493 alin. (1) lit. a) Cod procedură penală si nu poate fi suspendată nici în baza altui temei juridic, cum ar fi art. 413 C. pr. civ., motivat de faptul că ar exista un proces penal împotriva persoanei juridice.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
Soluția expusă în opinia formatorilor INM este aplicabilă și ipotezei în care debitorul este cel care solicită deschiderea procedurii insolvenței. Ipoteza nu poate fi asimilată dizolvării/lichidării voluntare, avută în vedere de dispozițiile art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. întrucât și în acest caz îndeplinirea condițiilor pentru deschiderea procedurii insolvenței face obiectul verificărilor judecătorului sindic.
Interpretarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. în sensul posibilității suspendării lichidării – judiciară sau voluntară – ca măsură preventivă dispusă împotriva persoanei juridice este susceptibilă de critică de neconstituționalitate. O atare măsură afectează independența judecătorului din dosarul de insolvență – garanție fundamentală a dreptului la un proces echitabil, hotărârea pronunțată de judecătorul sindic putând fi cenzurată exclusiv prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.
Suspendarea lichidării judiciare împiedică realizarea scopului procedurii insolvenței, astfel cum este acesta definit în art. 2 din Legea nr. 85/2014.
Cu o largă majoritate (13 din cele 14 curți de apel reprezentate la întâlnire), participanții au agreat soluția interpretării restrictive a dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., ca fiind aplicabile doar procedurii de dizolvare sau lichidare voluntară.
A fost reținută și soluția contrară, îmbrățișată la nivelul unei curți de apel, în sensul că, în contextul redactării deficitare a textului art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., se impune interpretarea extensivă a dispozițiilor acestuia, acestea fiind aplicabile și etapei lichidării din procedura insolvenței.
În unanimitate, participanții au stabilit că se impune o propunere de modificare a dispozițiilor legale prin precizarea expresă a faptului că interdicția inițierii sau suspendarea poate viza doar dizolvarea sau lichidarea voluntară. În acest sens poate fi avută în vedere fie modificarea dispozițiilor art. 493 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., fie inserarea unor prevederi în acest sens în cuprinsul Legii nr. 85/2014. De asemenea, în măsura în care se va identifica suficientă practică judiciară neunitară în materie, a fost agreată în unanimitate necesitatea promovării unui recurs în interesul legii de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară ı̂n materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 21 iunie 2018.
