A vrut să fie medic, dar tatăl l-a îndrumat spre liceul agricol: ”Și nu mi-a părut rău”, mărturisește după ani și ani. Se consideră un pionier în agricultura din România pentru că folosește cele mai noi tehnologii, dar își privește angajații ca pe o mare familie – ”încercăm să avem grijă de oameni”. Crede în viitorul agriculturii din țară și, fără să stea cu mâna întinsă către stat, participă la instruirea și sprijinul tinerilor fermieri printr-un club național al cărui membru fondator este. De câțiva ani s-a implicat și în viticultură – explicabil dacă ținem cont că provine dintr-o zonă cu tradiție în producerea vinurilor de calitate. A transformat acest hobby într-o afacere tot mai vizibilă, dar îl doare faptul că, deși vinurile românești sunt în topul mondial al celor mai bune produse, statul nu se implică suficient pentru a le promova. Despre afacerile sale, despre agricultura făcută cu cap și vinul preparat tradițional și promovat inteligent, Sandor Darabont a povestit într-un interviu acordat BihorJust.
Sandor Darabont – Scurtă prezentare:
Sandor Darabont a absolvit Școala Generală din Biharia, Liceul Agricol din Salonta și Facultatea de Agronomie din Cluj-Napoca. A obținut diploma de enolog la Budapesta.
Este administratorul firmelor Sadelli Prodcom SRL și Romespa SRL, cu sediul în Biharia, județul Bihor. Profilul de activitate al firmelor pe care le conduce include producția vegetală pe o suprafață de 3.000 de hectare și comercializarea de cereale, la care a adăugat, cu trecerea timpului, comercializarea de îngrășăminte chimice și pesticide, precum și creșterea vacilor de carne.
Din 1995 până în prezent, cifra de afaceri a firmelor conduse de Sandor Darabont a ajuns la peste 40 de milioane de lei. Agricultorul bihorean are culturi de grâu, orz, floarea-soarelui ori porumb, o bază de recepție pentru comerț cu cereale cu o capacitate de 15.000 de tone, două magazine fitosanitare și comercializează anual circa 15.000 de viței de carne
În ultimii ani, a început să dezvolte o plantație de viță de vie pentru vin, pe o suprafață de 40 de hectare. În prezent, investește într-o cramă de prelucrare a strugurilor, cu o capacitate de 500.000 de sticle pe an.
”Eu mi-am dorit Medicina, dar tata a zis…”
Reporter: Cum ați ajuns să lucrați în domeniul agricol? A fost o chestiune de familie sau ați simțit dumneavoastră că e un domeniu cu potențial?
Sandor Darabont: Sunt de loc din Biharia. Părinții mei cultivau legume și le vindeau în Oradea, Baia Mare, Satu Mare. Am crescut între plante și mi-a plăcut foarte mult.
Eu am vrut să merg la Facultatea de Medicină, dar tata zis: ”Nici vorbă, mergi la liceul agricol”. Și nu îmi pare rău.
Reporter: Ați intrat în domeniu, ați continuat – ca să zicem așa – o tradiție în familie – și ați dezvoltat o afacere care a crescut de la an la an. Cum arată acest domeniu al agriculturii în România și cum ați reușit să vă adaptați, ca afacere, noilor tehnologii?
Sandor Darabont: Suntem un fel de pionieri în ceea ce privește agricultura. România este un caz foarte interesant pentru că este o polaritate. Avem cele două poluri, fermele cele mai mari și fermele cele mai mici.
Agricultura este văzută ca o protecție socială, după părerea mea. Când vorbim de ferme, de mii de hectare, acolo vorbim de ultima tehnologie la nivel european. Ca să vă dau un exemplu: deținem singurul utilaj de ierbicidat care folosește doar 30 de L/ha, care, după noi, este o revoluție în reducerea costurilor și de a proteja plantele. Eu cred ca suntem printre primii la nivel național ca și tehnologie folosită.
Anul exploziei solare și culturi arse pe mii de hectare
Reporter: Au fost și momente mai dificile, cu siguranță. Care a fost, din punctul dumneavoastră de vedere, cel mai greu an în agricultură?
Sandor Darabont: Pentru mine, anul 2012. A existat o secetă foarte mare. După câțiva ani de studii, cred că a fost o explozie solară. În două săptămâni toată cultura s-a ars. Nu am recoltat nimic pe mii de hectare.
A trebuit să onorăm contractele și din cauză că nu am avut ce recolta, cumpăram din altă parte mai scump. Adică, vindeam cu 60 de bani și cumpăram cu 1 leu din altă parte, pentru că nu aveam recoltă.
Dar așa am câștigat credibilitate și asta e foarte important în domeniul nostru. Contează mai mult credibilitatea decât banii.
Reporter: Ce ar trebui să știe un tânăr fermier aflat la început de drum? Ce îl sfătuiți?
Sandor Darabont: Ar trebui să știe puțină meserie, să aibă cât de cât o idee. Trebuie să știe că este foarte greu și va avea nevoie de foarte multă răbdare. Sunt multe piedici în acest domeniu, în sensul că riscurile sunt foarte mari. Este totuși, frumos pentru că nici o zi nu este la fel. Este o provocare de a face ceva nou tot timpul.
Umblând prin lume și văzând multe situații, cred că reprezentarea fermierilor din România ar trebui făcută de niște oameni tineri care sunt motivați. Pe vremea comunismului, 50% din PIB venea din agricultură, iar azi, am ajuns la 7-8% . Deci, suntem foarte în urmă.
La nivel de țară sunt membru fondator al unui club de fermieri – ”Clubul Fermierilor Români”, unde avem peste 700 de membri. Ca să venim în sprijinul tinerilor, organizăm un proiect unde, în fiecare an, o echipă de tineri la început de drum, participă la tot felul de pregătiri în acest domeniu. Cursurile sunt organizare la București de niște profesori foarte buni și renumiți. După terminarea acestora, tinerii se orientează către agricultură cu anumite cunoștințe deja acumulate.
Reporter: Cum definiți mâna de lucru din agricultura în România? Aveți dificultăți în găsirea personalului?
Sandor Darabont: Nu pot să zic că avem dificultăți neapărat. Avem totuși probleme în găsirea oamenilor instruiți.
De exemplu, nu avem o școală care să pregătească șoferii care urmează să lucreze pe tractor, având în vedere că tehnologia avansează de la o zi la alta… A trebuit să organizăm noi cursuri să îi învățăm. Avem o colaborare cu Liceul Agricol din Borș și de acolo vin mulți tineri să lucreze la noi. Avem totuși o echipă tânără și încercăm să avem grijă de oameni. Suntem ca o mare familie!
”Pentru că nu s-a vrut schimbare, performanța a fost oprită”
Reporter: Ce considerați că ar trebui schimbat în relația agricultor-stat?
Sandor Darabont: Suntem la începutul unui PAC (Politica agricolă comună). Până la sfârșitul anului trebuie să stabilim Planul Național Strategic pentru următorii 7 ani. Ultima dată acest PNS a fost făcut de o firmă din Austria, fermierii români nici măcar nu au fost întrebați de ce au nevoie. Nu este normal așa ceva.
Se pare că acum, cu noua conducere, ajungem la o colaborare. Noi avem o echipă executivă care reprezintă toată țara și cu care reușim să punem pe masă niște lucruri concrete și bine pregătite. Datorită acestui lucru am fost acceptați și ascultați.
Reporter: Cum credeți că va arăta agricultura în următorii ani?
Sandor Darabont: Depinde de voința politică și de strategia agricolă. După mine, s-ar putea schimba în 3-4 ani, dacă s-ar vrea. Dar din cauză că nu se vrea, performanța este oprită. Totuși, acest lucru se va schimba în 10-15 ani. Deja suntem un pericol pentru toată Europa.
Principiul gospodăriei țărănești: teren agricol și animale în curte
Reporter: Pe lângă agricultură, știu că aveți și o fermă. În ce constă activitatea de acolo?
Sandor Darabont: Noi am mers pe principiul gândirii gospodăriei țărănești – adică pe lângă terenul agricol am vrut să avem și ”animale în curte”. Aceste două lucruri se completează reciproc.
După ce am vizitat mai multe ferme, am ajuns la concluzia că, pentru noi, cea mai rentabilă ar fi o fermă de îngrășare a taurinelor. Cumpărăm viței de 1-2 săptămâni, îi îngrășăm și îi vindem la export în Israel, Croația, Grecia, Italia, Ungaria. Rulajul anual este undeva în jur de 7.000-13.000 de capete. La noi în fermă animalul stă cam 3-4 luni.
Ajungem la peste 1 kilogram spor/zi, care este un randament destul de bun. Avem specialiști care știu să facă selecție, adică rasele de carne sunt alese foarte atent.
Reporter: În cât timp poate deveni profitabilă o astfel de afacere și de ce este nevoie pentru a o ridica la un anumit nivel?
Sandor Darabont: Dacă vorbim de comerțul cu animale vii, poți să cumperi azi și să vinzi mâine. Noi cumpăram azi, ținem 3 luni, după care vindem. Trebuie investit în permanență și trebuie să avem răbdare.
Noi spunem că ar trebui să tragem linie odată la 5 ani. Dacă 2 ani ai pierdut și 3 ai fost pe plus, nu poți să te plângi. Oricum, nu socotim un profit imediat.
”Problema noastră cea mai mare este nesiguranța legislativă”
Reporter: Care sunt cele mai interesante evenimente agrobusiness pe care un agricultor din România nu trebuie să le rateze?
Sandor Darabont: Noi vizităm, în fiecare an, expoziția AGRITECHNICA – expoziție de utilaje și EUROTIER – expoziție dedicată zootehniei, din Hanovra, în Germania. La noi în țară mergem la expozițiile de la Arad, Cluj și București. Și, totodată, mergem și în Ungaria, dar evenimentele sunt la un nivel mai scăzut.
Reporter: Cu ce probleme v-ați confruntat în acest an?
Sandor Darabont: Problema noastră cea mai mare este nesiguranța legislativă. Cu asta ne confruntăm an de an. Poate să ne ajute foarte mult sau să ne încurce deciziile luate la nivel înalt. Dacă am ști concret ce va fi în următorii ani, ar fi mult mai ușor pentru noi ca și agricultori.
Nu pot să spun că am avut probleme majore în 2020, dar nici nu am primit ajutor din partea statului. Și ca să fiu sincer, nici nu am cerut.
Cred că domeniul agricol nu a fost foarte afectat. Din contră, noi ne-am organizat în așa fel încât să putem ține vide-conferințe și să putem vorbi tot timpul, de oriunde, fără a fi absolut necesar să ne întâlnim. Asta ne ușurează munca, zic eu.
Vinul – de la hobby, la afacere
Reporter: Știu că cel mai mare hobby este cel legat de domeniul viticol. Când ați hotărât să îl transformați într-o afacere?
Sandor Darabont: La început a fost un hobby care încet, încet, a devenit afacere și la asta au contribuit mai mulți factori. Unul din motive este că Biharia, încă din Evul Mediu era un punct foarte important de producere a vinului. De exemplu, în anul 1556 s-au cultivat 2.500 de hectare de viță de vie. După 1989, în Biharia erau 900 de hectare de viță, iar dacă oamenii ar fi avut grijă de ele, acum ne puteam compara cu cramele mari, cum ar fi Jidvei.
Un alt motiv este încălzirea globală. Odată cu modificările climatice, Biharia a devenit zona cea mai favorabilă pentru viitor. Plus că a crescut potențialul consumatorilor de vin.
Este totuși și o tradiție de familie. Bunicul meu a cumpărat în 1907, cu acte în regulă, o pivniță. Pe urmă a preluat tata, iar mai apoi am preluat eu. Următoarea pe listă va fi fiica mea care își dorește, la rândul ei, să ducă această tradiție mai departe și să o ridice la un alt nivel.
Reporter: Pe câte hectare se întinde plantația de viță de vie? Ce soiuri de struguri cultivați?
Sandor Darabont: Plantația se întinde pe 40 de hectare și este situată în Biharia. 60% sunt soiuri albastre, Merlot pe suprafața cea mai mare, după care vine Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Burgund și 0,5 hectare de Pinot Noir.
Ca și soiuri albe, avem Fetească Regală, Pinot Gris, Riesling de Rin, Sauvignon blanc, Chardonnay, Fetească Albă, Traminer roz, iar pe un hectar avem Furmint, care se pare că este originar din Biharia.
DA-RA-BO-NT
Reporter: Ce tipuri de vinuri comercializați și unde le vindeți?
Sandor Darabont: Acum începem să producem, pentru că vița de vie trebuie să aibă 4 ani. Anul trecut am făcut o introducere a brandului în piață cu niște cantități mici. Momentan vindem în câteva restaurante din Oradea. Vindem și online, în toată țara, printr-o firmă. (ReWine)
Reporter: Ce branduri aveti?
Sandor Darabont: Momentan ele sunt împărțite astfel: pentru retail avem brandul DARABONT: DA – este vinul alb, RA – este vinul orange, BO – este roze și NT – reprezintă vinurile roșii.
Anul acesta vom veni cu un brand PREMIUM destinat doar sectorului de HoReCa și se va numi URME.
Pe lângă aceste două branduri, vom mai avea unul pentru tinerii cu vârste cuprinse între 20-30 de ani, iar acesta va purta numele de MEZIN și va fi un vin perlant. O altă noutate ar fi că peste 2-3 luni vom lansa o doză de 0,33 l, tot pentru tineri, care va conține o băutură de vară și care se va numi SPRIZZ.
”Statul nu se implică suficient pentru a promova vinul românesc”
Reporter: Cum percepeți evoluția din ultimii ani a pieței de vin din România, mai ales sub aspectul concurenței si a nivelului de educație al consumatorilor?
Sandor Darabont: În România nu avem o piață organizată a vinului. Nu se știe momentan ce cantitate de vin este produsă. Există o instituție care controlează producția de vin, dar din păcate, conform unui studiu, doar 2% din populație cunoaște termenul de ”Denumiri de Origine Controlată (DOC)”.
România este pe locul 5 în Uniunea Europeană ca și producător de vin. Eu consider că statul nu se implică suficient pentru a promova vinul românesc. Ar trebui să se ocupe toate ministerele de această promovare. Cred că așa ar fi cel mai ușor ca România să iasă în evidență și s-ar putea face asta inclusiv prin turism, adică oamenii să poată vizita cramele, să poată degusta.
Ca și calitate, România poate concura cu orice țară din Uniunea Europeană, dar ca promovare și tradiție mai avem mult de lucru, suntem cu ani în urmă.
Reporter: Pentru ca un vin să fie considerat ”bun”, trebuie neapărat să fie scump?
Sandor Darabont: Un vin bun trebuie să acopere costurile de producție, în primul rând. Nu trebuie să fie neapărat scump. Părerea mea este că poți găsi un vin –corect – între 25 și 30 de lei. Ce este sub 20 de lei este clar că nu e calitate.
Pe de altă parte, când un vin este scump înseamnă că are tradiție și vechime. Aici vorbim mai mult de vinurile roșii și putem vorbi de mii de euro pentru o sticlă. Contează foarte mult marketingul din spatele cramei.
Reporter: Unde vă vedeți peste 10 ani?
Sandor Darabont: Sper că peste 10 ani voi fi în pensie și voi fi în cramă, la degustat. 🙂 Îmi doresc ca afacerea cu vinuri să devină cunoscută la nivel național și, totodată, să exportăm către Europa. Legat de afacerile din agricultură, îmi doresc ca acestea să rămână stabile și să fie preluate și continuate de către copiii mei.
Foarte bun. Barvo