Titlul problemei de drept: Momentul de la care începe să curgă termenul de apel, reglementat de art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, având în vedere dispoziţiile art. 19 din H.G. nr. 460/2005 privind conţinutul, etapele, condiţiile de finanţare, publicare si distribuire a BPI (Curtea de Apel Galaţi)
- Materia: civil
- Subcategoria: insolvență și preinsolvență
- Acte normative incidente: art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014; art. 19 din H.G. nr. 460/2005
- Cuvinte cheie: comunicare prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvență
Opinia formatorilor INM:
Se poate susține că sunt pe deplin aplicabile prevederile art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „termenul de apel este de 7 zile de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI, dacă prin lege nu se prevede altfel”, astfel încât termenul de 7 zile curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI.
Este adevărat că potrivit art. 19 din H.G. nr. 460/2005: „Publicitatea actelor de procedură se efectuează conform dreptului comun, în cazul soluţionării de către instanţele judecătoresti a acţiunilor privind situaţia juridică a unor acte ale debitorului si a acţiunilor privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului debitorului, introduse de administratorul judiciar sau, după caz, de lichidator“, însă este de observat că art. 19 din acest act normativ a fost introdus prin H.G. nr. 1881/2006, vizând procedurile de insolvenţă derulate sub imperiul Legii nr. 85/2006.
În acelasi timp, este de menţionat că prin Decizia nr. 1137/2007 a Curţii Constituţionale s-au analizat dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, iar Curtea a reţinut că „legea instituie măsuri deosebite pentru ca părțile implicate în procedura insolvenței, respectiv debitorii și creditorii, să se bucure de o informare corectă a situației lor juridice, inclusiv prin notificarea potrivit regulilor de drept comun, astfel încât, ulterior deschiderii procedurii, aceștia să își poată exercita dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil. Faptul că, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, persoanele notificate vor fi citate și li se vor comunica actele de procedură prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență nu poate fi privit ca aducând atingere dreptului la apărare. Astfel, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, legiuitorul se bucură de atributul exclusiv de a stabili normele de procedură, putând să instituie prevederi speciale, derogatorii de la dreptul comun, în vederea unor situații specifice. Astfel, prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 își găsesc justificarea în specificul procedurii insolvenței, care presupune un număr foarte mare de părți și o mare diversitate de acte procedurale de natură să îngreuneze mult desfășurarea procedurii, și apare ca o măsură specială prin care se asigură soluționarea cu celeritate a cauzelor.
Autorii excepției ridică însă problema dacă aceste norme speciale de procedură sunt în măsură să asigure exercitarea dreptului la apărare și dreptul la un proces echitabil și pentru acele persoane împotriva cărora se vor formula acțiuni ulterior deschiderii procedurii insolvenței și ale căror drepturi și interese vor fi supuse spre soluționare judecătorului-sindic.
Este, spre exemplu, situația persoanelor a căror răspundere poate fi angajată, potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, pentru cauzarea stării de insolvență a debitorului și care pot fi atât membri ai organelor de supraveghere sau de conducere a societății, dar și alte persoane, cât și situația unor terți dobânditori ai unor bunuri sau valori ale debitorului, potrivit art. 80 din aceeași lege, terți care pot fi de rea-credință sau de bună-credință. Din redactarea art. 7 alin. (1) și (3) din Legea nr. 85/2006, rezultă că aceste persoane vor fi citate prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență, fără nicio comunicare prealabilă a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă.
Curtea observă că aceste persoane pot avea sau nu calitatea de comerciant, astfel că nu se poate justifica obligația tuturor acestora de a urmări Buletinul procedurilor de insolvență doar pentru simplul motiv că au încheiat un act juridic cu o persoană care poate fi supusă procedurii insolvenței, cerința textului de lege fiind excesivă în acest caz.
Încălcarea dreptului la apărare este cu atât mai evidentă cu cât în cazul debitorilor și creditorilor legea instituie trei modalități de notificare a deschiderii procedurii, inclusiv potrivit Codului de procedură civilă.
Așa cum s-a arătat și mai sus, instituirea unor proceduri speciale, ținând cont de specificul procedurii, nu poate fi privită ca aducând atingere dreptului la apărare sau dreptului la un proces echitabil. Cu toate acestea, în măsura în care realizarea drepturilor constituționale este condiționată de existența unor cerințe excesive, nejustificate în mod obiectiv sau rațional, respectivele norme de procedură sunt neconstituționale, încălcând în egală măsură dreptul la apărare și prevederile art. 53 din Constituție, referitor la restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți.
În consecință, Curtea apreciază că art. 7 din Legea nr. 85/2006 este neconstituțional în măsura în care este interpretat în sensul că persoanele împotriva cărora se va deschide o acțiune potrivit dispozițiilor acestei legi ulterior deschiderii procedurii insolvenței se vor cita direct prin Buletinul procedurilor de insolvență, fără a beneficia de o primă comunicare a actelor de procedură potrivit Codului de procedură civilă, asemănător soluției consacrate pentru debitor și creditori”.
Considerentele acestei decizii au fost avute în vedere la redactarea prevederilor 42 si 43 din Legea nr. 85/2014, astfel încât, potrivit art. 42 alin. (3) din noua lege „prin excepţie de la prevederile alin. (1), comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii si notificarea deschiderii procedurii se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă”, iar alin. (4) prevede că „prima citare si comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se introduce o acţiune, în temeiul dispoziţiilor prezentei legi, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, se vor realiza potrivit prevederilor Codului de procedură civilă si prin BPI”.
Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a fost menţinută si prin Decizia nr. 283/2014, prin care, sesizată cu obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, obiecție formulată de un număr de 83 de deputați, Curtea a constatat că „citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Obligațiile corelative ce decurg pentru părți în acest caz nu pot fi privite ca aducând o restrângere a dreptului de proprietate ori a dreptului la apărare, atât timp cât părțile au posibilitatea, pe de o parte, să participe la termenele fixate de judecătorul-sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii tuturor actelor de procedură depuse la acesta, iar, pe de altă parte, au posibilitatea de a solicita în cadrul cheltuielilor de judecată toate sumele avansate în vederea realizării drepturilor lor pe calea acestei proceduri, invocând în acest sens dispozițiile Codului de procedură civilă privind cheltuielile de judecată”.
Este de subliniat și principiul ierarhiei actelor normative, hotărârea de guvern fiind dată în aplicarea legii. În consecinţă, termenul de apel reglementat de art. 43 alin. (2) va curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicare în BPI. Problema a mai fost supusă discuţiilor în cadrul întâlnirii de practică neunitară de la Sinaia din iunie 2016, concluzia fiind similară.
Opinii exprimate de participanții la întâlnire:
Sintagma “dacă prin lege nu se prevede altfel” din cuprinsul art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 se referă la acele situații în care pot fi prevăzute și alte termene pentru declararea căii de atac, termene diferite de cel de 7 zile fiind prevăzute chiar de Legea nr. 85/2014. Prin decizia din 5 iunie 2018, pronunțată în cauza Fărcaș c. României, Curtea Europeană a Dreptului Omului a constatat încălcarea dispozițiilor art. 6 parag. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului privind dreptul la un proces echitabil ca urmare a respingerii de către instanțele naționale ca tardivă a căii de atac declarată de unul dintre creditorii din procedura insolvenței, termenul de declarare a căii de atac fiind calculat în speță de la momentul publicării hotărârii în BPI.
Cu o largă majoritate (13 din cele 14 curți de apel reprezentate la întâlnire), participanții au agreat soluția potrivit căreia termenul de apel curge de la publicarea hotărârii în BPI.
A fost reținută și opinia minoritară în sensul că aplicabilitatea dispozițiilor art. 43 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 trebuie apreciată de la caz la caz, în lumina deciziei CEDO pronunțată în cauza Farcaș și altii c. România din 5 iunie 2018.
Această problemă de drept a fost discutată la întâlnirea președinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, dedicată discutării aspectelor de practică neunitară ı̂n materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 21 iunie 2018.
