Titlul problemei de drept: Posibilitatea provizionării unor sume conform art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 (art. 165 pct. 4 din Legea nr. 85/2014) cu ocazia distribuirii fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, conform art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014) (Curtea de Apel București)
- Materia: civil
- Subcategoria: insolvență şi preinsolvenţă
- Acte normative incidente: art.143 din Legea nr.85/2014
- Cuvânt cheie: distribuire fonduri faliment
Într-o primă soluție (decizia civilă nr. 341/30.10.2018 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 157/98/2010/a4, pronunțată cu majoritate), s-a considerat că prevederile art. 127 pct. 4 din Legea 85/2006 sunt aplicabile inclusiv în situația în care are loc distribuirea unor fonduri obținute din vânzarea bunurilor debitorului afectate de garanții. S-a reținut că acest text de lege nu face vreo distincție între sursa fondurilor din care au loc distribuirile parțiale (astfel că nici interpretul nu trebuie să distingă), precum și faptul că, în privința pct. 4, necesitatea provizionării cheltuielilor viitoare ale procedurii apare justificată de caracterul concursual al acesteia și de faptul că procedura va continua inclusiv în interesul creditorului garantat.
În cuprinsul opiniei separate și), s-a susținut că scopul provizionării de sume prevăzut de art. 127 pct. 4 este incompatibil cu ordinea prevăzută imperativ de art.121. În ceea ce privește sumele rezultate din valorificarea bunurilor asupra cărora s-au constituit garanții, textul exclude posibilitatea distribuirilor parțiale către creditorii garantați și provizionării diferențelor rămase deoarece, printr-o asemenea măsură, s-ar modifica natura creanței (pentru diferență devenind chirografară). Împrejurarea că destinaţia sumei provizionate a fost, potrivit lichidatorului judiciar, aceea de a servi în vederea susţinerii în continuare a procedurii, eventuale riscuri, comisioane bancare nu prezintă relevanţă faţă de caracterul special al dispoziţiilor art. 121 care se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 127.
În mod nuanțat, considerentele deciziei nr. 381/24.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 24638/3/2012/a1 au acceptat posibilitatea provizionării rezervelor destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului, numai în măsura în care acestea se pot încadra la art. 121 alin. (1) pct. 1 sau, eventual la pct. 11 din lege, argumentându-se astfel:
Deși dispozițiile art. 127 din Legea nr. 85/2014 nu disting după cum distribuirile parţiale se fac în temeiul art. 121 sau al art. 123, aceasta nu ar putea conduce la concluzia că se poate dispune provizionarea oricăror sume ce ar putea fi încadrate la pct. 1-4 ale art. 127, indiferent de legătura lor cu bunul valorificat asupra căruia poartă garanția creditorului garantat, din fondurile obținute din vânzarea acestuia, aceasta neputându-se realiza în detrimentul dreptului creditorului garantat de a fi îndestulat cu prioritate din fondurile obținute din vânzarea bunurilor aduse de debitor în garanție.
În acest sens au fost avute în vedere și dispozițiile art. 121 alin. (2), care prevăd că „în cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, prevăzute la art. 123, şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 41. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi depusă, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului.”
Ca atare, aplicarea art. 127 din Legea nr. 85/2006 în cazul distribuirilor efectuate conform art. 121 din lege trebuie să se facă cu prudență, în mod strict, pentru a nu se aduce atingere drepturilor conferite în procedura insolvenței titularilor de creanţe garantate. În cazul unei distribuiri parțiale către creditorul garantat, a insuficienței fondurilor obținute din vânzare pentru plata creanței garantate, se ajunge la o modificare a naturii creanței acestuia, diferența neplătită fiind considerată creanță chirografară ce vine în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzătoare, în ordinea de plată stabilită de art. 123 din Legea nr. 85/2006.
Din fondurile obținute din vânzarea bunurilor asupra cărora poartă garanția nu pot fi provizionate sume conform art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 în măsura în care acestea nu privesc cheltuieli de procedură privind bunurile valorificate, întrucât aceasta ar însemna să se ignore poziţia privilegiată a creditorului garantat în procedura insolvenţei.
Opinia Institutului Național al Magistraturii
În cuprinsul acestei probleme de drept, se pune, în esență, întrebarea dacă sunt aplicabile dispozițiile art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 (art. 165 pct. 4 din Legea nr. 85/2014) și în cazul distribuirii fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, conform art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014).
Or, cu acest prilej, se impune a se sublinia regimul special al distribuirilor realizate din fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel conform art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014), care a impus o reglementare distinctă de regulile generale instituite de art. 123 din Legea nr. 85/2006 (art. 161 din Legea nr. 85/2014), pentru asigurarea plății cu prioritate a creanțelor garantate. Totodată, pentru această situație se prevede că, dacă sumele realizate din vânzarea acestor bunuri ar fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanțe, creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare sau bugetare, după caz, iar o eventuală diferență în plus va fi depusă, prin grija lichidatorului judiciar, în contul averii debitorului.
Prin urmare, în cazul fondurilor obținute din bunuri afectate de garații nu există premisele unei distribuiri parțiale avute în vedere de dispozițiile art. 127 din Legea nr. 85/2006 (art. 165 din Legea nr. 85/2014) deoarece orice alte plăți, în afara celor a căror prioritate este în mod expres și limitativ recunoscută prin lege, ar diminua suma alocată creditorului garantat, transformându-i diferența rămasă în creanță chirografară, ceea ce contravine rolului garanțiilor și demersului de asigurare a priorității plății creanțelor garantate.
În concluzie, opinia INM este în sensul inexistenței posibilității de provizionare a unor sume conform art. 127 pct. 4 din Legea nr. 85/2006 (art. 165 pct. 4 din Legea nr. 85/2014) cu ocazia distribuirii fondurilor obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale mobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, conform art. 121 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (art. 159 alin. 1 din Legea nr. 85/2014).
Participanții și-au însușit cu unanimitate opinia formatorilor INM.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 15 decembrie 2020.
