Titlul problemei de drept: Contestația împotriva raportului cauzal. Termenul de formulare a contestației. Admisibilitatea contestației (Curtea de Apel Iași)
- Materia: civil
- Subcategoria: insolvență şi preinsolvenţă
- Obiect ECRIS: contestație măsuri administrator / lichidator judiciar
- Acte normative incidente: art.59 și 97 din Legea nr.85/2014
- Cuvânt cheie: raport lunar al administratorului / lichidatorului judiciar, raport întocmit de administratorul judiciar / lichidatorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului
Referitor la termenul de contestare a raportului cauzal, în sensul dacă este aplicabil sau nu termenul prevăzut pentru contestarea rapoartelor lunare prevăzut de art. 59 alin. 6 din Legea nr. 85/2014, într-o opinie, s-a reținut aplicabilitatea termenului de 7 zile cu motivarea că, în caz contrar, s-ar admite că un astfel de raport poate fi contestat oricând de către creditori sau debitoare, fiind aplicabile prevederile în acest caz, prevederile art. 1 alin. 2 C.civ. şi ale art. 5 alin.3 C.proc.civ. În situaţia în care se consideră că nu este aplicabil un astfel de termen, opinia este în sensul admisibilităţii contestaţiei împotriva raportului cauzal.
Într-o altă opinie, s-a reținut că nu se aplică termenul de contestare de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, prevăzut de art. 59 în cazul raportului lunar depus de practicianul de insolvenţă, motivat de faptul că cele două rapoarte au conținut, finalitate și regim juridic distincte, iar dispozițiile art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevăd posibilitatea contestării raportului, neputându-se aplica prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014.
Raportat la problema admisibilitatea contestaţiei împotriva raportului cauzal, opinia exprimată în sens afirmativ a avut în vedere faptul că dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. m) din Legea nr. 85/2014 nu fac distincție între tipurile de rapoarte care pot face obiectul contestațiilor, instanța de judecată având obligația de a soluționa contestațiile formulate la orice fel de raport, chiar dacă prin acel raport nu se dispune nicio măsură, precum și prevederile art. 45 alin. 2 potrivit cu care judecătorul sindic are competența de a analiza și de a se pronunța cu privire la legalitatea oricărui act sau document întocmit de practicianul în insolvență în desfășurarea activității acestuia, deci și cu privire la legalitatea raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență.
S-a mai menționat că raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 presupune și măsuri luate de practicianul în insolvență, respectiv de a formula sau nu acțiune în angajarea răspunderii persoanelor ce se fac vinovate de apariția stării de insolvență sau de a formula sau nu acțiuni în anularea transferurilor patrimoniale frauduloase, măsuri care se pot baza pe concluziile nelegale și neadevărate ale acestui raport și care pot fi vătămătoare pentru participanții la procedură, situație care poate fi înlăturată doar pe calea contestației la raport. În caz contrar, părților interesate le este refuzat dreptul de acces la o instanță, prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Într-o altă opinie, s-a susținut că se poate formula contestaţie numai cu privire la măsurile luate de administratorul/lichidatorul judiciar, nu și în ce privește opinia profesonală a practicianului în insolvență, cuprinsă în raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei, pentru următoarele argumente:
Raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 este diferit de raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei, având conținut, finalitate și regim juridic distincte.
Astfel, raportul prevăzut de art. 59 din lege se depune lunar la dosarul cauzei, aducându-se la cunoștința participanților la procedura insolvenței și judecătorului sindic activitatea administratorului judiciar și măsurile luate în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, și cuprinde o justificare a cheltuielilor efectuate.
Raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b) și art. 97 din Legea nr. 85/2014 este unic, se depune la grefa tribunalului și la registrul comerțului, și cuprinde cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, premisele angajării răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, precum și posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activității debitorului, ori motivele care nu permit reorganizarea, toate acestea fiind expresia punctului de vedere profesional al practicianului în insolvență care l-a întocmit.
Contestația reglementată de art. 59 privește măsurile luate de administratorul judiciar, ori raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariţia insolvenţei nu cuprinde nici o măsură a practicianului în insolvență.
Art. 59 alin. 5 și 6 din Legea nr. 85/2014 prevede expres că măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum și de orice altă persoană interesată, în termen de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvență, pe când art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevede posibilitatea contestării raportului, un termen în care s-ar putea contesta, persoanele care ar putea formula contestația și procedura de judecată a contestației, neaplicându-se prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014.
Opinia Institutului Național al Magistraturii
Problema ce se solicită a fi analizată este aceea a admisibilității unei contestații împotriva raportului întocmit de administratorul judiciar / lichidatorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului conform art. 97 din Legea nr. 85/2014.
Una din atribuţiile principale ale administratorului judiciar desemnat în cadrul unei proceduri de insolvenţă este, potrivit art. 58 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2014 „examinarea activităţii debitorului şi întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea eventualelor indicii sau elemente preliminare privind persoanele cărora le-ar fi imputabilă şi cu privire la existenţa premiselor angajării răspunderii acestora, în condiţiile prevederilor art. 169 – 173, precum şi asupra posibilităţii reale de reorganizare a activităţii debitorului ori a motivelor care nu permit reorganizarea şi depunerea la dosarul cauzei, într-un termen stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar” .
Această atribuţie este esenţială, având în vedere că, prin analiza activităţii debitorului de până la deschiderea procedurii insolvenţei, se pot trage concluzii cu privire la cauzele şi împrejurările care au dus insolvenţă şi persoanele responsabile de aceasta, potenţialele acte juridice frauduloase încheiate în perioada premergătoare insolvenţei, precum şi asupra posibilităţii reorganizării sau trecerii la faliment a debitorului.
Raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a debitorului este reglementat de art. 97 din Legea nr. 85/2014, iar legea nu prevede posibilitatea contestării acestuia.
Argumentele pentru inadmisibilitatea contestaţiei la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă ar fi următoarele:
a. raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 este diferit de raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, având conţinut, finalitate şi regim juridic distincte;
b. raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b şi art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi contestat de către creditori în condiţiile art. 59 din Legea nr. 85/2014, întrucât art. 59 reglementează contestaţia împotriva măsurilor luate de administratorului judiciar, iar raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă, nu cuprinde nicio măsură a practicianului în insolvenţă;
c. raportul prevăzut de art. 58 alin. 1 lit. b şi art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu evidenţiază modul de îndeplinire a atribuţiilor administratorului judiciar/lichidatorului şi nu cuprinde nici o justificare a cheltuielilor efectuate în procedură, ci evidenţiază cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia insolvenţei debitorului, şi, eventual, persoanele cărora le-ar fi imputabilă;
d. raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă reprezintă punctul de vedere profesional al practicianului în insolvenţă care l-a întocmit si căruia nu i se poate impune includerea în raport a unor aspecte, puncte de vedere sau opinii pe care nu şi le însuşeşte;
e. conţinutul celor două rapoarte este diferit:
– art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale, prin care acesta aduce la cunoştinţa participanţilor la procedura insolvenţei şi judecătorului sindic activitatea sa şi măsurile luate în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege în sarcina sa;
– raportul prevăzut de art. 97 din Legea nr. 85/2014 trebuie să cuprindă:
1. arătarea cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă;
2. existenţa premiselor angajării răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvenţă;
3. posibilitatea reală de reorganizare efectivă a activităţii debitorului ori motivele care nu permit reorganizarea;
f. raportul prevăzut de art. 59 din lege se depune lunar, pe când raportul prevăzut de art. 97 este unic, iar întocmirea lui şi supunerea aprobării judecătorului sindic se va face în termenul stabilit de judecătorul sindic, dar într-un termen care nu va putea depăşi 40 de zile de la desemnarea administratorului judiciar;
g. art. 59 din Legea nr. 85/2014 vizează rapoartele lunare întocmite de administratorul judiciar în exercitarea atribuţiilor sale, care cuprind activitatea sa şi măsurile luate în perioada de după deschiderea procedurii insolvenţei. Art. 97 din Legea nr. 85/2014 vizează cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, deci analiza se referă la perioada anterioară deschiderii procedurii insolvenţei;
h. În privinţa modalităţii de informare cu privire la cele două rapoarte sunt instituite reglementări diferite: în timp ce raportul lunar prevăzut de art. 59 din Legea nr. 85/2014 se depune la dosarul cauzei şi un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă, raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă se depune la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înmatriculat debitorul, şi se comunică debitorului, creditorii putând consulta pe cheltuiala lor raportul şi la sediul administratorului judiciar;
i. Conform art. 59 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2014 măsurile luate de administratorul judiciar pot fi contestate de debitorul persoană fizică, administratorul special al debitorului persoană juridică, oricare dintre creditori, precum şi orice altă persoană interesată, iar contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 7 zile de la data publicării în Buletinul procedurilor de insolvenţă, pe când art. 97 din Legea nr. 85/2014 nu prevede posibilitatea contestării raportului şi un termen în care s-ar putea contesta;
j. nereglementarea unei căi de atac cu privire la raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă nu înseamnă că este permisă contestaţia la raport, neaplicându-se prin analogie normele prevăzute de art. 59 din Legea nr. 85/2014;
k. dacă ar fi permisă contestaţia la acest raport ar trebui să fie prevăzute în mod expres persoanele care ar putea formula contestaţie, termenul în care ar putea fi introdusă, precum şi procedura de judecată a acesteia.
În acest cadru, apreciem că, în absența unei trimiteri legale exprese, nu se justifică extinderea sferei de aplicare a contestației instituite de dispozițiile art. 59 alin. 5 din Legea nr. 85/2014 împotriva măsurilor adoptate de administratorul judiciar, care se reflectă în raportul lunar întocmit de acesta, având în vedere conținutul și finalitatea specială a raportului prevăzut de dispozițiile art. 97 din Legea nr. 85/2014 față de rapoartele întocmite lunar conform art. 59 din lege. Nu avem în vedere situaia particulară în care raportul întocmit în condițiile art. 97 din lege cuprinde și măsuri care depășesc conținutul specific al unui asemenea act de procedură.
Impunându-se analiza cu prioritate, în acest caz, a admisibilității contestației, devine inutilă analiza excepției tardivității. Aceasta nu înseamnă însă că raportul asupra cauzelor şi împrejurărilor care au dus la apariţia stării de insolvenţă nu este supus controlului judiciar din partea judecătorului sindic.
Dată fiind importanţa acestui raport, legiuitorul a prevăzut efectuarea unor formalităţi de publicitate şi comunicare ale acestuia, tocmai pentru ca orice persoană interesată să poată să ia cunoştinţă despre conţinutul lui şi, în cazul în care există obiecţii, acestea să poată fi formulate până la momentul aprobării acestuia de judecătorul sindic.
Astfel, art. 97 din Legea nr. 85/2014 în alin. 6, prevede că „administratorul judiciar va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport va fi depusă la grefa tribunalului şi la registrul comerţului sau, după caz, la registrul în care este înregistrat debitorul şi va fi comunicată debitorului”.
Dispoziţiile art. 59 al. 1 lit. b şi art. 97 al. 1 din Legea nr. 85/2014 prevăd obligativitatea din partea administratorului judiciar de a întocmi şi a supune judecătorului-sindic raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă, aceasta însemnând că judecătorul sindic trebuie să se pronunţe asupra acestuia sub aspectul legalităţii.
Aceste prevederi legale se coroborează cu prevederile art. 45 al. 2 din Legea nr. 85/2014, potrivit cărora „atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei”.
Aceasta înseamnă că judecătorul sindic nu are, aşa cum din păcate se întâmplă deseori în practică, doar un rol pasiv, de a constata că raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă a fost întocmit şi depus la dosarul cauzei, ci dimpotrivă un rol activ, de a verifica dacă acest raport conţine toate elementele prevăzute de lege şi este întocmit în conformitate cu prevederile legale.
Judecătorul sindic, în exercitarea controlului judiciar asupra activităţii administratorului judiciar, are obligaţia de a pune în discuţia părţilor interesate raportul privind cauzele şi împrejurările care au dus la apariţia stării de insolvenţă şi, în cazul în care, din punct de vedere al legalităţii, acesta nu este întocmit corespunzător sau este incomplet, va putea dispune refacerea sau completarea acestuia.
În concluzie, opinia INM este în sensul inadmisibilității unei contestații împotriva raportului întocmit de administratorul judiciar / lichidatorul judiciar cu privire la cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului și, implicit, a inaplicabilității termenului de 7 zile prevăzut de art. 59 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.
Această problemă de drept a fost discutată cu ocazia întâlnirii preşedinților secțiilor specializate (foste comerciale) ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, întâlnire dedicată discutării aspectelor de practică judiciară neunitară în materia litigiilor cu profesioniști și insolvenței – București, 15 decembrie 2020.