Dispozițiile naționale ale unui stat membru care conferă prim-ministrului o competență decisivă în numirea judecătorilor, prevăzând totodată intervenția unui organ independent însărcinat cu evaluarea candidaților și cu furnizarea unui aviz, nu sunt contrare dreptului Uniunii, a stabilit, marți, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE). Aceasta consideră că ”aceste elemente nu par susceptibile să conducă la o lipsă a aparenței de independență sau de imparțialitate a judecătorilor de natură să aducă atingere încrederii pe care justiția trebuie să o inspire justițiabililor într-o societate democratică și într-un stat de drept”. Decizia a fost pronunțată la solicitarea unei instanțe din Malta, cu privire la conformitatea sistemului de numire a judecătorilor din această țară cu dreptul Uniunii.
Potrivit Constituției din Malta, primul-ministru are competența de a prezenta președintelui Republicii numirea unui candidat pe un post de judecător. Astfel, premierul dispune de o competență decisivă în numirea judecătorilor maltezi, ceea ce, în opinia unei asociații care are ca obiect promovarea și protecția justiției și a statului de drept în Malta, ridică îndoieli cu privire la independența respectivilor judecători. De altfel, asociația a și atacat la Curtea Constituțională malteză procedura de numire a judecătorilor din această țară.
Totuși, de la reforma constituțională din 2016, candidații la un post de judecător în Malta trebuie evaluați mai întâi de un comitet de numire a membrilor sistemului judiciar care furnizează un aviz prim-ministrului.
Curtea Constituțională malteză a cerut CJUE să se pronunțe cu privire la conformitatea sistemului maltez de numire a judecătorilor cu dreptul Uniunii.
Ce a stabilit CJUE
Curtea de Justiție a UE a considerat, pe de o parte, că crearea în anul 2016 a Comitetului de numire a membrilor sistemului judiciar consolidează, dimpotrivă, garanția independenței judecătorilor maltezi în raport cu situația care decurgea din dispozițiile constituționale în vigoare la momentul aderării Maltei la Uniunea Europeană. În această privință, Curtea arată că, în principiu, intervenția unui astfel de organ poate fi de natură să contribuie la o obiectivizare a procesului de numire a judecătorilor, delimitând marja de manevră de care dispune prim-ministrul în materie, cu condiția ca acest organ să fie el însuși suficient de independent.
În speță, Curtea constată existența unei serii de norme care par a fi de natură să garanteze această independență.
Pe de altă parte, Curtea subliniază că, deși prim-ministrul dispune de o competență certă în numirea judecătorilor, exercitarea acestei competențe este delimitată de condițiile de experiență profesională, prevăzute de Constituție, care trebuie îndeplinite de candidații la posturile de judecător. În plus, deși prim-ministrul poate decide să prezinte președintelui Republicii numirea unui candidat nepropus de Comitetul de numire a membrilor sistemului judiciar, el este obligat să comunice motivele sale, printre altele puterii legislative.
Potrivit Curții, în măsura în care exercită această competență numai cu titlu excepțional și respectă în mod strict și efectiv obligația de motivare, competența sa nu este de natură să dea naștere unor îndoieli legitime cu privire la independența candidaților aleși.
DOCUMENT – Comunicatul CJUE referitor la hotărârea în cauza C-896/19Repubblika/Il-Prim Ministru:
