Titlul problemei de drept: Contestaţie la executare prin care se solicită deducerea duratei reţinerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă (în situaţia deducerii greşite a arestării preventive prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă/în situaţia omisiunii deducerii duratei reţinerii prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă) – caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală sau caz de contestaţie prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, ceea ce atrage competența diferită de soluţionare a contestaţiei la executare, prin raportare la dispoziţiile art. 598 alin (2) din Codul de procedură penală.
- Materia: penal
- Subcategoria: cauze referitoare la executarea sancțiunilor de drept penal
- Obiectul din ECRIS: contestație la executare (art. 598 Cod procedură penală)
- Actul normativ incident: art. 598 alin. 1 lit. c) şi d) Cod procedură penală
- Cuvinte cheie: deducere greşită reţinere şi/sau arestare preventivă; hotărâre judecătorească definitivă
Prezentarea problemei de drept
Problema arătată a fost pusă în discuţia Secţiei penale a Tribunalului Iași în şedinţa din data de 28.02.2018, având în vedere jurisprudența constantă a secţiei, care soluţionează astfel de cereri (de contestaţie la executare) în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, în vreme ce alte instanţe judecătoreşti (ex. Tribunalul Dolj, Înalta Curte de Casaţie si Justiţie) soluţionează astfel de cereri în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, apreciindu-se că se impune o dezbatere pe marginea eventualei schimbări a jurisprudenței secţiei în această materie, mai ales că problema suscită interes și din perspectiva soluţionării contestaţiei (ca și cale de atac) împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în această materie în prima instanţa de judecătorii [în mod special, cu referire la Judecătoria Iași, în raza teritorială a căreia se află Penitenciarul Iași, ca loc de deţinere – ceea ce atrage, în multe cazuri, competența Judecătoriei Iași ca instanţă corespunzătoare în grad instanţei de executare, în circumscripţia căreia se află locul de deţinere, conform art. 597 alin. (6) din Codul de procedură penală].
Argumente:
Opinii exprimate de Tribunalul IAȘI:
a) Într-o primă opinie, majoritară, la nivelul Secţiei Penale a Tribunalului Iași, s-a apreciat că în cazul în care se solicită, pe calea contestaţiei la executare, deducerea reţinerii sau a arestării preventive – în situaţia în care prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă s-a omis deducerea reţinerii/arestării preventive sau s-a dedus greşit durata arestării preventive -, ne aflăm în cazul de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală, fiind vorba despre un impediment/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedura penala], situaţie în care competența de soluţionare a contestaţiei la executare revine instanţei de executare – instanţa care a pronunţat hotărârea ce se execută -, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedura penală.
S-a argumentat în sprijinul acestei opinii că deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei – astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, întrucât cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei) se referă doar la acele cauze de stingere/micşorare de pedepse intervenite în cursul executării pedepsei, precum prescripţia executării pedepsei, graţierea postcondamnatorie, amnistia postcondamnatorie, intervenţia unei legi penale mai favorabile după rămânerea definitiva a hotărârii, care poate fi invocată în condiţiile art. 6 din Codul penal, deducerea greşită a arestării preventive sau omisiunea deducerii reţinerii prin hotărârea definitivă neavând caracterul unor astfel de cauze de micşorare sau de stingere a pedepsei, ci reprezentând un incident/o împiedicare ivit(ă) în cursul executării referitor la executarea hotărârii (având drept consecințe/efecte asupra calculării zilelor de pedeapsă executate din pedeapsa aplicată, cu efectul corelativ asupra calculării fracţiei de pedeapsă prevăzute de lege în vederea liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra calculării restului de pedeapsă rămas neexecutat în cazul dispunerii liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra perioadei executate, care se impune a fi scăzută din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente – art. 40 alin. (3) din Codul penal]. S-a susţinut în sprijinul acestei opinii că în toate cazurile în care are loc deducerea reţinerii, respectiv a arestării preventive, dispusă de către instanţa care a aplicat pedeapsa, ceea ce se execută este pedeapsa aplicată și nu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată, ca efect al deducerii operate. Ca atare, deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei – astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, ci un incident/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală].
b) Într-o altă opinie, minoritară, s-a apreciat că este incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală – teza I, apreciindu-se ca o atare situaţie se circumscrie unei nelămuriri cu privire la hotărârea ce se execută, și într-o atare situaţie competența de soluţionare a contestaţiei revenind instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, iar dacă nelămurirea priveşte dispoziţia din hotărârea pronunţatăîn apel, competența revine instanţei de apel, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală. S-a susţinut că într-o astfel de situaţie este mai curând vorba despre o nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, decât despre vreo împiedicare la executare, situaţie în care judecătorul/completul de judecată care a pronunţat hotărârea ce se execută este cel în măsură să dispună intr-o atare situaţie, conform art. 598 alin. (2) din Codul de procedură penală, rap. la art. 111 alin. (6) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioara al instanţelor judecătoreşti.
Pornind de la dezbaterea asupra problemei sus-menționate, s-a referit, ca si situaţie similară, cazul de contestaţie la executare prin care se solicită deducerea perioadei în care condamnatul a fost arestat provizoriu în străinătate (în vederea extrădării/in baza mandatului european de arestare emis pe numele acestuia). Și într-o astfel de situaţie, s-a apreciat, în baza considerentelor anterior expuse, incidenţa cazului de contestaţie la executare prev. de art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală.
La nivelul Secţiei penale a Tribunalului Iași, astfel cum s-a referit anterior, până în prezent au fost pronunţate soluţii [în cererile de contestaţie la executare, prin care se solicită deducerea duratei reţinerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă (în situaţia deducerii greşite a arestării preventive prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă/în situaţia omisiunii deducerii duratei reţinerii prin hotărârea de condamnare rămasă definitivă)] în temeiul dispoziţiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală.
Opinia judecătorilor Secţiei penale şi pentru cauze cu minori Curtea de Apel Iaşi
Opinia unanimă a judecătorilor Secției penale și pentru cauze cu minori din cadrul Curții de Apel Iași, prezenţi la întâlnirea secţiei, este în sensul reţinerii dispoziţiilor art. 598 alin. 1 lit. c) teza a II a Cod de procedură penală, ipoteza de lucru invocată reprezentând o împiedicare la executarea hotărârii (au fost însuşite argumentele expuse în opina majoritară exprimată de judecătorii Secţiei penale din cadrul Tribunalului Iaşi).
Problema a mai fost dezbătută la întâlnirea preşedinţilor secţiilor penale ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi curţilor de apel, organizată la Târgu Mureş, în perioada 29-30 septembrie 2016, apreciindu-se drept incidente dispozițiile art. 598 alin. 1 lit. c) teza I Cod de procedură penală.
Rezumatul soluţiei însuşite (UNANIMITATE)
Scăderea, în mod greşit, a duratei reținerii sau a duratei/perioadei de arestare preventivă nu poate fi consideră o cauză de stingere/micșorare a pedepsei în sensul art. 598 alin. 1 lit. d) Cod procedură penală, ci o împiedicare cu privire la hotărârea care se execută, în sensul art. 598 alin. 1 lit. c) teza a II-a Cod procedură penală.
Argumentele soluţiei însuşite
Deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei – astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, întrucât cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală (când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei) se referă doar la acele cauze de stingere/micşorare de pedepse intervenite în cursul executării pedepsei, precum prescripţia executării pedepsei, graţierea postcondamnatorie, amnistia postcondamnatorie, intervenţia unei legi penale mai favorabile după rămânerea definitiva a hotărârii, care poate fi invocată în condiţiile art. 6 din Codul penal, deducerea greşită a arestării preventive sau omisiunea deducerii reţinerii prin hotărârea definitivă neavând caracterul unor astfel de cauze de micşorare sau de stingere a pedepsei, ci reprezentând un incident/o împiedicare ivit(ă) în cursul executării referitor la executarea hotărârii (având drept consecințe/efecte asupra calculării zilelor de pedeapsă executate din pedeapsa aplicată, cu efectul corelativ asupra calculării fracţiei de pedeapsă prevăzute de lege în vederea liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra calculării restului de pedeapsă rămas neexecutat în cazul dispunerii liberării condiţionate; consecințe/efecte asupra perioadei executate, care se impune a fi scăzută din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente – art. 40 alin. (3) din Codul penal].
În toate cazurile în care are loc deducerea reţinerii, respectiv a arestării preventive, dispusă de către instanţa care a aplicat pedeapsa, ceea ce se execută este pedeapsa aplicată și nu ceea ce a mai rămas de executat din pedeapsa aplicată, ca efect al deducerii operate.
Ca atare, deducerea greşită a perioadei arestării preventive sau a reţinerii (omisiunea reţinerii) nu poate fi considerată drept o cauză de micşorare a pedepsei – astfel cum prevăd dispoziţiile art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală -, ci un incident/o împiedicare la executare [art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din Codul de procedură penală].
Această problemă de drept a fost cuprinsă în minuta întâlnirii trimestriale de practică neunitară în materie penală, trimestrul I 2018 – Curtea de Apel Iași.
