Curtea Constituțională a României (CCR) a arătat, într-o decizie publicată, joi, pe pagina sa de internet, care au fost argumentele pe baza cărora a decis, cu majoritate de voturi, că este neconstituțională prevederea art. 20, alin (1) din OUG 111/2020 potrivit căreia indemnizația lunară pentru creșterea copiilor nu poate fi urmărită silit decât pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu acest titlu. Instanța de contencios constituțional a constatat că ”interdicția absolută a urmăririi silite a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor (…) nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, de vreme ce (…) acesta nu este un drept al copilului, ci al părintelui”.
Extrase din Decizia 232/7 aprilie 2021 a Curții Constituționale a României:
– Curtea a reținut că scopul adoptării actului normativ a fost acela de a susține familia în vederea creșterii copilului, indemnizația nefiind un drept al copilului, ci al părintelui, suplinindu-se astfel veniturile pe care părintele nu le mai poate realiza din exercitarea unei profesii, pe durata concediului pentru creșterea copilului.
– Dacă indemnizația ar fi fost prevăzută ca un drept al copilului, condiția ca anterior datei nașterii acestuia persoana beneficiară să fi realizat timp de cel puțin 12 luni venituri nu mai era inserată în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr.111/2010, ci s-ar fi dispus plata acesteia pentru fiecare copil, indiferent dacă persoana a realizat sau nu venituri supuse impozitului pe venit.
– Curtea constată că măsură instituită de legiuitor prin textul de lege criticat, și anume interdicția absolută a urmăririi silite a indemnizației lunare pentru creșterea copiilor prevăzută la art.2 alin.(1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010, nu este justificată în mod obiectiv și rezonabil, de vreme ce, așa cum s-a demonstrat, acesta nu este un drept al copilului, ci al părintelui. Prin urmare, indemnizația lunară pentru creșterea copiilor trebuie să poată fi urmărită și supusă executării silite, în limitele prevăzute de cadrul legal în materie, respectiv Codul civil și Codul de procedură civilă, pentru recuperarea oricărei creanțe, deoarece, în lumina principiului legalității și a principiului bunei-credințe, subiecții de drept trebuie să aibă o conduită conformă cu cele stabilite printr-o hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu executoriu și să execute de bunăvoie obligațiile care le revin.
– Interzicând urmărirea silită a drepturilor prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr.111/2010, dispozițiile legale criticate rup echilibrul care ar trebui să existe între mijloacele de care dispune părintele obligat la plata pensiei de întreținere și starea de nevoie a copilului căruia i se datorează această pensie. Având în vedere că, potrivit art.5 alin.(2) din Legea nr.272/2004, părinții au obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile față de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia,Curtea reține că, dându-se relevanță dispozițiilor constituționale referitoare la protecția copiilor, la nivel legislativ, prin art.529 din Codul civil, s-a prevăzut că atunci când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumătate pentru 3 sau mai mulți copii.Prin urmare, Curtea constată că interdicția de plano a urmăririi silite a drepturile prevăzute de Ordonanță de urgență a Guvernului nr.111/2010, cu referire la indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevăzută la art.2 alin.(1) din acest act normativ, încalcă dispozițiile constituționale privind îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor, cuprinse în art.48 alin.(1), și pe cele privind obligația statului de a oferi protecție copiilor, cuprinse în art.49 alin.(1) din Legea fundamentală.
A existat și o opinie separată, potrivit căreia excepția de neconstituționalitate trebuia respinsă de CCR. Judecătorii Mona Pivniceru și Gheorghe Stan au apreciat că ”este vorba de o opțiune legislativă în sensul de a scuti de la urmărire silită întreaga indemnizație, iar adaptarea textului normativ pentru ipoteza descrisă se poate face doar prin modificarea acestuia. Curtea nu are competența de a cenzura opțiuni de politică socială ale legiuitorului pentru că, în caz contrar, se substituie acestuia și s-ar ajunge la situația în care instanța constituțională ar fi cea care decide bunurile urmăribile sau limita urmăririi lor.”
DOCUMENT – Decizia nr. 232 din 7 aprilie 2021 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 20 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, cu referire la indemnizația lunară pentru creșterea copiilor prevăzută la art. 2 alin. (1) din acest act normativ:
