În conformitate cu art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare, „(1) Protecția conferită de desenul sau modelul industrial comunitar se întinde asupra oricărui desen sau model care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită. (2) Pentru stabilirea întinderii protecției, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate pe care-l deține autorul în realizarea desenului sau a modelului.” În contextul unei cereri în contrafacerea unui model, stabilirea gradului de libertate a autorului în realizarea unui model, la care se referă art.10 alin. 2 din Regulament, interesează compararea modelelor, analiză ce are ca scop determinarea unei eventuale încălcări a drepturilor asupra unui model şi care se realizează prin prisma impresiei vizuale globale produse asupra utilizatorului avizat, astfel cum rezultă din alin. 1 al aceluiaşi art. 10.
În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a reținut (hotărârea Tribunalului din cauza T-337/12 El Hogar Perfecto del Siglo XXI (pct. 32 şi 33) că, pentru aprecierea impresiei vizuale globale produse asupra utilizatorului avizat, trebuie să se ţină cont de gradul de libertate a autorului în realizarea unui model industrial, aspect definit, printre altele, pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului, întrucât aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor modele aplicate produsului avut în vedere. Un grad ridicat de libertate a autorului în elaborarea unui model consolidează concluzia potrivit căreia modelele care nu prezintă diferențe semnificative îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală.
Aşadar, cererea în contrafacere presupune compararea modelelor, gradul de libertate a autorului în realizarea modelelor luându-se în considerare pentru a se conchide în privinţa impactului eventualelor disimilitudini asupra impresiei vizuale globale produse de modelele comparate asupra utilizatorului avizat.
Faţă de finalitatea analizei, indicele de limitare a posibilităţii de creaţie nu se apreciază în abstract, ci prin raportare la modelul anterior, a cărui încălcare se pretinde, urmărindu-se a se stabili dacă, în prezenţa unor deosebiri între modelele comparate, posibilitatea de reproducere a modelului protejat prin înregistrare este limitată de vreunul dintre factorii enumeraţi în hotărârea din cauza T-337/12 (enumerarea factorilor relevanţi în definirea gradului de libertate al autorului în realizarea unui desen sau model industrial nefiind una exhaustivă, dovadă că enumerarea este introdusă prin sintagma „în special”, ceea ce înseamnă că este posibilă raportarea şi la alte elemente în afară de constrângerile aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului şi de celelalte elemente, explicit indicate), sau de un alt element, precum şi gradul de limitare, dacă este cazul. – I.C.C.J., Secția I civilă, decizia nr. 682 din 10 martie 2020
Prin cererea înregistrată la data de 16.12.2016 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta A. S.P.A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând să se constate că produsele reţinute de către autorităţile vamale, conform notificării Direcţiei Regionale Vamale Galaţi nr. 15127/D232-2016 din data de 18.11.2016, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra desenelor/modelelor nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013; să se dispună interzicerea importului şi a comercializării neautorizate, de către pârâtă, a produselor reţinute de către autorităţile vamale conform notificării Direcţiei Regionale Vamale Galaţi nr. 15127/D232-2016 din data de 18.11.2016, care înglobează desenele/modelele nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013 aparţinând reclamantei; să se dispună interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicităţii şi a oricăror acte de folosinţă, în activitatea comercială a pârâtei, a produselor care înglobează desenele/modelele nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013 aparţinând reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 426 din 23.03.2017, Tribunalul Bucureşti – Secţia a V-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.P.A în contradictoriu cu pârâta B. SRL şi a obligat pârâta la plata sumei de 6.740 lei cheltuieli de judecată.
Prin decizia nr. 611 din 23.05.2018, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din data de 2 septembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei menţionate, pe care a schimbat-o în tot şi, în consecinţă:
A admis acţiunea.
A constatat că produsele reţinute de către autorităţile vamale, conform notificării Direcţiei Regionale Vamale Galaţi nr. 15127/D232-2016 din data de 18.11.2016, aduc atingere drepturilor exclusive de proprietate intelectuală deţinute de reclamantă asupra desenelor/modelelor nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013.
A dispus interzicerea importului şi a comercializării neautorizate, de către pârâtă, a produselor reţinute de către autorităţile vamale conform notificării Direcţiei Regionale Vamale Galaţi nr. 15127/D232-2016 din data de 1811.2016, care înglobează desenele/modelele nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013 aparţinând reclamantei.
A dispus interzicerea producerii, importului, distribuirii, comercializării, publicităţii şi a oricăror acte de folosinţă, în activitatea comercială a pârâtei, a produselor care înglobează desenele/modelele nr. 002374330-0001 din data de 19.12.2013, 002374330-0002 din data de 19.12.2013, 002374355-0001 din data de 19.12.2013 şi 002374355-0002 din data de 19.12.2013 aparţinând reclamantei.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9.243,96 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă şi în apel (450 lei taxă de timbru şi 8.793,86 lei onorariu de avocat).
Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs pârâta., criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, după cum urmează:
1. Decizia cuprinde motive contradictorii pe următoarele aspecte:
Cu privire la funcţia tehnică, instanţa de apel reţine, concomitent, că aceasta influenţează diferenţele dintre obiectele în discuţie (în speţă, modelele industriale şi mouse-urile optice), dar şi faptul că nu prezintă relevanţă.
Astfel, analizând în ce măsură forma mouse-urilor optice importate de recurentă produc unui utilizator avizat o impresie globală diferită de cea a modelelor industriale aparţinând intimatei, instanţa de apel a apreciat că singurele diferenţe dintre acestea provin din adaptarea modelelor industriale la funcţia tehnică de mouse. S-a constatat, drept urmare, că deosebirile nu rezultă dintr-un efort creator de asigurare a unei identităţi proprii, ci rezultă din simplificarea impusă de dimensiunile reduse ale mouse-ului şi, mai cu seamă, din necesitatea adaptării formei la destinaţia produsului final, aceea de mouse, astfel încât, practic, imaginea de ansamblu a mouse-urilor este imaginea simplificată a modelelor reclamantei.
Aceste considerente sunt contrazise prin aceeaşi decizie, atunci când s-a apreciat că protecţia dată de înregistrare nu priveşte funcţia tehnică, întrucât protecţia vizează orice destinaţie pe care ar primi-o produsul în care modelul este încorporat, indiferent de funcţia tehnică a produsului în care a fost încorporat modelul înregistrat, neavând relevanţă nici funcţia tehnică a produsului pentru care a fost creat iniţial modelul, nici funcţia tehnică a produsului realizat ulterior prin încorporarea modelului de către un terţ. Pe cale de consecinţă, în situaţia în care funcţia tehnică nu prezintă relevanţă pentru stabilirea unor similarităţi sau a unor deosebiri, atunci similarităţile şi deosebirile nu trebuie să ţină cont de funcţia tehnică. Cu alte cuvinte, dacă sunt constatate diferenţe, acestea ar trebui luate în considerare indiferent de funcţia tehnică a produselor.
Or, în speţă, Curtea de Apel a reţinut că diferenţele sunt dictate de funcţia tehnică, respectiv funcţia de mouse, iar din cauza acestui aspect, nu vor fi luate în considerare. Astfel, Curtea conferă importanţă funcţiei tehnice (fiind considerentul decisiv pentru care au fost ignorate diferenţele dintre produse), cu toate că a precizat că funcţia tehnică este lipsita de relevanţă.
Cu privire la forma farurilor, considerentele primei instanţe şi cele ale instanţei de apel sunt contradictorii, în sensul că tribunalul a reţinut că forma farurilor reprezintă o diferenţă între cele două obiecte, în timp ce instanţa de apel, fără a infirma această apreciere, a reţinut forma diferită a farurilor ca fiind o asemănare.
Cu privire la imaginea de ansamblu diferită dintre mouse-urile optice şi modelele industriale aflate în conflict, considerentele primei instanţe şi cele ale instanţei de apel sunt contradictorii, în sensul că instanţa de apel a motivat în mod eronat şi contradictoriu că tribunalul ar fi reţinut o imagine de ansamblu identică.
În realitate, prima instanţă s-a raportat la percepţia utilizatorului avizat în cazul concret şi, acceptând apărările pârâtei, a reţinut că utilizatorul avizat va aprecia diferenţele dintre produsele pârâtei şi o machetă ca fiind contribuţii creative, iar nu simple adaptări.
2. Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, după cum urmează:
a. Instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a condiţiilor jurisprudenţiale referitoare la libertatea de creaţie statuate prin decizia CJUE în cauza T-337/12, El Hogar Perfecto del Siglo XXI/OAPI.
În aplicarea acestei decizii în cauză, gradul de libertate de creaţie a autorului nu trebuie raportat la alte categorii de mouse-uri, ci trebuie raportat la trăsăturile specifice unei maşini sport, întrucât stilizarea unui mouse în forma de maşină sport reprezintă doar un concept uzual care nu poate fi monopolizat prin intermediul unui model industrial.
În cauza sus-menţionată, CJUE se referă la situaţiile în care autorul este constrâns de caracteristicile tehnice ale produsului, iar în funcţie de aceste constrângeri, diferenţele sunt mai mult sau mai puţin relevante. Astfel, instanţa de apel nu ar fi trebuit să se raporteze la libertatea autorului mouse-urilor prin comparaţie cu modelele industriale, ci să identifice pentru început, care sunt constrângerile dictate de funcţia tehnică a mouse-ului.
Mergând mai departe cu această linie de idei, instanţa de apel a continuat să aplice greşit prevederile CJUE, în condiţiile în care a apreciat că autorul mouse-ului este constrâns de funcţia tehnică în privinţa oglinzilor, a adânciturilor din partea spate a caroseriei, a muchiilor de pe partea superioară şi de pe părţile laterale şi a dimensiunilor reduse ale mouse-ului. Astfel, elementele supuse analizei, dacă nu sunt esenţiale pentru un mouse şi nu sunt impuse de funcţia tehnică, pot reprezenta obiectul unei activităţi creative ce ar trebui să fie luate în considerare la aprecierea unei similarităţi sau a unei deosebiri a impresiei globale produse utilizatorului avizat.
Mai mult decât atât, aplicarea greşită a normei de drept material rezultă şi din faptul că situaţia de fapt a fost analizată eronat de instanţa de apel, deoarece mouse-urile optice nu au oglinzi, nu sunt prevăzute cu o astfel de formă corespunzătoare sau similară, însă în decizia atacată s-a reţinut că mouse-ul conţine oglinzi, dar în forma simplificată. Cu titlu exemplificativ, o aplicare corectă ar trebui să presupună, în cazul dedus judecăţii instanţei de apel, identificarea corectă a constrângerilor tehnice reale şi logice. Constrângerile se referă la elementele specifice ale unui mouse, fără de care nu şi-ar putea îndeplini funcţia tehnică: baza (partea de jos, de sub mouse) plată, pentru a permite deplasarea mouse-ului şi implicit a cursorului; prezenţa unui orificiu necesar pentru conectarea prin cablu la calculator (mouse-ul fiind un obiect periferic); prezenţa unei rotiţe specifice mouse-urilor (scroll), care este folosită pentru derularea imaginilor, a conţinutului unor documente digitale sau pentru efectul de „zoom” (mărirea sau micşorarea imaginii).
Toate celelalte diferenţe constatate de instanţa de apel nu sunt impuse de funcţia tehnică a mouse-ului, ci ar fi trebuit luate în considerare la stabilirea unei impresii globale diferite de cea a modelelor industriale.
Cele reţinute de către instanţa de apel, ca urmare a greşitei aplicări a deciziei CJUE, pot fi demontate prin simpla observare a situaţiei următoare de fapt reprezentate mai jos:
În piaţa mouse-urilor optice a apărut un model de mouse „L. A.” care demonstrează ca un astfel de produs nu este supus constrângerilor pe care instanţa de apel le-a considerat obligatorii şi că aceste constrângeri nu sunt impuse de funcţia tehnică a unui mouse optic. Practic, ne aflăm în prezenţa unei aplicări greşite a principiilor prevăzute în decizia CJUE, de vreme ce modelul reprezentat mai sus contrazice considerentele din decizia atacată, în sensul în care: oglinzile sunt stilizate întocmai ca în modelele industriale, adânciturile din partea superioară spate nu sunt estompate, iar muchiile de pe partea superioară şi de pe părţile laterale nu sunt estompate şi nici eliminate, ci păstrează întocmai aceeaşi formă.
b. Decizia a fost dată cu încălcarea normei de drept material prevăzute de art. 2 din Legea nr. 8/1998 a mărcilor şi indicaţiilor geografice, referitor la semnele susceptibile de a constitui o marcă.
Atât în cadrul procesual de fond, cât şi în cadrul procesual al apelului, recurenta a precizat că mouse-urile optice reţinute sunt produse sub marca X, fiind imprimată pe acestea. De asemenea, funcţiile esenţiale ale unei mărci sunt acelea de a identifica întreprinderea care produce/comercializează produsele şi de a o diferenţia de celelalte întreprinderi.
Funcţia esenţială de a distinge produsele unei întreprinderi de cele ale unui alte întreprinderi este îndeplinită şi atunci când se află în concurs cu drepturile conferite de un model industrial, în absenţa unei limitări legale în acest sens a drepturilor conferite de marcă.
Pe cale de consecinţă, deşi nu există o prevedere expresă în sensul în care modelele industriale ar trebui analizate cu precădere în pofida mărcilor, instanţa de apel s-a abţinut să efectueze o analiză a tuturor drepturilor în cauză, ci a procedat exclusiv la analiza drepturilor asupra modelelor industriale în comparaţie cu elementele care sunt similare, fără a lua în considerare toate drepturile de proprietate industrială şi drepturile de autor ce formează un tot unitar în cadrul mouse-urilor optice care fac obiectul prezentei acţiuni.
Astfel, instanţa de apel nu a dezvoltat teza diferenţierii produselor unui comerciant de cele ale unui alt comerciant, care este una dintre funcţiile esenţiale asigurate de marca X aplicată pe mouse-urile optice.
Pe lângă marca X., recurenta este identificată de publicul destinatar prin intermediul mărcilor Y.RO, marcă figurativă având nr. de depozit M 2012 00791/09.02.2012, înregistrată pentru clasa 38 (telecomunicaţii) şi Z., marcă verbală M 2014 07224/22.10.2014, înregistrată pentru clasa 38 (telecomunicaţii).
Pentru a evidenţia faptul că sursa de provenienţă a produselor nu poate fi confundată, produsele de tip mouse optic ce au fost reţinute de autorităţile vamale şi care poartă marca X. urmau să fie comercializate prin intermediul paginii web deţinută de recurentă, care se ocupă cu comercializarea unei game variate de produse în continuă diversificare, precum telefoanele mobile/ accesorii GSM, accesorii IT/auto etc. Recurenta, sub aceste mărci, îşi desfăşoară activitatea încă din anul 1999, cu bună-credinţă, neavând niciun interes în a încălca drepturile de proprietate intelectuală ale altor operatori economici, indiferent de poziţionarea în cadrul pieţei de profil şi desfăşurându-şi activitatea numai în sfera practicilor comerciale loiale şi constante.
c. Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 10 din Regulamentul CE nr. 6/2002 coroborat cu condiţiile jurisprudențiale reţinute de CJUE referitor la impresia globală produsă de utilizatorul avizat (cauzele T-337/12 El Hogar Perfecto del Siglo XXI/OAPI, T-80/10 Bell & Ross/OAPI, C-281/10 PepsiCo-Grupo Promer Mon Graphic).
Instanţa de apel a reţinut în mod greşit că impresia globală produsă unui utilizator avizat este aceeaşi la analiza mouse-urilor reţinute şi a modelelor industriale din cauza similarităţii elementelor specifice dictate de funcţia tehnică a unui automobil.
Aplicarea corectă a normei de drept material ar presupune eliminarea elementelor care sunt indispensabile pentru un anumit produs în funcţie de cerinţele tehnice ale acestuia. După cum s-a demonstrat mai sus, autorul este constrâns în cazul mouse-urilor optice să introducă o rotiţă (scroll) în alcătuirea mouse-ului, un orificiu pentru conectarea cablului şi să prevadă o baza plată care să permită deplasarea mouse-ului. Referitor la modelele industriale, deoarece sunt automobile sport, conţin anumite elemente specifice pe care autorul este constrâns să le includă în alcătuirea produselor, precum: forma pronunţată aerodinamică, o distanţă redusă între partea de jos a maşinii şi suport, diferite unghiuri care să confere posibilitate de mişcare, iar modelul industrial trebuie să fie prevăzut cu roţi pentru a permite deplasarea automobilului.
Cu privire la diferențele dintre mouse-urile reţinute şi modelele industriale, sunt foarte multe elemente care au fost considerate similare de instanţa de apel, cel mai probabil dintr-o eroare materială sau ca rezultat al aplicării greşite a normei de drept material (cu titlu exemplificativ, forma farurilor şi dispunerea acestora sunt diferite, cu toate că instanţa de apel le-a apreciat ca fiind similare).
Diferențele enumerate exhaustiv care ar fi trebuit luate în considerare de instanţa de apel, în scopul aplicării corecte a normei de drept material prevăzute de art. 10 Regulamentul CE nr. 6/2002 şi care vizează exclusiv elementele constitutive care nu sunt impuse de funcţia tehnică a fiecărui produs în parte, sunt următoarele:
– Grila din faţă conţinând deschiderea fantelor pentru aerisire (aşa numitele „prize de aer”) comparativ cu farul indus în mouse-urile optice: produsele recurentei conţin, în aceeaşi poziţie în care se afla grilă din faţă, încă un far în formă de pătrat, iar modelele intimatei conţin o grilă care are dimensiuni mai mari la extremităţi şi devine de dimensiuni mai mici spre centrul modelului. De asemenea, caroseriile maşinilor care înconjoară obiectele supuse prezentei analize au forme diferite.
– Diferenţa dintre geamurile laterale: forma este radical diferită, alungită în cazul modelelor intimatei, fără a prezenta o delimitare la finalul uşii şi nici nu sunt despărţite de un stâlp de susţinere precum în cazul mouse-urile optice ale recurentei. Modelele industriale ale recurentei sunt prevăzute cu oglinzi laterale, pe când mouse-urile optice ale recurentei nu conţin o astfel de dotare, oglinzile lipsesc în totalitate. Stopurile din cadrul modelelor intimatei sunt radical diferite de cele ale produselor recurentei – în formă de pătrat -, având o formă şi o dispunere diferită uşor observabilă. Mouse-ul optic nu este prevăzut cu 4 ţevi de eşapament, precum modelul industrial, iar toate adânciturile, muchiile şi forma generală prezintă stilizări diferite.
– Fantele pentru aer din părţile laterale sunt diferite: diferenţa este uşor observabilă în ceea ce priveşte partea de final de lângă roata din spate a maşinii, acestea au forme şi dispuneri diferite.
– Partea superioară-spate este diferită: dispunerea elementelor este diferită, muchiile şi adânciturile sunt dispuse într-o altă poziţie, iar formele de ansamblu nu sunt aceleaşi.
– Forma în ansamblu, imaginea globală este diferită: mult mai aerodinamică şi mai sportivă în cazul modelelor industriale aparţinând intimatei, pe când mouse-urile optice ale recurentei au o formă mai rotunjită, iar elementele principale sunt dispuse diferit.
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate şi a actelor dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prioritar analizării motivelor de recurs, trebuie precizat că, prin întâmpinare, intimata – reclamantă a invocat inadmisibilitatea examinării mai multor critici ale recurentei, iar susţinerile cu acest obiect au fost avute în vedere la admisibilitatea în principiu a recursului doar pentru a se verifica dacă pot conduce la respingerea recursului, în integralitate, fără să fi fost, însă, analizate în mod efectiv în raport de criticile considerate drept inadmisibile de către recurentă.
Drept urmare, urmează a se răspunde susţinerilor intimatei – reclamante în cadrul examinării fiecărui motiv de recurs în parte, eventuala admitere a acestora conducând la înlăturarea criticilor inadmisibile.
1. În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă, se constată următoarele:
Intimata A. S.P.A. a susţinut prin întâmpinare că, pe aspectul imaginii de ansamblu, soluţia instanţei de apel apare ca fiind o valorificare a celor reţinute de către tribunal.
Întrucât pârâta nu a declarat apel, o eventuală contestare în recurs a soluției existenței unei imagini de ansamblu identice între produsele recurentei – pârâte și modelele reclamantei este invocată omisso medio şi nu poate face obiectul analizei în recurs, iar, pe de altă parte, tinde la reexaminarea situației de fapt în recurs.
Din acest motiv, sunt inadmisibile şi lipsite de finalitate criticile având ca obiect contrarietatea de considerente pe aspectul funcţiei tehnice şi al imaginii de ansamblu, ca rezultat al comparării modelelor reclamantei cu produsele pârâtei.
Înalta Curte constată că nu au suport susţinerile intimatei referitoare la stabilirea, atât de către tribunal, cât şi de către instanţa de apel, a existenței unei imagini de ansamblu identice între modelele comparate.
Ambele instanţe de fond din cauză s-au raportat la prevederile art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare, faţă de invocarea de către reclamanta A. S.P.A. în prezenta acţiune a încălcării drepturilor dobândite asupra unor modele comunitare înregistrate.
În conformitate cu art. 10 din acest regulament, „(1) Protecția conferită de desenul sau modelul industrial comunitar se întinde asupra oricărui desen sau model care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită. (2) Pentru stabilirea întinderii protecției, trebuie să se ia în considerare gradul de libertate pe care-l deține autorul în realizarea desenului sau a modelului.”
Pe acest temei, acţiunea în contrafacere presupune o examinare comparativă a modelului înregistrat şi a unui desen sau model ulterior, pentru a se stabili dacă acesta din urmă produce sau nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită de cea a modelului anterior.
Aşadar, existenţa unei încălcări a drepturilor reclamantei depinde în mod decisiv de rezultatul comparării modelelor în conflict, în aplicarea legii.
Or, instanţele de fond din cauză au ajuns la o concluzie diferită asupra impresiei vizuale globale produse de modelele comparate, ceea ce exclude stabilirea unei situaţiei de fapt identice pe aspectul în discuţie.
Împrejurarea că tribunalul a identificat, în imaginea de ansamblu creată asupra utilizatorului avizat de modelul încorporat în produsul pârâtei, elemente comune cu cele ale modelelor reclamantei nu echivalează cu stabilirea unei impresii globale identice produse de modelele în conflict, ci subliniază recunoaşterea unor asemănări între modele, socotite, însă, insuficiente pentru admiterea cererii de chemare în judecată.
Pe de altă parte, instanţa de apel a reţinut că este învestită cu analiza impresiei globale în calea de atac a reclamantei, chiar în absenţa unui apel la considerente declarat de pârâtă, ceea ce înseamnă că nu a pornit de la premisa unei autorităţi de lucru judecat pe aspectul în discuţie, care să fi împiedicat contrazicerea unei constatări favorabile reclamantei.
În aceste condiţii, criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct.6 Cod procedură civilă nu sunt formulate omisso medio, dar nici lipsite de finalitate, din moment ce eventuala contrarietate între considerentele deciziei ar conduce la casarea hotărârii pe temeiul art. 497 Cod procedură civilă, fără a avea relevanţă împrejurarea că este inadmisibilă reevaluarea situaţiei de fapt de către instanţa de recurs.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată că nu sunt fondate.
În ceea ce priveşte aspectul funcţiei tehnice, ipoteza invocată de către recurenta – pârâtă nu este întrunită în cauză, întrucât considerentele citate au fost inserate în decizie într-un context diferit.
Astfel, aprecierea instanței de apel potrivit căreia diferenţele dintre modelele comparate provin din adaptarea modelelor reclamantei la funcţia tehnică de mouse (produsul în care este încorporat modelul pârâtei) a fost expusă în analiza criteriului de apreciere a întinderii protecţiei asupra unui model, anume gradul de libertate pe care-l deține autorul în realizarea modelului, pe temeiul art. 10 din Regulamentul nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare.
Constatându-se că gradul de libertate în realizarea unui mouse optic este unul larg, s-a conchis în sensul că imaginea de ansamblu a mouse-urilor este aceeaşi cu cea a modelelor reclamantei.
În schimb, aprecierea conform căreia nu prezintă relevanţă funcţia tehnică a produsului pentru care a fost creat iniţial modelul şi nici funcţia tehnică a produsului realizat ulterior prin încorporarea fără drept a modelului de către un terţ are legătură chiar cu sfera protecţiei. S-a reţinut că protecţia asupra oricărui model operează indiferent de destinaţia pe care ar primi-o produsul în care modelul este încorporat, aşadar, independent de aplicarea tehnică a produsului, contrar celor expuse în hotărârea primei instanţe.
Drept urmare, considerentele citate în motivele de recurs nu se contrazic, în condiţiile în care acestea se referă la aspecte diferite, a căror analiză a condus instanţa la constatări distincte, valorificate ca atare în raţionamentul juridic pe care s-a întemeiat soluţia adoptată.
Înalta Curte constată, totodată, că nu este întrunită ipoteza unei contrarietăţi între considerente nici în legătură cu aspectul de fapt privind forma farurilor. În cuprinsul deciziei recurate nu este inserat vreun considerent din care să reiasă că instanţa de apel şi-ar fi însuşit constatarea primei instanţe privind includerea formei farurilor printre diferenţele semnificative existente între modelele comparate, astfel încât recurenta a susţinut în mod greşit că instanţa de apel nu ar fi infirmat aprecierea tribunalului pe aspectul în discuţie.
Cât priveşte analiza impresiei vizuale globale, s-a arătat deja în cele ce preced că tribunalul a identificat elemente comune între modelul pârâtei şi modelele reclamantei, dar a respins cererea de chemare în judecată, în timp ce instanţa de apel a admis cererea, pe temeiul unei alte situaţii de fapt.
Nu se constată, aşadar, vreo contrarietate între motivele deciziei recurate, prin prisma modului de raportare la situaţia de fapt reţinută de prima instanţă, în condiţiile în care instanţa de apel a ajuns, în privinţa imaginii de ansamblu a modelelor comparate, la o concluzie diferită de cea a tribunalului.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că nu este întrunit cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 Cod procedură civilă şi va respinge criticile formulate.
2. În ceea ce priveşte criticile încadrate în cazul de recurs descris de art.488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, se reţin următoarele:
a. Cu referire la aplicarea greşită a condiţiilor din jurisprudenţa CJUE, intimata – reclamantă a susţinut în mod întemeiat prin întâmpinare că motivul de recurs în discuţie nu este incident în situaţia în care critica nu vizează aplicarea contrară sau greşită a interpretării date de CJUE, ci doar situaţia de fapt reţinută şi transpusă în contextul principiilor jurisprudenţiale corect aplicate.
Într-adevăr, criticile referitoare la aplicarea unor criterii indicate în jurisprudența Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în interpretarea unor noțiuni autonome de drept al Uniunii Europene, sunt privite drept critici de nelegalitate, dar în măsura în care se constată o corectă fundamentare în drept a deciziei recurate ori atunci când recurentul evocă în mod formal jurisprudenţa CJUE, urmărind, în realitate, reevaluarea situaţiei de fapt ori a probelor administrate, nu este posibilă o apreciere asupra temeiniciei deciziei de către această instanţă de control judiciar, ale cărei atribuţii sunt circumscrise exclusiv verificării legalităţii deciziei de apel, pe temeiul art. 488 alin. (1) Cod procedură civilă.
În acest context, se va verifica dacă motivele de recurs au în vedere modul de aplicare a interpretării date de CJUE ori situaţia de fapt stabilită în cauză, urmând a se proceda în sensul celor redate anterior.
La pct. 1 din analiza motivelor de recurs s-a arătat că cererea în contrafacere formulată de reclamanta A. S.P.A. se întemeiază pe drepturi asupra unor modele comunitare înregistrate, astfel că ambele instanţe de fond au făcut aplicarea prevederilor art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare, citate mai sus.
Critica recurentei se referă la gradul de libertate pe care-l deține autorul în realizarea desenului sau a modelului şi care, potrivit art. 10 alin. 2 din Regulament, trebuie luat în considerare pentru stabilirea întinderii protecției conferite de desenul sau modelul comunitar, în sensul alin. 1 al aceleiaşi norme.
Recurenta a pretins că prin decizia recurată au fost încălcate dezlegările din hotărârea Tribunalului (din cadrul CJUE) în cauza T-337/12 El Hogar Perfecto del Siglo XXI, în conformitate cu care gradul de libertate a autorului în realizarea unui desen sau model industrial este definit în special pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului sau a unui element al produsului ori de prevederile legale aplicabile produsului. Susţinerile recurentei nu sunt fondate.
În contextul unei cereri în contrafacerea unui model, stabilirea gradului de libertate a autorului în realizarea unui model, la care se referă art.10 alin. 2 din Regulament, interesează compararea modelelor, analiză ce are ca scop determinarea unei eventuale încălcări a drepturilor asupra unui model şi care se realizează prin prisma impresiei vizuale globale produse asupra utilizatorului avizat, astfel cum rezultă din alin. 1 al aceluiaşi art. 10.
După cum se menţionează chiar în hotărârea Tribunalului din cauza T-337/12 (pct. 32 şi 33), pentru aprecierea impresiei vizuale globale produse asupra utilizatorului avizat, trebuie să se ţină cont de gradul de libertate a autorului în realizarea unui model industrial, aspect definit, printre altele, pe baza constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului, întrucât aceste constrângeri conduc la normalizarea anumitor caracteristici, care devin astfel comune mai multor modele aplicate produsului avut în vedere. Un grad ridicat de libertate a autorului în elaborarea unui model consolidează concluzia potrivit căreia modelele care nu prezintă diferențe semnificative îi produc utilizatorului avizat aceeași impresie globală.
Aşadar, cererea în contrafacere de faţă presupune compararea modelelor, gradul de libertate a autorului în realizarea modelelor luându-se în considerare pentru a se conchide în privinţa impactului eventualelor disimilitudini asupra impresiei vizuale globale produse de modelele comparate asupra utilizatorului avizat.
Instanţa de apel a făcut această analiză şi a apreciat că între modelele comparate există doar diferenţe nesemnificative, imaginea de ansamblu a mouse-urilor fiind aceeaşi cu cea a modelelor reclamantei, constatând, totodată, că această concluzie este consolidată de gradul de libertate extrem de larg de care beneficiază autorul unui model de mouse optic în realizarea modelului, întemeindu-şi aprecierile chiar pe hotărârea Tribunalului din cauza T-337/12.
Faţă de finalitatea analizei, indicele de limitare a posibilităţii de creaţie nu se apreciază în abstract, ci prin raportare la modelul anterior, a cărui încălcare se pretinde în cauză, urmărindu-se a se stabili dacă, în prezenţa unor deosebiri între modelele comparate, posibilitatea de reproducere a modelului protejat prin înregistrare este limitată de vreunul dintre factorii enumeraţi în hotărârea din cauza T-337/12 sau de un alt element, precum şi gradul de limitare, dacă este cazul.
Din considerentele deciziei recurate, reiese o atare evaluare, în condiţiile în care s-a constatat că, faţă de modelele reclamantei, la modelul pârâtei, pe lângă dimensiunea redusă la proporţiile mouse-ului pentru calculator, adânciturile din partea superioară spate a caroseriei au fost estompate, întrucât ar fi creat un disconfort utilizatorului mouse-ului, iar muchiile de pe partea superioară şi de pe părţile laterale au fost estompate sau eliminate, în acelaşi scop.
Aşadar, contrar celor susţinute prin motivele de recurs, instanţa de apel nu s-a raportat, în analiza gradului de libertate a autorului la alte categorii de mouse-uri pentru calculator, ci a avut în vedere realizarea modelelor înregistrate de reclamantă, încorporate într-un mouse pentru calculator.
Împrejurarea că, prin decizia recurată, s-a făcut referire la formele variate în care mouse-urile optice se regăsesc pe piaţă nu relevă o încălcare a dezlegărilor din hotărârea CJUE, cât timp instanţa de apel a luat în considerare, după cum s-a arătat anterior, factori ţinând de aspecte tehnice ale produsului în care modelele în discuţie sunt încorporate.
Pe de altă parte, enumerarea factorilor relevanţi în definirea gradului de libertate al autorului în realizarea unui desen sau model industrial, din hotărârea pronunţată în cauza T-337/12, nu este una exhaustivă, dovadă că enumerarea este introdusă prin sintagma „în special”, ceea ce înseamnă că este posibilă raportarea şi la alte elemente în afară de constrângerile aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului şi de celelalte elemente, explicit indicate.
Din acest motiv, nu este justificată nici imputarea nemenţionării în decizie a anumitor elemente specifice unui mouse (baza plată, orificiul pentru conectarea prin cablu la calculator, rotiţa pentru operaţiuni pe monitorul calculatorului), întrucât absenţa vreunei referiri la acestea denotă că instanţa de apel nu le-a dat vreo relevanţă în analiza efectuată şi nici măcar nu a considerat necesară precizarea lor ca diferenţe între modele.
Susţinerile pe acest aspect sunt, de altfel, formale, întrucât recurenta nu a pretins că elementele tehnice în discuţie ar fi trebuit luate în considerare în impresia vizuală globală produsă asupra utilizatorului avizat, susţinând chiar contrariul.
Finalitatea acestor susţineri rezidă în reaprecierea situaţiei de fapt, din moment ce recurenta a criticat ignorarea elementelor menţionate, pe care le-a identificat drept constrângeri reale şi logice dictate de funcţia tehnică a mouse-ului, dar şi luarea în considerare a altor aspecte tehnice de către instanţa de apel.
Se urmăreşte, practic, reevaluarea aspectelor ţinând de echivalarea caracteristicilor de formă ale mouse-ului – şi reţinute de către instanţa de apel ca fiind legate de confortul utilizării acestuia – cu limitări impuse de funcţia tehnică a produsului. Aceeaşi finalitate o au şi susţinerile referitoare la prezenţa sau absenţa oglinzilor în modelul încorporat în produsul pârâtei.
Or, pentru motive deja arătate, reaprecierea situaţiei de fapt de către această instanţă de recurs excedează controlul de legalitate presupus de cercetarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 Cod procedură civilă.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge critica recurentei referitoare la aplicarea dezlegărilor din hotărârea CJUE pronunţată în cauza T-337/12, în ceea ce priveşte analiza gradului de libertate al autorului în realizarea unui model industrial.
b. În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 84/1998 a mărcilor şi indicaţiilor geografice, Înalta Curte reţine că recurenta pretinde ignorarea funcţiei esenţiale a oricărei mărci de identificare a originii comerciale a produselor, în condiţiile în care pe mouse-urile reţinute de autorităţile vamale este aplicată o marcă înregistrată, iar acestea urmau a fi comercializate sub o altă marcă.
După cum s-a arătat chiar prin motivele de recurs, aceste susţineri au fost invocate pentru prima dată în litigiul de faţă prin întâmpinarea depusă în cursul judecăţii de primă instanţă, iar tribunalul şi-a întemeiat soluţia şi considerentele acesteia exclusiv pe dispoziţiile referitoare la modelele industriale, fără a reţine existenţa mărcilor înregistrate invocate de către pârâtă şi fără a face vreo referire la prevederile Legii nr. 84/1998.
În acest context şi faţă de soluţia favorabilă a primei instanţe, pârâta avea deschisă calea apelului împotriva considerentelor, pentru a critica ignorarea situaţiei de fapt şi de drept presupuse de apărarea de fond referitoare la mărcile sale înregistrate.
Or, pârâta nu a uzat de calea de atac permisă de art. 461 Cod procedură civilă, drept pentru care Înalta Curte va constata că motivul de recurs pe aspectul în discuţie tinde la analizarea în calea extraordinară de atac a apărării de fond, pentru prima dată în proces şi, ca atare, este inadmisibil, formulat fiind omisso medio.
Mai mult decât atât, analizarea apărării de fond ar implica reaprecierea situaţiei de fapt şi a probelor administrate pe aspectul mărcilor invocate, finalitate incompatibilă cu atribuţiile instanţei de recurs, ce se limitează la controlul de legalitate al deciziei recurate, astfel încât susţinerile recurentei sunt inadmisibile şi din acest punct de vedere, după cum a arătat, în mod corect, intimata – reclamantă, prin întâmpinarea depusă în recurs.
c. În ceea ce priveşte critica referitoare la aplicarea greşită a normelor de drept material prevăzute de art. 10 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele industriale comunitare, prin coroborare cu condiţiile referitoare la impresia globală produsă utilizatorului avizat, desprinse din jurisprudenţa CJUE, la care s-a făcut referire chiar în decizia recurată, Înalta Curte constată următoarele:
În esenţă, recurenta a susţinut că aplicarea corectă a normei de drept material ar presupune eliminarea, în analiza impresiei globale produse unui utilizator avizat, a elementelor care sunt indispensabile pentru un anumit produs în funcţie de cerinţele tehnice ale acestuia.
În cazul mouse-urilor optice, constrângerile sunt determinate de cele trei elemente deja menţionate (rotiţă, orificiu pentru cablu şi bază plată), în timp ce, în cazul produselor reclamantei, forma aerodinamică şi forma caroseriei sunt elemente dictate de funcţiile tehnice ale unui automobil sport şi nu pot fi luate în considerare la stabilirea unei impresii globale.
Din acest motiv, instanţa de apel, în mod greşit, a stabilit că impresia globală este aceeaşi, atât în cazul mouse-urilor, cât şi în cazul modelelor industriale, tocmai în considerarea similarităţii unor asemenea elemente, cu toate că trebuia să se raporteze exclusiv la elementele constitutive care nu sunt impuse de funcţia tehnică a fiecărui produs în parte (printre care grila de aerisire, geamurile laterale, oglinzile laterale, stopurile, fantele pentru aer din părţile laterale, partea superioară-spate).
Critica recurentei este nefondată, în condiţiile în care tinde la stabilirea impresiei vizuale globale, în cazul modelelor reclamantei, în raport de un autoturism şi la ignorarea în această analiză a elementelor dictate de funcţiile tehnice ale unui automobil sport.
În conformitate cu art. 19 alin. 1 din Regulamentul nr. 6/2002, „Desenul sau modelul industrial comunitar înregistrat conferă titularului său dreptul exclusiv de a-l utiliza şi interzice oricărui terţ utilizarea acestuia fără consimţământul titularului. Prin utilizare, în sensul prezentei dispoziţii, se înţelege, în special, fabricarea, ofertarea, introducerea pe piaţă, importul, exportul sau utilizarea propriu – zisă a unui produs în care a fost încorporat sau căruia i s-a aplicat desenul sau modelul în cauză, precum şi depozitarea produsului respectiv în scopurile menţionate anterior”.
Pe acest temei, un model industrial comunitar înregistrat – ca aspect exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia – conferă titularului său dreptul exclusiv de a utiliza modelul pe orice fel de produse, iar nu doar pe produsul indicat în cererea de înregistrare, astfel încât protecţia conferită unui asemenea model nu se limitează la produsele în care este destinat a fi încorporat sau aplicat (hotărârea CJUE din 21.09.2017 pronunţată în cauzele conexate C–361/15 P şi C–405/15 P Easy Sanitary Solutions BV, pct. 93-96). Această constatare se regăseşte în mod corespunzător şi în decizia recurată.
Ţinându-se cont şi de dispoziţiile art. 10 alin. 1 din acelaşi Regulament, potrivit cărora protecția se întinde asupra oricărui model care nu produce asupra utilizatorului avizat o impresie vizuală globală diferită, rezultă că analiza impresiei vizuale globale în privinţa modelelor reclamantei nu s-ar putea raporta în cauză la un autoturism pentru motivul că acest produs este cel în care modelele înregistrate de către reclamantă este destinat a fi încorporat sau aplicat.
Pe de altă parte, după cum s-a arătat în decizia recurată – fără ca recurenta să conteste aprecierile pe acest aspect -, „utilizatorul avizat”, a cărui percepţie interesează în evaluarea impresiei vizuale globale, este, înainte de toate calităţile cerute în materie (o vigilenţă specifică, fie ca urmare a experienţei personale, fie ca urmare a cunoştinţelor sale extinse cu privire la sectorul vizat), chiar utilizatorul unui produs.
Atare abordare a impresiei vizuale globale presupune, în cadrul unei cereri în contrafacerea unui model comunitar înregistrat, ca analiza comparativă a modelelor în conflict să ţină cont de produsul utilizat de către pârâtă, prin prisma percepţiei utilizatorului avizat al acestui produs, fără a se considera că protecţia conferită reclamantei de modelele înregistrate nu ar opera doar pentru motivul unei naturi diferite a produsului pârâtei de cea a produsului căruia modelele reclamantei sunt destinate a fi încorporate sau aplicate.
În aceste condiții și avându-se în vedere considerentele expuse la pct.2.a din analiza motivelor de recurs în privinţa importanței constrângerilor aferente caracteristicilor impuse de funcția tehnică a produsului în care este încorporat un model în aprecierea impresiei vizuale globale, Înalta Curte va constata că, în mod corect, instanța de apel a luat în considerare în stabilirea impresiei de ansamblu a modelelor comparate doar a caracteristicilor dictate de funcțiile tehnice ale unui mouse, neputând fi primite susținerile recurentei tinzând la ignorarea în această analiză a elementelor dictate de funcţiile tehnice ale unui automobil sport.
În ceea ce privește însăși impresia vizuală globală produsă asupra utilizatorului avizat, aprecierea instanței de apel în sensul că este aceeași în cazul modelelor în conflict relevă situația de fapt, stabilită în cauză pe baza comparării modelelor și a determinării asemănărilor și deosebirilor, ținându-se cont și de gradul de libertate a autorului în realizarea modelului, în special a caracteristicilor impuse de funcțiile tehnice ale unui mouse.
Drept urmare, susţinerile recurentei prin care se urmărește o nouă comparare a modelelor de către această instanță de recurs, în vederea stabilirii deosebirilor dintre acestea și a impresiei vizuale globale, sunt inadmisibile și nu vor fi primite, după cum a arătat, în mod corect, intimata – reclamantă, prin întâmpinarea depusă în recurs.
Față de toate considerentele expuse, Înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta B. S.R.L.
Această speță este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
