Decizii ÎCCJ | Cererile formulate de titularii de librete CEC de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea CEC Bank – S.A. şi a statului român la restituirea sumelor depuse

Decizia nr. 5/2020, publicată în M. Of. nr. 131 din 19 februarie 2020

Soluția: Admite recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi, în consecinţă, stabileşte că:

În soluţionarea cererilor formulate de către titularii de librete C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, având ca obiect obligarea C.E.C. Bank – S.A. şi a statului român la restituirea sumelor depuse şi a dobânzii aferente, actualizate cu indicele de inflaţie, nu sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 privind despăgubirea persoanelor fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni C.E.C. – S.A. în vederea achiziţionării de autoturisme, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 232/2008, cu completările ulterioare.

Considerente:

[…] 57. Orientarea jurisprudenţială majoritară este cea care a dat o corectă calificare cererilor cu care instanţele au fost învestite, procedând la soluţionarea acestora pe baza dispoziţiilor dreptului comun – dispoziţiile Codului civil din 1864, iar nu prin aplicarea prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007.

58. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1.187/1962 au fost introduse libretele de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme în valoare de 5.000 lei (ROL) ca instrumente de economisire emise de C.E.C. în contrapartida preluării disponibilului bănesc al depunătorilor. Funcţionând ca o bancă, atât potrivit statutului iniţial aprobat prin Decretul nr. 371/1958, cât şi Legii de reorganizare nr. 66/1996, raporturile dintre C.E.C. (în prezent C.E.C. Bank – S.A.) şi titularii libretelor de economii îmbrăcau forma unor contracte de depozit având ca obiect bunuri fungibile. În schimbul folosinţei banilor, care deveneau proprietatea băncii, C.E.C. suporta plata unei dobânzi, procentul acesteia suferind modificări după anul 1990, fără a depăşi nivelul procesului inflaţionist al perioadei imediat următoare schimbării regimului politic şi economic.

59. Potrivit dispoziţiilor pct. 17 alin. (1) din Statutul C.E.C. aprobat prin Decretul nr. 371/1958, în vigoare la data constituirii unor asemenea depozite, în concordanţă cu dispoziţiile art. 1616 din Codul civil din 1864, restituirea sumelor în numerar şi a dobânzilor se realiza oricând, la cererea deponenţilor.

60. Totodată, în baza dispoziţiilor art. 1604 alin. (2) din Codul civil din 1864, care consacra principiul nominalismului monetar, C.E.C. era ţinut să restituie suma pe care a primit-o în aceeaşi monedă, indiferent de creşterea sau scăderea valorii acesteia.

61. Prin aplicarea prevederilor Legii nr. 348/2004, începând cu 1 iulie 2005, sumele neretrase de pe asemenea instrumente au fost convertite în noua unitate monetară, potrivit proporţiei 10.000 lei vechi (ROL) pentru 1 leu nou (RON). Ca urmare a acestei denominări, intervenită pe cale legislativă şi intens mediatizată în perioada anterioară, valoarea în RON a sumelor depuse pe aceste librete C.E.C., a căror valoare iniţială era de 5.000 ROL, s-a diminuat considerabil, devenind chiar derizorie.

62. În baza Circularei C.E.C. nr. 48 din 5 martie 2004, în cazul produselor bancare a căror valoare nominală era mai mică de 10 RON şi pe care nu au fost efectuate operaţiuni de depunere/restituire timp de un an, valoarea soldului existent urma a se vira într-un cont colector, din care erau permise doar operaţiuni de lichidare a produselor bancare inactive. Începând cu 3 august 2005, în conformitate cu dispoziţiile circularei aprobate în şedinţa Comitetului de Direcţie al C.E.C. din acea dată, pentru produsele de economisire inactive înregistrate în conturile colectoare deschise la sucursale, conturile urmau a fi debitate lunar cu valoarea comisionului de 0,1 RON până când valoarea comisionului datorat era egală cu soldul contului, când intervenea închiderea contului.

63. În urma acestei evoluţii, deponenţii care nu şi-au valorificat dreptul de retragere a sumelor de bani anterior devalorizării monedei naţionale ca urmare a procesului inflaţionist (în ciuda sistării tragerilor la sorţi organizate pentru desemnarea câştigătorilor unor autoturisme şi a dobânzii neatractive), anterior denominării monedei şi acumulării unei valori a comisioanelor peste valoarea soldului, au înregistrat acţiuni pe rolul instanţelor urmărind plata de către C.E.C. Bank – S.A. şi statul român prin Ministerul Finanţelor a unor despăgubiri reprezentând actualizarea sumelor depuse în contul unor asemenea instrumente financiare.

64. Lecturând considerentele hotărârilor judecătoreşti ataşate memoriului de recurs se poate concluziona că reclamanţii au urmărit plata cu titlu de despăgubiri a sumelor depuse, actualizate cu rata inflaţiei sau cu indicele preţurilor de consum, şi, fără a preciza natura raporturilor juridice dintre părţile în litigiu, au indicat drept temei juridic al pretenţiilor dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007, în multe dintre acţiuni propunând modul de calcul al despăgubirilor reglementat în acest act normativ.

65. Or, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 este o lege cu caracter reparator, prin care legiuitorul a urmărit acordarea efectivă a despăgubirii pentru o anumită categorie de subiecţi, respectiv persoanele fizice care au constituit depozite la Casa de Economii şi Consemnaţiuni (C.E.C. – S.A.) în vederea achiziţionării de autoturisme. Raţiunea pentru care legiuitorul a optat pentru o asemenea măsură, precum şi istoricul litigiilor purtate anterior sunt irelevante, în condiţiile în care categoria persoanelor beneficiare este expres delimitată, iar reclamanţii din litigiile generatoare de practică neunitară, sesizată prin prezentul recurs în interesul legii, nu fac parte din aceasta.

66. Atât legislaţia în vigoare la data constituirii, cât şi reglementările ulterioare au făcut diferenţa între depunerile realizate în vederea cumpărării unui autoturism Dacia şi situaţia libretelor C.E.C. de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme, acestea constituind produse bancare cu finalitate diferită.

67. Orice încercare de identificare a unor asemănări între cele două situaţii pentru obţinerea unui tratament reparator similar nu poate avea finalitate pe cale judiciară, cât timp limitele aplicării actului normativ au fost expres determinate prin opţiunea legiuitorului.

68. Având în vedere că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 156/2007 este un act normativ special, dispoziţiile sale se interpretează restrictiv, normele juridice speciale fiind de strictă interpretare şi aplicare.

69. Nu este lipsit de utilitate a se constata că, în considerarea acestei situaţii, s-a încercat promovarea unui proiect legislativ pentru despăgubirea persoanelor fizice care au constituit la C.E.C. depozite de tipul libretelor de economii cu dobândă şi câştiguri în autoturisme (PL-x nr. 327/2009), proiect respins însă de Camera Deputaţilor la data de 16 septembrie 2009.

70. De asemenea, nu se justifică invocarea unui tratament discriminatoriu potrivit art. 16 din Constituţia României cât timp cele două categorii de deponenţi erau diferite, legiuitorul optând în mod explicit pentru acordarea unor despăgubiri doar pentru o categorie expres identificată.

71. Faptul că valoarea nominală a acestor librete de economii a scăzut în urma denominării monedei naţionale sau că puterea de cumpărare s-a diminuat simţitor, ca efect al procesului inflaţionist, nu sunt împrejurări imputabile unităţii depozitare şi aceasta nu poate fi ţinută a răspunde dincolo de obligaţiile contractuale şi legale ce decurg din încheierea contractului de depozit, aceste limite extinzându-se şi asupra pretinsei garanţii a statului.

72. În acelaşi sens se cuvin a fi menţionate şi considerentele Hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului din 10 iulie 2001 asupra Cererii nr. 34.746/1997 (Cauza privind Asociaţia şi Liga pentru Protecţia Cumpărătorilor de Autoturisme ş.a. împotriva României), potrivit cărora: “Cu privire la faptul că reclamanţii se plâng despre faptul că puterea de cumpărare a economiilor lor a scăzut ca urmare a inflaţiei, Curtea consideră că din prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie nu se deduce o obligaţie generală pentru stat de a menţine, printr-o indexare sistematică, puterea de cumpărare a sumelor depuse la bănci sau la organismele financiare (Comisia Europeană, DH X. împotriva Germaniei nr. 8.724/79, 6.3.80, DR 20, p. 226).”

Această decizie este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.