Curtea Constituțională a României (CCR) a prezentat, printr-o decizie publicată, luni, pe pagina sa de internet, argumentele pe care le-a luat în cosiderare în soluționarea conflictului juridic constituțional dintre Parlament și Guvern. Este vorba despre sesizarea făcută de premierul Florin Cîțu pe 8 septembrie în legătură cu încălcarea dispozițiilor legii fundamentale cu privire la modul în care a fost inițiată și depusă moțiunea de cenzură împotriva Executivului, respectiv felul în care aceasta a fost comunicată ulterior Guvernului.
BihorJust vă prezintă extrase din decizia 589/28 septembrie 2021 a Curții Constituționale:
În raport cu aspectul referitor la neîntrunirea numărului minim de semnături necesare inițierii moțiunii de cenzură:
Cu privire la acest aspect, Curtea observă că moțiunea de cenzură a fost semnată de un număr de 124 de deputați și senatori în condițiile în care numărul minim necesar pentru inițierea acesteia este de 117 semnături (o pătrime din numărul total al deputaților şi senatorilor). Nici Constituția și nici Regulamentul nu cuprind prevederi exprese cu privire la modul în care semnăturile olografe ale autorilor moțiunii de cenzură trebuie depuse – în original sau copie (telex/ fax/ fotocopiere/ scanare/ fotografiere etc). Ceea ce este determinant este voința deputatului sau senatorului care a semnat moțiunea de cenzură în sensul inițierii acesteia și însușirea/ asumarea semnăturii de către fiecare deputat/ senator inițiator în parte, conform prevederilor regulamentare și a cutumelor parlamentare. Semnătura deputatului/ senatorului exprimă voința neechivocă a acestuia de a iniția o moțiune de cenzură. Indiferent de modalitatea în care a fost transmis conținutul respectivului suport, odată ce transmiterea sa a fost realizată și confirmată, cu consecința atașării semnăturii la lista privind susținerea moțiunii de cenzură, ea beneficiază de o prezumție simplă de veridicitate în sensul că exprimă realitatea cu privire la voința și intenția deputatului/ senatorului de a iniția o moțiune de cenzură.
Prin urmare, faptul că dintre cele 124 de semnături depuse odată cu moțiunea de cenzură inițiată la 3 septembrie 2021, 34 au fost „re-depuse” la data de 6 septembrie 2021 în original nu are decât semnificația unei confirmări din partea autorilor moțiunii de cenzură a faptului că semnăturile inițial depuse exprimă realitatea și a unei asumări a faptului că semnăturile au fost date pentru inițierea moțiunii de cenzură. În aceste împrejurări de fapt, indiferent că suportul material pe care au fost imprimate semnăturile a fost transmis sau nu în original la Parlament, moțiunea de cenzură a fost legal inițiată prin semnăturile atașate acesteia la data de 3 septembrie 2021. Faptul că listele de semnături prezintă ștersături sau sublinieri sunt aspecte de fapt, lipsite de relevanță constituțională, care nu pot forma obiectul analizei Curții Constituționale.
Se observă că nici Birourile permanente reunite ale celor două Camere și nici Guvernul nu au competența de a verifica dacă listele de semnături au fost sau nu depuse în original și de a înlătura semnăturile care nu au parvenit pe suportul original. Totodată, realizarea unui asemenea control nu ține nici de competența Curții Constituționale.
Cu privire la faptul că moțiunea de cenzură nu a fost comunicată Guvernului la data depunerii sale
Curtea constată că președintele Camerei Deputaților, în loc să aplice prioritar o obligație constituțională – comunicarea moțiunii Guvernului la data depunerii sale –, a ales să convoace în mod succesiv birourile permanente ale celor două Camere, care nu s-au putut întruni din lipsă de cvorum. Astfel, s-a ajuns la încălcarea art.113 alin.(2) din Constituție. Totodată, prin faptul că s-a stabilit ca dată a prezentării în Parlament 9 septembrie 2021, au fost încălcate prevederile art.94 alin.(1) teza a doua din Regulament, care stabilesc că aceasta trebuie realizată în cel mult 5 zile de la depunere, respectiv, în cauza de față, 7 septembrie 2021. Prin urmare, se observă o inconsecvență în desfășurarea procedurii parlamentare cu privire la o moțiune de cenzură deja depusă, deși, potrivit jurisprudenței Curții, există în sarcina Parlamentului o obligaţie extra legem – în spiritul cooperării loiale dintre autorităţi – de a derula procedura într-un ritm adecvat menit să evite incertitudinea juridică prin raportare la finalitatea sa [Decizia nr.609 din 14 septembrie 2020, paragraful 115].
În lipsa încunoștințării, procedura reglementată de art.113 din Constituție nu poate continua, rămânând blocată la etapa depunerii. Or, niciun subiect de drept nu are îndreptățirea de a fragmenta sau bloca după propria apreciere această procedură. Prin urmare, ori de câte ori între etapele de natură constituțională pe care le parcurge moțiunea de cenzură se interpun obligații regulamentare – care, în cazul dat, au un pronunțat caracter de organizare a desfășurării procedurii -, Parlamentul nu poate condiționa parcurgerea etapelor de ordin constituțional de îndeplinirea unei obligații regulamentare, care, prin ipoteză, nu a putut fi îndeplinită din cauza unor disfuncții proprii. Etapele regulamentare doar complinesc liniile directoare ale procedurii reglementate de art.113 din Constituție și asigură, în acest fel, buna organizare a procedurii parlamentare.
Inabilitatea Birourilor permanente reunite și a președintelui Camerei Deputaților de a ordona această procedură în condițiile unor tensiuni politice ntrainstituționale a generat o stare generală de confuzie juridică, pe de o parte, prin nerespectarea Regulamentului, iar, pe de altă parte, printr-o interpretare defectuoasă a Regulamentului, care a avut drept consecință imediată încălcarea art.113 alin.(2) din Constituție, afectându-se stabilitatea și funcționalitatea raporturilor constituționale dintre Parlament și Guvern. Starea de confuzie juridică a determinat ca moțiunea de cenzură, deși prezentată în data de 9 septembrie 2021, să nu fi fost dezbătută nici până la data pronunțării prezentei decizii. Aceasta demonstrează că mecanismele și procedurile cu caracter autoreglator specifice activității parlamentare nu și-au atins finalitatea impusă de art.113 din Constituție.
Acțiunea Parlamentului de a tergiversa întreaga procedură a moțiunii de cenzură, cu consecința punerii Guvernului în situația de a nu-și mai putea realiza în condiții optime rolul său constituțional și a prelungirii stării de incertitudine politică și juridică, reprezintă o rupere a relației de echilibru care trebuie să existe între puterile statului.
Concluzii:
Curtea constată că prezumția simplă de veridicitate a semnăturilor depuse pentru inițierea moțiunii de cenzură nu a fost răsturnată în condițiile indicate la paragraful 97 al prezentei decizii, ceea ce înseamnă că au fost îndeplinite exigențele constituționale referitoare la inițierea moțiunii de cenzură. Însă Parlamentul, în ansamblul său, a încălcat art.1 alin.(5) din Constituție coroborat cu art.94 alin.(1) din Regulament, precum și art.113 alin.(2) din Constituție. Totodată, Parlamentul nu a dezbătut moțiunea de cenzură, astfel că nu a finalizat procedura inițiată, și continuă să încalce art.113 din Constituție. În consecință, au fost încălcate și prevederile constituționale ale art.1 alin.(3) privind statul de drept și alin.(4) privind echilibrul puterilor în stat.
Încălcarea autorității normative a Constituției și a regulamentelor parlamentare, cu consecința generării unei instabilități juridice, a creat un blocaj în raporturile Parlamentului cu Guvernul, iar acesta din urmă nu își mai poate promova în mod coerent și plenar inițiativele într-un Parlament care are pe rol discutarea unei moțiuni de cenzură ce-și propune demiterea Guvernului. Așadar, blocajul instituțional afectează atât derularea procedurii de control parlamentar, cât și activitatea ca atare a Guvernului.
Rezultă că un conflict politic de natură intraparlamentară a generat efecte juridice, situând conduita instituțională a Parlamentului în afara normelor constituționale. Rezultă că suntem în fața unui conflict juridic de natură constituțională în curs între Parlament și Guvern, generat de conduita Parlamentului cu privire la modul de desfășurare a procedurii de control parlamentar inițiate prin moțiunea de cenzură.
Indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natură constituţională, aceasta are obligaţia, în coordonatele statului de drept, să respecte şi să se conformeze celor constatate prin decizia Curţii Constituţionale. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că acest conflict nu a fost generat de însăși faptul depunerii moțiunii de cenzură, ci de acțiunile ulterioare incoerente ale Parlamentului, care, în final, a reușit să comunice Guvernului moțiunea de cenzură și să asigure condițiile necesare prezentării ei. De aceea, remediul juridic nu este cel al încetării procedurii de control parlamentar, ci, din contră, al continuării procedurii odată demarate. Așadar, Parlamentul urmează să dezbată moțiunea de cenzură depusă și să își exprime poziția prin vot asupra acesteia cu respectarea exigențelor constituționale și regulamentare și aplicarea principiului loialității constituționale. În acest sens, Parlamentul va ține seama de natura moţiunii de cenzură, care impune o anumită celeritate a procedurii de dezbatere a acesteia; astfel, ea urmează a fi dezbătută într-un interval de timp și ritm adecvate menite să evite incertitudinea juridică prin raportare la finalitatea sa.
DOCUMENT – Decizia nr. 589 din 28 septembrie 2021 asupra cererii de soluţionare a conflictului juridic de natură constituţională dintre Parlamentul României, pe de o parte, și Guvernul României, pe de altă parte:
