Decizia nr. 26/2020, publicată în M. Of. nr. 27 din 11 ianuarie 2021
Soluția: Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 alin. (8) şi (81) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 18 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările şi completările ulterioare, sumele plătite de o unitate medicală cu titlu de bursă de rezidenţiat unui medic rezident în conformitate cu Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 nu constituie o cheltuială ocazionată cu pregătirea profesională a acestuia în sensul art. 18 alin. (8) şi (81) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009.
Considerente:
[…] 96. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că prima orientare jurisprudenţială este în acord cu litera şi spiritul legii, în sensul că în pricinile care au ca obiect restituirea cheltuielilor ocazionate de pregătirea profesională a rezidenţilor ca urmare a nerespectării obligaţiei prevăzute de art. 18 alin. (7) teza finală din O.G. nr. 18/2009 – de a lucra la unitatea sanitară publică cu care au încheiat contractul individual de muncă un număr de ani egal cu durata corespunzătoare pregătirii în rezidenţiat – sintagma “cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională” nu include bursa de rezidenţiat primită de medicul rezident în perioada rezidenţiatului, conform art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
97. Prin art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 s-a stipulat că, începând cu data de 1 ianuarie 2014, medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi din unităţile sanitare de stat, cu un salariu lunar brut/soldă brută lunară mai mic/mică decât 3.000 lei, care nu include drepturile aferente gărzilor efectuate pentru asigurarea continuităţii asistenţei medicale în afara normei legale de muncă şi a programului normal de lucru de la funcţia de bază, beneficiază de o bursă de rezidenţiat în cuantum lunar de 670 lei.
98. Potrivit art. 3, 4 şi 5 din Normele de aplicare a prevederilor art. 18 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum şi alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii nr. 167/2014, cu completările ulterioare:
“Art. 3. – Beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi aflaţi în una dintre următoarele situaţii:
a) rezidenţii pe locuri care au încheiat contract individual de muncă pe durată determinată cu unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
b) rezidenţii pe post care au încheiat contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată cu unitatea sanitară, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare;
c) rezidenţii care îşi reiau activitatea ca urmare a încetării situaţiilor de suspendare a contractului individual de muncă prevăzute la art. 4.
Art. 4. – (1) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi care au contractul individual de muncă suspendat, în condiţiile legii, aflaţi în una dintre următoarele situaţii:
1. au contractul individual de muncă suspendat de drept în următoarele situaţii:
a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
c) îndeplinirea unei funcţii de conducere salarizate în sindicat;
d) în cazul în care salariatul este arestat preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală;
2. au contractul individual de muncă suspendat din iniţiativa salariatului, în următoarele situaţii:
a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani;
b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap, pentru afecţiuni intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesională;
e) participarea la grevă;
3. au contractul individual de muncă suspendat din iniţiativa angajatorului în următoarele situaţii:
a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condiţiile legii
b) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. În cazurile prevăzute la lit. a) şi b), dacă se constată nevinovăţia celui în cauză, salariatul îşi reia activitatea anterioară şi i se plăteşte, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire care include şi bursa de rezidenţiat pe perioada suspendării contractului;
4. au contractul individual de muncă suspendat în situaţia absenţelor nemotivate ale salariatului, în condiţiile stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil, contractul individual de muncă, precum şi prin regulamentul intern;
5. au contractul individual de muncă suspendat, prin acordul părţilor, în cazul concediilor fără plată pentru studii sau pentru interese personale;
6. alte cazuri de suspendare a contractului individual de muncă prevăzute de lege.
(2) Nu beneficiază de bursa de rezidenţiat medicii rezidenţi, medicii dentişti rezidenţi şi farmaciştii rezidenţi pe perioada în care efectuează stagii de pregătire în afara României, precum şi pe perioada concediilor de odihnă.
Art. 5. – Plata bursei de rezidenţiat încetează de la data încheierii calităţii de rezident în următoarele situaţii:
a) la data finalizării programului de pregătire în rezidenţiat;
b) la data încetării contractului individual de muncă în situaţiile prevăzute de lege;
c) prin renunţare expresă, formulată în scris către Ministerul Sănătăţii;
d) în caz de incompatibilitate.”
99. Din interpretarea logică şi sistematică a normelor în discuţie rezultă că prin reglementarea bursei de rezidenţiat intenţia legiuitorului a fost să instituie un stimulent de natură salarială, o formă specifică de suplimentare a veniturilor salariale realizate de medicii rezidenţi care beneficiază de un salariu brut lunar situat sub un anumit prag valoric minim (de 3.000 lei, potrivit art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, respectiv de 7.100 lei, începând cu luna iulie 2017, potrivit art. 21 din O.U.G. nr. 9/2017), indiferent de unitatea sanitară la care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
100. Astfel, dreptul de a beneficia de bursa de rezidenţiat a fost reglementat iniţial printr-un act normativ special adoptat în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, respectiv O.U.G. nr. 103/2013, iar potrivit normelor anterior prezentate, dreptul de a primi bursa de rezidenţiat este condiţionat de desfăşurarea efectivă a activităţii specifice rezidenţiatului în temeiul unui contract individual de muncă, în vigoare, încheiat în conformitate cu art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009, cu unitatea sanitară publică care a publicat postul şi, respectiv, de obţinerea unui salariu brut lunar situat sub pragul minim prevăzut de art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 – de 3.000 lei.
101. Aşadar, acordarea bursei de rezidenţiat nu este influenţată de obţinerea unor performanţe în pregătirea de rezidenţiat sau în procesul de învăţământ postuniversitar, ci reprezintă o formă specială de venit datorată de unitatea sanitară medicului rezident pe perioada în care acesta îşi desfăşoară, în concret, activitatea specifică în temeiul contractului individual de muncă, participând efectiv la activităţile şi responsabilităţile clinicilor, secţiilor, laboratoarelor, cabinetelor de specialitate, de medicină de familie, cabinetelor medico- dentare şi farmaciilor în care efectuează pregătirea, sub îndrumarea şi supravegherea directă a coordonatorilor săi din instituţiile şi unităţile sanitare acreditate, fiind salarizat conform legii.
102. Raportat la aceste circumstanţe, împrejurarea că medicul rezident încheie un contract de muncă de tip special, care, în acest caz, are şi o componentă intrinsecă, obligatorie, de formare profesională, componentă care, de altfel, este permisă şi de art. 20 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 196 alin. (2) din Codul muncii, nu este de natură a conduce la concluzia că bursa de rezidenţiat reprezintă o bursă de studii sau o alocaţie bănească acordată medicului rezident pentru perfecţionarea sa profesională ori pentru acoperirea cheltuielilor de studii.
103. De altfel, prin Decizia nr. 5 din 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a statuat că: “(…) raporturile juridice care se nasc între medicul rezident pe post şi unitatea sanitară publică cu care s-a încheiat contractul individual de muncă au o natură juridică mixtă, ca o consecinţă a specificului pregătirii în rezidenţiat. Pe de o parte, se creează raporturi juridice proprii procesului de învăţământ, aşa cum reiese din însăşi definiţia legală a rezidenţiatului, potrivit căreia acesta constituie o formă specifică de învăţământ postuniversitar. În cadrul acestei forme de pregătire continuă, rezidentul dobândeşte şi îşi perfecţionează cunoştinţele teoretice şi practice, participând la toate activităţile specifice domeniului de specializare. Această pregătire se structurează pe programe de rezidenţiat, conform programelor de învăţământ, pentru fiecare specialitate, şi se desfăşoară după un curriculum de pregătire şi un barem de manopere, proceduri, tehnici diagnostice şi terapeutice, obligatorii şi unice pe ţară, sub îndrumarea coordonatorilor şi directorilor de program şi a îndrumătorilor sau responsabililor de formare în rezidenţiat. Pe de altă parte, între medicul rezident pe post şi unitatea sanitară publică se încheie un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, prin care se stabilesc raporturi juridice de muncă, fiind evident că un astfel de contract este guvernat de toate normele generale cuprinse în Codul muncii, fiind aplicabile inclusiv dispoziţiile art. 38 şi art. 159 din Codul muncii, republicat, cu modificările şi completările ulterioare. Astfel, pe durata pregătirii în specialitate, rezidenţii sunt salarizaţi conform legii, ei participând efectiv la activităţile şi responsabilităţile clinicilor, secţiilor, laboratoarelor, cabinetelor de specialitate, de medicină de familie, cabinetelor medico-dentare şi farmaciilor în care efectuează pregătirea, sub îndrumarea şi supravegherea directă a coordonatorilor din instituţiile şi unităţile sanitare acreditate. De asemenea, rezidenţii au dreptul să examineze pacienţii şi să aplice soluţii terapeutice, sub stricta supraveghere a îndrumătorului sau a responsabilului, în conformitate cu nivelul lor de pregătire. În plus, rezidenţii efectuează gărzi, potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, şi ale art. 221 alin. (3)-(6) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, iar medicii rezidenţi care efectuează gărzi în afara programului normal de lucru sunt salarizaţi pentru această activitate de către unitatea sanitară unde efectuează garda, cu respectarea prevederilor legale. În această situaţie, cum medicul rezident are şi calitatea de salariat, se constată că rezidenţiatul nu reprezintă doar o formă tipică de învăţământ postuniversitar, ci o formă specifică, cu caracter mixt, ce conţine atât o componentă de desăvârşire a pregătirii profesionale prin specializare, generată de procesul de învăţământ, cât şi o componentă specifică raporturilor juridice de muncă, prin care munca efectiv prestată dă dreptul la obţinerea unei contraprestaţii în bani, sub forma salariului (…) Nu în ultimul rând, se reţine că natura juridică a sumelor de bani ce urmează a fi restituite de către medicul rezident este, evident, aceea de despăgubiri, sumele cheltuite de unitatea sanitară angajatoare pentru pregătirea profesională a medicului rezident urmând a fi restituite cu titlu de daune-interese, noţiune ce exclude de plano cheltuielile salariale. O atare interpretare este impusă şi de argumentul că sumele ce trebuie restituite ca urmare a încălcării obligaţiei prevăzute de art. 6 alin. (71) din Ordonanţa Guvernului nr. 12/2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 179/2008, respectiv art. 18 alin. (8) din Ordonanţa Guvernului nr. 18/2009, aprobată prin Legea nr. 103/2012, cu completările ulterioare, de către fostul medic rezident, sunt destinate să acopere efortul financiar făcut de unitatea sanitară pentru pregătirea profesională a acestuia.”
104. Raportat la aceste statuări obligatorii, câtă vreme dreptul instituit prin art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 – de a beneficia de bursa de rezidenţiat – este direct condiţionat de componenta practică a pregătirii în rezidenţiat, care se află în legătură cu munca efectiv prestată de medicul rezident, rezultă că bursa de rezident nu este destinată exclusiv să acopere efortul financiar făcut de unitatea sanitară pentru pregătirea profesională a acestuia, ci reprezintă o formă indirectă, atipică, de majorare a veniturilor salariale cuvenite medicilor rezidenţi pentru munca prestată.
105. Împrejurarea că bursa de rezidenţiat este plătită din bugetul de stat, nu este inclusă în salariul brut lunar, nu este supusă impozitului pe venit şi nici nu constituie bază de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, asigurări pentru şomaj, asigurări sociale de sănătate sau pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu conduce automat la concluzia că această sumă se circumscrie noţiunii de “cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională”.
106. Faptul că dispoziţiile art. 42 lit. i) din Codul fiscal din 2003 şi cele ale art. 62 lit. o) din Codul fiscal stabilesc că nu sunt supuse impozitului pe venit bursele primite de persoanele care urmează orice formă de şcolarizare sau perfecţionare în cadru instituţionalizat nu este de natură a înlătura interpretarea propusă. Aceasta deoarece, pe de o parte, textele anterior evocate din legislaţia fiscală se referă la “burse” ale persoanelor şcolarizate, în general (bursa de rezidenţiat este reglementată distinct, legiuitorul însuşi conferind un regim juridic special), iar, pe de altă parte, potrivit aceleiaşi legislaţii fiscale, există şi alte venituri de natură salarială care beneficiază de scutirea de la plata impozitului, în considerarea situaţiei speciale în care se află persoanele la care se face referire (art. 42 din Codul fiscal din 2003 sau art. 62 din Codul fiscal).
107. Cu alte cuvinte, simplul fapt că bursa de rezidenţiat este scutită de la plata impozitului nu impune concluzia că o astfel de indemnizaţie nu are natură salarială, cu atât mai mult cu cât dispoziţiile speciale cuprinse în art. 131 alin. (3) din O.G. nr. 18/2009 şi respectiv în art. 18 alin. (2) din O.U.G. nr. 103/2013 reglementează, de asemenea, scutirea acestor venituri de la plata impozitului. Dacă legiuitorul ar fi considerat că această bursă se supune reglementării generale cu caracter fiscal şi, pe cale de consecinţă, că ar avea regimul juridic al unei cheltuieli pentru formarea profesională, ar fi fost redundant ca acesta să prevadă şi dispoziţii speciale în reglementarea distinctă privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului.
108. De asemenea, art. 18 alin. (81) din O.G. nr. 18/2009, deşi nu defineşte sintagma “cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională”, dispune că acestea se stabilesc pe ani de studii, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei naţionale, pentru fiecare din specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală.
109. Or, potrivit art. 18 alin. (1) din O.G. nr. 103/2013, bursa de rezidenţiat nu se stabileşte pe ani de studii, ci se acordă, în temeiul legii, pe toată durata rezidenţiatului, dreptul la bursa de rezidenţiat luând naştere nu ca efect al emiterii ordinului comun, la care face trimitere art. 18 alin. (81) din O.G. nr. 18/2009, ci odată cu încheierea unui contract individual de muncă de către rezident, cu condiţia ca nivelul salariului brut lunar încasat de rezident să nu depăşească un anumit cuantum şi de prestare efectivă a activităţii specifice de către acesta.
110. Prin urmare, împrejurarea că legiuitorul a înţeles să excludă bursa de rezidenţiat din sfera salariului brut lunar, respectiv a prevăzut că aceasta nu este supusă impozitului pe venit şi nu constituie bază de calcul pentru contribuţiile de asigurări sociale de stat, asigurări pentru şomaj, asigurări sociale de sănătate sau pentru accidente de muncă şi boli profesionale nu poate reprezenta un criteriu decizoriu pentru calificarea sumelor încasate cu acest titlu ca reprezentând burse sociale, în sensul art. 204 alin. (1) coroborat cu art. 205 alin. (10) din Legea nr. 1/2011, sau cheltuieli cu organizarea procesului de învăţământ, în sensul art. 102 alin. (3) lit. a) din acelaşi act normativ, natura juridică a acesteia impunându-se a fi stabilită în raport cu scopul pentru care a fost recunoscut acest drept.
111. De altfel, art. 9 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 284/2010), definind sistemul unitar de salarizare a personalului plătit din fonduri publice, stabileşte că acesta cuprinde nu doar salariul de bază, soldele/salariile de funcţie şi indemnizaţiile lunare de încadrare, ci şi sporurile, premiile, stimulentele şi alte drepturi în bani sau în natură.
112. În plus, trebuie observat că, potrivit art. 2 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009, obligaţia de formare profesională, ca formă a pregătirii în rezidenţiat, reprezintă o obligaţie generală care revine tuturor rezidenţilor.
113. Astfel, nici O.U.G. nr. 103/2013 şi nici O.G. nr. 18/2009 nu instituie vreo distincţie, în ceea ce priveşte pregătirea în rezidenţiat, între rezidenţii care beneficiază de un salariu brut lunar sub pragul de 3.000 lei [7.100 lei, începând cu luna iulie 2017, conform art. 131 alin. (1) din O.G. nr. 18/2009] şi cei care, prin ipoteză, au încheiat un contract individual de muncă în temeiul căruia beneficiază de salariul brut lunar care depăşeşte cuantumul minim anterior menţionat.
114. În consecinţă, intenţia legiuitorului care rezultă expres din O.U.G. nr. 103/2013, în ansamblul său, este aceea că bursa de rezidenţiat reprezintă un beneficiu legal ce se acordă rezidenţilor, în considerarea calităţii şi situaţiei salariale speciale a acestora la început de carieră. Ca atare, scopul reglementării bursei de rezidenţiat este acela al constituirii unei forme atipice de completare a salariului lunar brut situat sub pragul minimal prevăzut de art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 (de 3.000 lei), pentru asigurarea unui venit apropiat de cel obţinut de rezidenţii care, având aceeaşi funcţie, aceleaşi obligaţii de formare profesională şi acelaşi nivel de pregătire profesională, beneficiază, potrivit contractelor de muncă încheiate, de salarii brute lunare care depăşeau pragul minim valoric şi, în acelaşi timp, adecvat politicii statului în materia salarizării personalului medical şi bunei desfăşurări a activităţii din sistemul medical.
115. Un argument ce ţine de interpretarea istorico-teleologică este şi faptul că prin art. 131 alin. (2) din O.G. nr. 18/2009 (introdus prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/2017 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 18/2009 privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului) s-a prevăzut că: “Bursa de rezidenţiat se acordă până la data la care personalul prevăzut la alin. (1) beneficiază de salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie la nivelul reglementat pentru anul 2022 de Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice”. Or, această interpretare conduce la concluzia că intenţia legiuitorului, manifestată prin trimiterea la o lege a salarizării în aplicarea dispoziţiilor speciale cu privire la bursa de rezidenţiat, a fost aceea de a asimila această bursă mai degrabă cu un drept de natură salarială decât cu o cheltuială cu formarea profesională, modificarea legislativă ulterioară înlăturând şi controversa.
116. Astfel, prevăzând că bursa de rezidenţiat se acordă până la data la care rezidenţii beneficiază de salariul de bază/solda de funcţie/salariul de funcţie la nivelul reglementat pentru anul 2022 de Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă neîndoielnic faptul că, deşi bursa de rezidenţiat nu reprezintă un “salariu”, în sensul art. 160 din Codul muncii, rolul acesteia este acela de a ridica nivelul de trai al medicului rezident, în cazul în care remuneraţia acestuia este inferioară celei apreciate de legiuitor ca fiind suficientă şi adecvată scopului urmărit – de a fi înlăturate dezechilibrele existente în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, inclusiv ca efect al neaplicării criteriilor de stabilire a salariilor prevăzute de Legea nr. 284/2010, şi creşterea substanţială a salariilor personalului medical.
117. În acest context, nu poate fi primită orientarea acelor instanţe care s-au raportat la interpretarea literală a sintagmei “bursă de rezidenţiat” la care face referire art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013.
118. De altfel, în ipoteza unei interpretări literale a dispoziţiilor art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 ar însemna că, deşi tuturor rezidenţilor le incumbă aceeaşi obligaţie de formare profesională, în cazul în care obligaţia prevăzută de art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009 nu este respectată, numai rezidenţii care au beneficiat de burse de rezidenţiat ar fi obligaţi să restituie aceste sume, dat fiind că, pentru situaţia celor care au beneficiat de salarii care depăşeau pragul minim de 3.000 lei, drepturile salariale încasate nu pot fi restituite cu titlu de cheltuieli ocazionate de pregătirea profesională, aşa cum s-a statuat prin Decizia nr. 5 din 16 februarie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul competent să judece recursul în interesul legii.
119. În alţi termeni, deşi potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 18/2009 pregătirea în rezidenţiat se desfăşoară, pentru fiecare specialitate, conform unui curriculum naţional de pregătire şi unui barem de manopere, proceduri, tehnici diagnostice şi terapeutice, obligatorii şi unice pe ţară, astfel că întinderea sau complexitatea obligaţiei de formare profesională ce revine rezidenţilor nu este diferită, raportat la cuantumul salariului brut lunar încasat de aceştia, în ipoteza nerespectării obligaţiei instituite prin art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009, despăgubirile datorate de rezidenţii care au beneficiat de bursa de rezidenţiat ar fi mai mari decât cele datorate de rezidenţii care nu au încasat aceste burse.
120. Astfel, câtă vreme art. 18 alin. (81) din O.G. nr. 18/2009 statuează că sumele reprezentând cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională se stabilesc pe ani de studii, prin ordin comun al ministrului sănătăţii şi al ministrului educaţiei naţionale, pentru fiecare din specialităţile prevăzute de Nomenclatorul specialităţilor medicale, medico-dentare şi farmaceutice pentru reţeaua de asistenţă medicală, ar însemna că, spre deosebire de rezidenţii care au beneficiat de un salariu brut lunar care depăşeşte pragul minim stabilit de art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013 şi, ca atare, nu beneficiază de bursa de rezidenţiat, nerespectarea obligaţiei instituite prin art. 18 alin. (7) din O.G. nr. 18/2009 ar conduce pentru cei care au beneficiat de o astfel bursă la naşterea obligaţiei de a restitui nu numai sumele stabilite conform art. 18 alin. (81) din O.G. nr. 18/2009, ci şi sumele încasate cu titlu de bursă de rezidenţiat.
121. O atare interpretare este însă contrară principiului echităţii – principiu recunoscut în mod constant şi protejat de către instanţele judecătoreşti deoarece reprezintă principalul fundament al supunerii faţă de lege.
122. Cele ce precedă relevă că interpretarea adecvată presupune în cazul dat combinarea metodei sistematice, rezultată din luarea în considerare a tuturor dispoziţiilor relevante pentru stabilirea naturii raporturilor juridice născute între medicul rezident pe post şi unitatea sanitară publică cu care s-a încheiat contractul individual de muncă, cu intenţia reală a legiuitorului rezultată din interpretarea coroborată a prevederilor art. 18 alin. (8) şi (81) din O.G. nr. 18/2009 şi art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013.
123. Aşa fiind, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 18 alin. (8) şi (81) din O.G. nr. 18/2009 şi art. 18 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013, în cazul medicilor rezidenţi care au beneficiat de bursă de rezidenţiat, aceasta nu se restituie, intenţia legiuitorului fiind de a acorda rezidenţilor care au beneficiat de salarii brute lunare, situate sub pragul minim de 3.000 lei, o sumă compensatorie menită a asigura un venit adecvat şi de a înlătura inechităţile din legislaţie relative la salarizarea diferită a medicilor rezidenţi.
124. Această concluzie asigură atât coerenţa şi unitatea normelor care reglementează regimul juridic al bursei de rezidenţiat, cât şi standardele de echitate în modalitatea de înţelegere a intenţiei legiuitorului.
Această decizie este cuprinsă în Buletinul Jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – culegere de decizii pe anul 2020.
