Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că sentințele prin care se pronunță condamnări la închisoare pe viață, cu posibilitatea eliberării condiționate după 40 de ani, încalcă prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului referitoare la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante. Decizia a fost dată în cazul a doi cetățeni maghiari, condamnați pentru crimă. Curtea a constatat că astfel de sentințe nu ofereau, de fapt, nicio perspectivă reală de eliberare și, prin urmare, nu sunt compatibile cu Convenția Drepturilor Omului.
Dosarul în care s-a pronunțat CEDO se referă la doi cetățeni maghiari, József Bancsók, de 42 de ani, și László Magyar, de 61 de ani, ambii condamnați la închisoare pe viață în Ungaria.
Primul dintre ei a fost condamnat în iunie 2013 pentru omor și este eligibil pentru eliberare condiționată după ce a executat 40 de ani de închisoare, adică în 2053, când el ar avea 82 de ani. Sentința a fost menținută în apel, doi ani mai târziu, situați în care condamnatul a sesizat Curtea Constituțională a Ungariei. József Bancsók a susținut că stabilirea celei mai devreme date a eliberării sale peste 40 de ani constituie un tratament inuman. Procedurile în fața instanței de contencios constituțional sunt încă pe rol.
Al doilea reclamant, László Magyar a fost condamnat la închisoare pe viață în septembrie 2010, fără posibilitate de a fi eliberat condiționată, în temeiul articolelor din Codul penal în vigoare la acea dată. În urma unei decizii a CEDO din 2014, pedeapsa sa a fost revizuită și a fost introdusă posibilitatea de a fi eliberat condiționat după 40 de ani. Condamnatul a sesizat și el Curtea Constituțională, iar procesul este pe rol.
În fața CEDO, reclamanții au invocat articolul 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) și s-au plâns că închisoarea pe viață cu posibilitate de eliberare condiționată după 40 de ani echivala, în practică, cu o pedeapsă pe viață întreagă și că, de fapt, ei nu aveau încă nicio perspectivă de eliberare. Prin urmare, ei au susținut că sentințele lor constituie pedepse inumane și degradante și că încălcau Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
CEDO a reiterat că o pedeapsă la închisoare pe viață nu încalcă drepturile omului doar în cazul în care există atât o perspectivă de eliberare, cât și o posibilitate de revizuire încă de la început.
În opinia Curții, materialele de drept comparat și internațional au susținut că trebuie garantată o revizuire în cel mult 25 de ani de la impunerea unei pedepse pe viață, cu revizuiri periodice ulterioare. CEDO a remarcat că perioada de 40 de ani impusă până la posibila eliberare condiționată este semnificativ mai lungă decât intervalul de timp maxim recomandat.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că sentințele aplicate celor doi nu ofereau, de fapt, nicio perspectivă reală de eliberare și, prin urmare, era încălcat articolul 3 referitor la interzicerea tratamentelor inumane sau degradante. CEDO a obligat Ungaria să le plătească celor doi reclamanți 3.000 de euro, respectiv 10.600 de euro pentru cheltuielile judiciare. ”Constatarea unei încălcări a constituit în sine o satisfacție echitabilă pentru orice prejudiciu moral suferit”, a precizat Curtea.
DOCUMENT – Comunicatul de presă al CEDO referitor la decizia în cazul Bancsók și László Magyar (no. 2) v. Ungaria: