Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a explicat, printr-o decizie motivată publicată, luni, în Monitorul Oficial nr. 1108, care au fost argumentele pentru care a admis un recurs în interesul legii care vizează aplicarea pedepsei accesorii în cazul concursului de infracțiuni. Potrivit Curții Supreme, aplicarea pedepsei accesorii presupune stabilirea acesteia mai întâi pe lângă pedeapsa principală inițială și, apoi, pe lângă pedeapsa principală rezultantă. Recursul în interesul legii a fost formulat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Extrase din decizia ÎCCJ nr. 18/27 septembrie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 1108 din 22 noiembrie 2021:
Legiferarea expresă a regimului juridic al pedepsei accesorii în situația concursului de infracțiuni, prin art. 45 alin. (5) din Codul penal, alături de dispoziții care instituie reguli de aplicare și executare a pedepsei accesorii în cazul condamnării la pedeapsa închisorii sau a detențiunii pe viață pentru o infracțiune singulară, prin art. 65 din Codul penal, evidențiază existența unor reguli speciale de aplicare a pedepsei accesorii (care se va executa) în situația concursului de infracțiuni.
Se reține că, în cazul concursului de infracțiuni, pedeapsa accesorie rezultată se aplică după următoarele reguli:
— dacă pentru una dintre infracțiunile ce face parte din concursul de infracțiuni s-a stabilit pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă, chiar dacă pedeapsa accesorie nu a fost stabilită pe lângă pedeapsa privativă de libertate cea mai grea [aplicarea corespunzătoare a art. 45 alin. (1) din Codul penal în cazul pedepsei accesorii];
— dacă pentru două sau mai multe dintre infracțiunile concurente, alături de fiecare pedeapsă privativă de libertate, s-a stabilit pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi cu același conținut, aceasta se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă [aplicarea corespunzătoare a art. 45 alin. (3) lit. a) din Codul penal în cazul pedepsei accesorii];
— dacă pentru două sau mai multe dintre infracțiunile ce compun concursul de infracțiuni, alături de pedepsele privative de libertate, s-au stabilit pedepse accesorii ale interzicerii exercitării unor drepturi cu un conținut concret diferit, acestea toate se aplică alături de pedeapsa principală rezultantă deoarece prin fiecare pedeapsă accesorie stabilită s-a urmărit o altă finalitate [aplicarea corespunzătoare a art. 45 alin. (2) din Codul penal în cazul pedepsei accesorii].
Stabilirea pedepsei accesorii rezultate pentru concursul de infracțiuni urmează, așadar, regulile prevăzute pentru pedeapsa complementară.
Pedeapsa accesorie constă exclusiv în interzicerea exercitării unor drepturi conform art. 54 din Codul penal, așa încât în cazul pedepsei accesorii este exclusă ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (2) din Codul penal referitoare la pedepse de natură diferită, această sintagmă având aplicabilitate numai pentru pedeapsa complementară care poate consta nu doar în interzicerea exercitării unor drepturi dintre cele enumerate expres de art. 66 din Codul penal, ci și în degradare militară și publicarea hotărârii de condamnare, potrivit art. 55 din Codul
penal.
Durata cea mai grea nu constituie un criteriu pentru aplicarea pedepsei accesorii rezultate, ca în situația pedepselor complementare aplicate pentru concursul de infracțiuni. Durata pedepsei accesorii coincide, ca regulă, cu cea a pedepsei principale rezultante privative de libertate, așa cum stabilesc prevederile art. 54 și art. 65 alin. (3) din Codul penal, dispoziții preluate de art. 45 alin. (5) din Codul penal prin care legiuitorul a reglementat distinct modul de executare a pedepsei accesorii în cazul concursului de infracțiuni. Severitatea pedepsei accesorii nu se poate raporta la durata acesteia deoarece durata sa este influențată de cea a pedepsei principale.
Ca orice tip de pedeapsă, cea accesorie trebuie să satisfacă condiția legalității, caracterul legal al pedepsei, în general, fiind consacrat prin art. 2 alin. (1) din Codul penal care consfințește că legea prevede pedepsele aplicabile, trăsătura legalității pedepsei fiind stipulată și în art. 23 alin. 12 din Constituția României — „Nici o pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condițiile și în temeiul legii.” Prin urmare, legalitatea pedepsei concursului de infracțiuni înseamnă inclusiv respectarea prevederilor legale în ceea ce privește aplicarea pedepsei accesorii.
În consecință, ca și în cazul stabilirii pedepsei principale rezultante pentru concursul de infracțiuni, mecanismul stabilirii pedepsei accesorii rezultate presupune doi pași, succesivi: mai întâi sunt stabilite pedepsele accesorii pentru fiecare infracțiune concurentă, iar apoi se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru întreg concursul de infracțiuni. Astfel, mai întâi, pentru fiecare dintre infracțiunile concurente (făcând abstracție de existența celorlalte infracțiuni) se stabilește pedeapsa accesorie — care va avea același conținut cu pedeapsa complementară (facultativă sau obligatorie) a interzicerii exercitării unor drepturi când pedeapsa principală este închisoarea sau va avea conținutul prevăzut de art. 65 alin. (2) din Codul penal dacă pedeapsa principală este detențiunea pe viață (caz de neaplicare a pedepsei complementare). Apoi, în următoarea etapă, se aplică pedeapsa accesorie rezultată pentru concursul de infracțiuni, după regulile instituite de art. 45 alin. (1)—(3) din Codul penal.
Prevederile art. 45 alin. (5) din Codul penal au aplicabilitate nu doar atunci când condamnarea pentru infracțiunile concurente se dispune prin aceeași hotărâre, ci și în situația judecării separate a infracțiunilor concurente, respectiv când infractorul condamnat definitiv este judecat ulterior pentru o infracțiune concurentă, precum și în cazul în care, după ce o hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat mai suferise o condamnare definitivă pentru o infracțiune concurentă [în cadrul contestației la executare prevăzute de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală]. Pedeapsa accesorie corespunzătoare pedepsei principale executate care intră în mecanismul contopirii se va regăsi în conținutul pedepsei accesorii rezultate, chiar dacă, în mod evident, la rândul său a fost executată, deoarece, dacă infracțiunile concurente ar fi fost judecate împreună, iar contopirea s-ar fi realizat la acel moment, pedeapsa accesorie rezultată ar fi inclus interdicțiile exercitării tuturor drepturilor stabilite ca pedepse accesorii în procesul de individualizare pentru fiecare infracțiune concurentă.
În concluzie, pedeapsa accesorie nu se poate aplica direct pe lângă pedeapsa principală rezultantă privativă de libertate întrucât pedepsele reflectă un proces de individualizare în raport cu fiecare infracțiune ce compune concursul de infracțiuni.
DOCUMENT – Decizia ÎCCJ nr. 18/27 septembrie 2021 publicată în Monitorul Oficial nr. 1108 din 22 noiembrie 2021: