Curtea Constituțională a admis o excepție de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „pretențiile părții civile”, cuprinsă în dispozițiile art. 10 alin.(1) din Legea 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară modificării prin Legea 55/2021, este neconstituțională. Potrivit Curții, aplicarea cauzei de reducere a pedepsei reglementată de legea anti-evaziune poate fi condiționată de către legiuitor, printre altele, de plata voluntară și în integralitate a prejudiciului cauzat, iar nu de plata pretențiilor părții civile. Deși decizia a fost luată pe 14 decembrie, a fost publicată abia joi, 16 decembrie, pe pagina instanței de contencios constituțional.
Comunicatul Curții Constituționale:
În data de 14 decembrie 2021, Curtea Constituțională, în cadrul controlului legilor posterior promulgării, cu unanimitate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sintagma „pretențiile părții civile”, cuprinsă în dispozițiile art.10 alin.(1) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr.55/2021, este neconstituțională.
Curtea a constatat că aplicarea cauzei de reducere a pedepsei reglementată de Legea nr.241/2005 poate fi condiționată de către legiuitor, printre altele, de plata voluntară și în integralitate a prejudiciului cauzat, iar nu de plata pretențiilor părții civile.
Îndeplinirea condiției referitoare la acoperirea integrală a pretențiilor părții civile este indisolubil legată de cuantumul acestora, neputând fi influențată de stabilirea cuantumului prejudiciului de către procuror. Din această perspectivă se poate constata că partea civilă este liberă să solicite pretenții într-un cuantum mult mai mare sau mult mai mic decât cuantumul prejudiciului stabilit de procuror. Acest fapt determină fie crearea unui impediment de natură să împiedice acoperirea sumei respective și implicit a aplicării cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, fie crearea unei situații de natură a avantaja anumiți inculpați. Or, deși cauza de reducere a pedepsei este reglementată de către legiuitor, prin corelarea îndeplinirii uneia dintre condiții de cuantumul „pretențiilor părții civile” se ajunge la situația în care aplicarea acestui beneficiu este condiționată de comportamentul persoanei vătămate/de manifestarea de voință a părții civile.
Prin această modalitate de reglementare, legiuitorul a conferit persoanei vătămate/părții civile din procesul penal o poziție privilegiată, simpla manifestare de voință a acesteia din urmă putând determina posibilitatea aplicării sau neaplicării cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă, ceea ce contravine dreptului la un proces echitabil și principiului potrivit căruia justiția este unică, imparțială și egală pentru toți, reglementate de prevederile art.24 și art.124 alin.(2) din Constituție.
Decizia este definitivă și general obligatorie.
