Tribunalul Bihor a hotărât să restituie o cauză Parchetului din Beiuș, după ce s-a constatat nelegalitatea actului de sesizare prin încălcarea dreptului la apărare al inculpaților – concret, avocatului acestora nu i s-a asigurat dreptul de a consulta dosarul. Instanța a stabilit că procurorul avea datoria să faciliteze accesul la dosarul de urmărire penală, atât pe perioada cât dosarul s-a aflat în custodia organelor de cercetare penală, cât mai ales după acest moment. Însă, deși i-a fost aprobată cererea de consultare a dosarului de urmărire penală, data și ora de consultare a documentelor nu au fost comunicate avocatului inculpaților. ”Prin această omisiune procedurală se reține că au fost încălcate dispozițiile art. 94 Cod procedură penală, în ansamblul său, încălcare care nu a fost îndreptată în cursul urmăririi penale”, a observat Tribunalul Bihor. Anterior, Judecătoria Beiuș a reținut că dreptul la apărare al inculpaţilor nu a fost încălcat, fiind respectate drepturile procesuale şi garanţiile unui proces echitabil în cursul urmăririi penale.
”Inculpații au invocat faptul că instanța de judecată a fondului cauzei a fost sesizată în mod nelegal, prin încălcarea dreptului în apărare al inculpaților, atâta timp cât a dispus emiterea rechizitoriului fără a da posibilitatea inculpaților de a lua la cunoștință de actele dosarului de urmărire penală, apreciind că se impune constatarea nulității actului de sesizare și a referatului de terminare a urmăririi penale”, se arată în hotărârea Tribunalului Bihor, publicată pe portalul ReJust. Potrivit avocatului apărării, prin emiterea actului de sesizare și a referatului de terminare a urmăririi penale fără ca, anterior, organul de cercetare penală să fi oferit accesul efectiv inculpaților la dosarul cauzei, a fost adusă o ”atingere gravă și iremediabilă” a dreptului la apărare al acestora.
Extrase din hotărârea Tribunalului Bihor, publicată în format anonimizat pe portalul ReJust (sublinierile aparțin redacției):
Raportat la încălcarea dreptului la apărare invocat de inculpați, prin faptul că s-a dispus sesizarea instanței de judecată fără a avea posibilitatea de a lua la cunostință conținutul dosarului de urmărire penală, instanța de control judiciar, în mod similar cu instanța de fond, a reținut următoarea evoluție a dosarului de urmărire penală:
Din actele dosarului rezultă faptul că la data de 1 februarie 2020 organele de urmărire penală s-au sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii de loviri și alte violențe (…). Prin ordonanța din data de 3 februarie 2020, s-a dispus începerea urmaririi penale în cauză (…).
La data de 21.06.2021, s-a depus la dosarul cauzei delegația apărătorului ales, în reprezentarea inculpaților , iar la data de 22.06.2021 avocatul ales a formulat o cerere, pe care a trimis-o la (…) Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, prin care, în temeiul art. 92 și art. 94 C.p.p., a solicitat consultarea dosarului penal și efectuarea de fotocopii, să fie încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală în vederea participării.
Această cerere a fost admisă prin ordonanța procurorului de caz la data de 23.06.2021, cu mențiunea că dosarul va putea fi consultat la sediul I.P.J Bihor – Postul de Poliție (…), la data și ora stabilită de organele de poliție, ocazie cu care se vor elibera fotocopiile solicitate. Ordonanța a fost comunicată la data de 23.06.2021, atât cu IPJ Bihor – Postul de Poliție (…), cât și cu avocatul ales al inculpaților. În urma verificărilor efectuate se constată că la data de 23.06.2021, respectiv la data admiterii cererii formulate de apărătorul ales, organul de cercetare penală din cadrul Postului de Politie (…) întocmise deja referatul cu propunere de trimitere în judecată a inculpaților, iar dosarul penal fusese înaintat la Poliția orașului Ștei, la data de 14.06.2021. Dosarul penal nr. (…) a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș la data de 05.07.2021.
După înregistrarea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș, la data de 05.07.2021, procurorul de caz a administrat probe în cauză, respectiv a procedat la audierea martorului (…), împrejurare în care, având în vedere cererea avocatului ales de a fi încunoştinţat despre efectuarea actelor de urmărire penală în vederea participării, acesta a fost înștiințat într-un termen rezonabil, respectiv la data de 13.07.2021, orele 11:17, despre faptul că în ziua următoare , 14.07.2021, la orele 10:00, la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, urmează a fi audiat martorul. Se constată că la data de 14.07.2021 martorul a fost audiat, însă avocatul ales al inculpaţilor nu s-a prezentat pentru a asista la audiere.
Potrivit art. 94 alin.1 Cod procedură penală „avocatul părților și al subiecților procesuali principali are dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal. Acest drept nu poate fi exercitat, nici restrâns în mod abuziv”.
Astfel, norma legală precitată anterior instituie un drept distinct al avocatului părților și al subiecților procesuali de a avea acces la dosarul de urmărire penală, cu consecința firească a luării la cunoștință despre actele de urmărire penală efectuate în cauză și a probelor administrate în cursul urmăririi penale, până la data consultării.
Dispozițiile legale incidente reglementează modalitatea concretă prin care se asigură în mod efectiv și concret dreptul la consultarea dosarului de urmărire penală, acesta neputând fi cenzurat în mod abuziv. Singura excepție instituită este cea reglementată de dispozițiile art.94 alin. 4 C.p.p. și din care rezultă că restricționarea este posibilă în cazul în care procurorul apreciază că s-ar putea aduce atingere bunei desfășurări a urmăririi penale. În toate cazurile, această restricționare nu se poate dispune pentru mai mult de 10 zile, după punerea în mișcare a acțiunii penale și, în nicio situație, nu poate fi restricționat accesul avocatului asupra declarațiilor părții sau ale subiectului principal pe care îl asistă sau îl reprezintă.
În consecință, se reține că dreptul de acces la conținutul dosarului de urmărire penală al avocatului este un drept distinct de dreptul de a participa la efectuarea actelor de urmărire penală.
În context, analiza judecătorului de cameră preliminară de la instanța de fond, prin raportare la faptul că avocatul nu a participat la efectuarea unui act de urmărire penală și, prin aceasta, a înțeles să renunțe la dreptul său de a avea acces la dosar sau că a fost informat despre faptul că s-a propus soluția de trimitere în judecată și, prin aceasta, a fost informat, pentru a se justifica soluția de respingere, este profund eronată.
Potrivit dispozițiilor legale în materie, respectiv art.286 si art.56 alin.1 Cod procedură penală, procurorul este organul de urmărire penală care conduce și controlează nemijlocit activitatea de urmărire penală a poliției judiciare și a organelor de cercetare penală speciale și supraveghează ca actele de urmărire penală să fie efectuate cu respectarea dispozițiilor legale.
De asemenea, potrivit art.94 Cod procedură penală, procurorul este organul de urmărire penală care are dreptul de dispoziție, de a permite consultarea dosarului de urmărire penală și tot acesta poate exercita și opoziția, prin restricționarea dreptului, în condițiile prevăzute de lege.
Într-adevar, potrivit disp.art.94 alin.3 Cod procedură penală, pentru exercitarea dreptului la consultare, procurorul stabilește data și durata consultării, acest drept putând fi delegat organului de cercetare penală.
În cauză, instanta constată că procurorul a admis cererea avocatului de a consulta dosarul de urmărire penală, însă a delegat organului de urmărire penală dreptul de a stabili, în concret, data și ora de acces, demersuri procedurale care se circumscriu condițiilor de legalitate.
Însă, având în vedere că dosarul de urmărire penală a ieșit din custodia organului de cercetare penală, în mod consecutiv, la data de 23.06.2021, respectiv la data admiterii cererii formulate de apărătorul ales, organul de cercetare penală din cadrul Postului de Politie (…) întocmise deja referatul cu propunere de trimitere în judecată a inculpaților, iar dosarul penal fusese înaintat la Poliția orașului Ștei la data de 14.06.2021 si, mai apoi, dosarul penal nr. (…) a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș la data de 05.07.2021, procurorul avea îndatorirea să faciliteze accesul la dosarul de urmărire penală, atât pe perioada cât dosarul s-a aflat în custodia organelor de cercetare penală, cât mai ales după acest moment, respectiv după data de 05.07.2021.
Or, desi dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș la data de 05.07.2021 și rechizitoriul a fost emis la data de 15.07.2021, în tot acest interval de timp nu s-a asigurat accesul efectiv la dosarul de urmărire penală, prin comunicarea datei și orei, spre informarea avocatului și pentru a se asigura, pe de o parte, executarea ordonanței din data de 23.06.2021 și, pe de altă parte, pentru a fi îndeplinite actele procedurale în conformitate cu dispozițiile legale incidente.
În concret, instanța de control judiciar reține că nu a fost comunicat avocatului inculpaților data și ora de consultare a dosarului de urmărire penală. Prin această omisiune procedurală se reține că au fost încalcate disp.art.94 Cod procedură penală, în ansamblul său, încălcare care nu a fost îndreptată în cursul urmăririi penale.
Vătămarea corespondentă încălcării normei legale este una evidentă, constând în imposibilitatea de a fi exercitat dreptul de a fi consultat dosarul de urmărire penală, drept atribuit de legiuitor, în mod distinct de drepturile inculpaților, avocatului acestora.
Sancțiunea incidentă în cauză nu este prevăzută în mod special de lege, aceasta având aptitudinea să se încadreze în cadrul normelor prevăzute de art.282 Cod procedură penală care reglementează instituția nulității relative.
Însă, în cauză se reține că, în mod abstract, dreptul la consultarea dosarului de către avocatul inculpaților a fost recunoscut de organul de urmărire penală și i s-a dat efect prin emiterea ordonanței. Ceea ce a fost contrar legii a constat, în fapt, în punerea in imposibilitate a avocatului inculpaților de a consulta dosarul și de a exercita acest drept în mod efectiv, prin omisiunea de a emite acte de procedură de punere în executare a actului procesual de dispoziție, constând în acordul procurorului de acces la dosar.
În consecință, sancțiunea nulității nu se poate aplica asupra unui act de procedură care nu a fost emis, aceasta putând fi extinsă asupra actelor procesuale subsecvente, în legătură directă cu dreptul încălcat.
Astfel, pentru a identifica sancțiunea și actul procesual supus sancțiunii, instanța este ținută a face o scurtă considerație teoretică asupra actului de sesizare.
(…) Pentru a se stabili care este conţinutul evaluării pe care judecătorii sunt chemați să o efectueze asupra rechizitoriului, trebuie întâi surmontată dificultatea provenind din aceea că legiuitorul a folosit, în mod inconsecvent, două noţiuni diferite în cadrul acestei instituţii; art.342 C.p.p. se referă la verificarea “legalităţii sesizării instanţei”, dar în cuprinsul art.345 şi art.346 C.p.p., este folosita sintagma“neregulitatea” rechizitoriului, iar soluţiile camerei preliminare sunt stabilite prin raportare la diferite tipuri de “neregularităţi” şi la poziţia procurorului faţă de acestea.
Prin urmare, trebuie stabilit dacă cele două noţiuni, de nelegalitate şi de neregularitate, sunt sinonime ori, în caz contrar, care este raportul dintre acestea. Judecătorul apreciază că cea mai corectă şi adecvată interpretare a celor două noţiuni este aceea că ele se găsesc în raport gen-specie, respectiv că noţiunea de “neregularitate” are un sens mai larg, care îl include şi pe acela de “nelegalitate’.
Astfel, prin nelegalitate se va înţelege orice încălcare a vreunuia dintre dispoziţiile legale care reglementează emiterea rechizitoriului şi sesizarea instanţei, iar prin neregularitate, orice aspect care determină inaptitudinea rechizitoriului de a sesiza valabil instanţă, fie că este vorba de un aspect de nelegalitate propriu-zisă, fie că este vorba de un aspect ţinând de întocmirea necorespunzătoare a actului de sesizare.
Fiind stabilite limitele și obiectul controlului de legalitate asupra actului de sesizare, instanța are în vedere aplicarea disp.art.327 alin.1 Cod procedură penală, norma legală care instituie o obligație de control asupra actelor de urmărire penală, atribuită exclusiv procurorului și potrivit cărora, anterior emiterii rechizitoriului, pe lângă caracterul complet al urmăririi penale, este necesară și verificarea legalității actelor de urmărire penală și a probelor administrate în cauză.
Or, odată cu finalizarea fazei de urmărire penală, procurorul avea îndatorirea să verifice dacă au fost respectate dispozițiile legale în desfășurarea urmăririi penale, ocazie cu care ar fi trebuit să constate că nu a fost acordat accesul la dosarul de urmărire penală, prin faptul că s-a omis punerea în executare a ordonanței prin care s-a dispus exercitarea acestui drept.
Neprocedând într-o atare manieră, actul de sesizare a instanței este lovit de o cauză de nelegalitate, prin încălcarea disp.art.94 Cod procedură penală și a disp.art.10 Cod procedură penală coroborat cu disp.art.327 lin.1 Cod procedură penală, având în vedere că prin refuzul de acces la dosarul de urmărire penală, drept procesual atribuit în mod distinct avocatului inculpaților, a fost încălcat și dreptul la apărare a acestora din urmă, ambele drepturi fiind în relație de interdependență procesuală. Accesul persoanei specializate la dosarul de urmărire penală, în speță, a unui avocat, asigură exercitarea tuturor drepturilor procesuale ale inculpaților în faza de urmărire penală în mod efectiv, specialistul având competența legală și procesuală și expertiza de a le exercita în interesul și în numele clienților pe care îi reprezintă.
În consecință, contrar cererii formulate de inculpați de a fi sancționat și referatul de terminare a urmăririi penale, instanța de control reține că sancțiunea de nelegalitate poartă doar asupra actului procesual dat în competența exclusivă a procurorului, acesta având și competența de a supune controlului de legalitate a întregii urmăriri penale.
(…) S-a apreciat că, în scopul de a stabili dacă dreptul de apărare al inculpaţilor a suferit sau nu o limitare incompatibilă cu exigenţele unui proces echitabil, judecătorul de cameră preliminară trebuie să verifice în concret modul în care organele de cercetare penală au desfăşurat urmărirea penală, în ansamblul, până la momentul întocmirii rechizitoriului în cauză.
Examinând actul de îndreptare înaintat cauzei de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, judecătorii de cameră preliminară de la Tribunalul Bihor constată următoarele:
Raportat la momentul procesual descris de art. 346 C. pr. pen., în situația în care judecătorul de cameră preliminară constată neregularități ale actului de sesizare, există una dintre cele patru variante:
1. Procurorul solicită restituirea cauzei, în condițiile art. 346 alin. (3) lit. c) teza I C. pr. pen.
2. Procurorul răspunde, dar nu remediază neregularitățile actului de sesizare – în această situație, judecătorul de cameră preliminară are două posibilități: în raport de prevederile art. 346 alin. (3) lit. a) C. pr. pen., restituie cauza la parchet, dacă neregularitatea constatată atrage imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății; în raport de prevederile art. 346 alin (4) C. pr. pen., dispune începerea judecății, în toate celelalte cazuri în care a constatat neregularități ale actului de sesizare, dacă acestea nu atrag imposibilitatea stabilirii obiectului sau limitelor judecății.
3. Procurorul remediază neregularitățile actului de sesizare și comunică judecătorului de cameră preliminară dacă menține dispoziția de trimitere în judecată. Menţinerea sau nu a dispoziţiei de trimitere în judecată nu poate fi decât actul procesual al procurorului care a emis rechizitoriul iniţial.
4. Procurorul nu răspunde în termenul prevăzut de art. 345 alin. (3) C. pr. pen. (5 zile de la comunicarea încheierii), motiv pentru care judecătorul dispune restituirea cauzei, în temeiul art. 346 alin. (3) lit. a) C. pr. pen.coroborat cu disp.art.346 alin.4 C.pr.pen., daca neregularitatea nu a fost remediate si aceasta atrage imposibilitatea stabilirii obiectului si a limitelor judecatii.
Ipoteza constatării nelegalității actului de sesizare nu este reglementată în mod distinct de legiuitor în cadrul soluțiilor ce se pot pronunța în cadrul camerei preliminare, după distincția indicată de instanță anterior, prin încheierea intermediară, respectiv relația de conexitate dintre nelegalitate si neregularitate.
Cu toate acestea, instanța de control judiciar reține că situațiilor similare li se pot aplica instituțiile reglementate în mod special de legea procesual penală, indiferent dacă instanța constată o nelegalitate a actului de sesizare sau o neregularitate a acestuia. În concluzie, soluțiile prevăzute de art.346 Cod procedură penală sunt aplicabile și în cazul în care instanța constată nelegalitatea actului de sesizare, nu numai neregularitatea acestuia.
Trecând mai departe în analiză, se reține că Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, în etapa procedurii remediu prevăzută de art.345 alin.3 Cod procedură penală, optează pentru menținerea dispoziției de trimitere în judecată, deși, pe fond, reiterează susținerile corespondente și care au fost supuse analizei anterioare, motiv pentru care nu vor fi avute în vedere.
Însă, având în vedere că Ministerul Public menține dispoziția de trimitere în judecată, aspect care leagă instanța în soluționarea prezentei, independent de motivele de fond, dreptul de dispoziție procesual fiind repartizat spre competența exclusivă a procurorului de caz din această perspectivă, se constată că sunt incidente dispozițiile prev. de art. 346 alin. (3) lit. a) C. pr. Pen., respectiv când se impune restituirea cauzei la parchet întrucât remediul identificat este unul care impune aceastp rezolvare a camerei preliminare.
Afirmă instanța de control despre remediul adecvat cauzei ca fiind cel al restituirii cauzei la parchet, în condițiile în care s-a constatat nelegalitatea actului de sesizare prin încălcarea dreptului la apărare a inculpaților și dreptul de consultare a dosarului de către avocatul inculpaților, drept procesual component al primului.
În concret, remediul procesul apt să îndrepte nelegalitatea constatată anterior este cel al obligării organului de urmărire penala de a relua urmărirea penală și de a face aplicarea dispozițiilor legale incidente în mod concret și efectiv și nu doar la nivel iluzoriu și formal. Cum asigurarea dreptului la consultarea dosarului este unul specific doar fazei de urmărire penală, o atare încălcare este incompatibilă de a fi remediată în celelalte faze ale procesului penal, art.94 Cod procedura penală, ca obligație procesuală pozitivă, fiind exclusiv atribuția organului de urmărire penală și nu a instanței de judecată.
În atare context, instanța de control judiciar reține că singurul remediul adaptat încălcării legii este restituirea cauzei la parchet, procesul penal nefiind apt de a continua în condiții de legalitate spre faza de judecată.
Dat fiind considerentele indicate anterior, în temeiul art.347 rap. la art. 346 alin.3 lit.a) C.pr.pen. instanța de control judiciar va dispune restituirea cauzei (…) la Parchetul de pe lângă Judecătoria Beiuș.
Comments 1