Jurisprudența ÎCCJ | Cariera magistraților. Transfer. Declararea ca neconstituționale a unor dispoziții legale care reglementează instituția transferului judecătorilor și procurorilor

În condițiile în care, prin Decizia Curţii Constituţionale nr.454/24.06.2020 s-a constatat că dispozițiile cuprinse în art.60 alin. (1) și  alin. (3) din Legea nr.303/2004 sunt neconstituţionale, în considerarea principiilor ce se degajă din conținutul art. 147 alin. (4) din Constituția României, instanța de recurs a reținut nelegalitatea hotărârilor emise de Consiliul Superior al Magistraturii, prin care au fost respinse cererile de transfer ale reclamanților, hotărâri care au  devenit lipsite de temei legal, ca urmare a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor legale pe care acestea s-au fundamentat.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii – legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin.  (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, conform art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004 – Înalta Curte a apreciat că soluţia din recurs trebuie să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit cu acestea şi urmând să le soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin.  (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr.212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art.493 Cod procedură civilă, este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art.493 Cod procedură civilă, este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin.(2) și art. 201 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin.(3), raportat la art. XV din Legea nr.2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă și dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătoreşti, prin Rezoluţia din data de 16.12.2020 s-a fixat primul  termen pentru judecata recursului la data de 09 februarie 2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În raport de dispoziţiile art.488(1) pct.6 Cod procedură civilă se invocă faptul că hotărârea recurată prin care a fost respinsă  cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată nu este motivată în acord cu dispoziţiile art.425(1) lit.b Cod procedură civilă.

Se susţine faptul că prima instanţă nu a analizat în concret legalitatea hotărârilor contestate prin care autoritatea pârâtă le-a respins cererile de transfer formulate şi faptul că prin hotărârea atacată au fost însuşite numai apărările formulate de autoritate.

În raport de dispoziţiile art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă se invocă nelegalitatea sentinţei atacate pentru greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.60 alin (1) din Legea nr.303/2004 care reglementează instituţia transferului judecătorilor şi procurorilor şi a dispoziţiilor Hot. CSM nr.193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor.

Se arată în cadrul acestui motiv de recurs nelegalitatea respingerii aspectelor de nulitate invocate cu privire la cele două hotărâri şi nelegalitatea în ceea ce priveşte aprecierea eronată a criteriilor prevăzute la art.3 din Regulament şi nerespectarea principiului nediscriminării în ceea ce priveşte analizarea cererilor de transfer sentinţa atacată a fost pronunţată la data  de 10.06.2020 iar recursul a fost declarat la data de 13.08.2020.

În raport de obiect în cadrul recursului recurenţii-reclamanţi au invocat incidenţa Deciziei nr.454/2020 din  24.06.2020 publicată în Monitorul Oficial nr.655 din 24 iulie 2020.

Prin această decizie s-a admis excepţia de neconstituţionalitate invocată în dosarul nr.3014/1/2017 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi s-a constatat soluţia legislativă cuprinsă în art.60 din Legea nr.303/2004 şi în art.60 alin. (1) din acelaşi act normativ, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor sunt neconstituţionale.

Recurenţii-reclamanţi invocă aplicabilitatea în cauză în faza soluţionării recursului a Deciziei nr.454/2020 a Curţii Constituţionale în raport de dispoziţiile art.147 alin. (4) din Constituţia României şi solicită în consecinţă admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.

Se solicită ca instanţa de recurs să anuleze hotărârile contestate şi să admită cererile de transfer ale reclamanţilor prin reaprecierea criteriilor pe cererile de transfer în raport de probatoriul administrat la instanţa de fond.

La dosar intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că în cauză, în raport de dispoziţiile art.147 alin. (4) din Constituţie şi cu respectarea principiului neretroactivităţii, nu este incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr.454/2020.

La dosar recurenţii-reclamanţi au formulat răspuns la întâmpinare în care au arătat că în cauză în faza judecării recursului nefiind o cauză soluţionată ci în curs de soluţionare devin incidente în raport de obiect dispoziţiile Curţii Constituţionale nr.454/2004 cu respectarea efectului ex nunc (pt.viitor) al deciziilor obligatorii ale Curţii Constituţionale.

 Analizând recursul declarat, Curtea apreciază pentru următoarele considerente că în cauză în raport de obiectul acţiunii sunt incidente dispoziţiile Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2020 şi plecând de la această premisă recursul este apreciat ca fondat în ceea ce priveşte admiterea în parte a acţiunii reclamanţilor astfel cum a fost formulată.

Motivul de recurs prevăzut de art.488 alin. (1) pct.6 Cod procedură civilă este nefondat în cauză sentinţa atacată fiind motivată în fapt şi în drept cu respectarea dispoziţiilor art.425 alin. (1) lit. b) Cod procedură civilă şi art.6 din CEDO.

În opinia Curţii motivarea sentinţei face posibilă exercitarea controlului de legalitate al instanţei de recurs.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art.488(1) pct.8 Cod procedură civilă constată incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2004 şi în consecinţă, în raport de obiect, nelegalitatea hotărârilor contestate în ceea ce-i priveşte pe reclamanţii – recurenţi strict în raport de dispoziţiile deciziei Curţii Constituţionale.

Tot în raport de incidenţa Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2020 în rejudecare Curtea va respinge în rest cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Curtea constată că în cauza aflată pe rol  în faza recursului la data publicării în Monitorul Oficial 24 iulie 2020 sunt incidente dispoziţiile Deciziei CC nr.454 din 24 iunie 2020.

În raport de dispoziţiile art.147 alin. (4) din Constituţie în sensul aplicării pentru viitor şi faţă de caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, Curtea constată incidentă Decizia Curţii Constituţionale nr.454/2020 în raport de obiectul prezentului litigiu şi faţă de faptul că la data apariţiei Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2020 cauza aflată în recurs se află în curs de soluţionare.

În cauză nu poate fi apreciat ca fiind încălcat principiul neretroactivităţii deoarece Decizia Curţii Constituţionale nr.454/2020 produce consecinţe juridice şi pentru o cauză în curs de judecată pentru o situaţie juridică nefinalizată respectiv legalitatea hotărârilor autorităţii pârâte prin care s-a dispus cu privire la cererile de transfer ale reclamanţilor – recurenţi.

Prin acţiunea formulată pe rolul Curţii de Apel Cluj – reclamanţii judecători au contestat hotărârile emise de CSM – Secţia judecători prin care au fost respinse cererile lor de transfer, cereri de transfer formulate în baza art.60 (1)  din Legea nr.303/2004 coroborat cu art.1-3 din Hot.CSM nr.193/2006 prin care s-a aprobat Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor.

Curtea constată că temeiul de drept al ambelor hotărâri, prin care s-au respins cererile de transfer ale reclamanţilor, îl reprezintă dispoziţiile art.60 alin.(1) şi (3) din Legea nr.303/2004 şi art.1-2(1) şi 8  din Regulamentul privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor.

Prin Decizia Curţii Constituţionale nr.454/24.06.2020 s-a admis excepţia de neconstituţionalitate ridicată şi s-a constatat că soluţia legislativă cuprinsă în art.60 alin. (1) din Legea nr.303/2004 , care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor precum şi art.60 alin. (3) din Legea nr.303/2004 sunt neconstituţionale.

În esenţă, Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea dispoziţiilor legale – art.60 alin. (1) şi (3) din Legea nr.303/2004 – prin care este reglementată instituţia transferului, fără stabilirea condiţiilor în care se realizează transferul şi care au permis adoptarea Regulamentului ce completează legea, cu încălcarea art. 1 alin. (4), art. 61 alin. (1), art. 133 alin. (1) din Constituţie. Or, aceste dispoziţii legale au stat la baza emiterii hotărârilor CSM contestate în prezenta cauză.

Din cuprinsul motivării rezultă faptul că prevederile art.60 alin. (1) şi (3) din Legea nr.303/2004 au fost constatate neconstituţionale pentru lipsa de previzibilitate a textului de lege criticat, care nu precizează condiţiile transferării judecătorilor fapt care generează o stare de impredictibilitate fiind încălcate art.1 alin. (5) din Constituţie, deoarece de la caz la caz, în mod arbitrar se poate decide în mod subiectiv cu privire la cariera judecătorilor.

S-a arătat în motivarea Curţii Constituţionale, cu privire la statutul judecătorilor şi procurorilor, că elementele esenţiale ale raporturilor de muncă al acestora trebuie reglementate prin lege, iar nu printr-un act cu forţă juridică inferioară acestuia, respectiv prin hotărâre cu caracter normativ emisă de autoritatea pârâtă.

Se arată în motivarea Deciziei nr.454/2020 a Curţii Constituţionale că revine legiuitorului sarcina de a reglementa prin lege,  pe de o parte, instituţia transferului şi criteriile care trebuie să fie îndeplinite (în cadrul Legii nr.303/2004) şi, pe de altă parte, procedura realizării acestuia (în cadrul Legii nr.317/2004).

În raport de cele expuse, Curtea apreciază recursul ca fondat şi în parte ca întemeiată acţiunea reclamanţilor ţinând cont de efectele în prezenta cauză ale Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2004.

Cele două hotărâri emise de autoritatea competentă CSM – Secţia pentru judecători, prin care în baza art.60 alin. (1) şi (2) din Legea nr.304/2004 au fost respinse cererile de transfer formulate de reclamanţi sunt nelegale deoarece au devenit lipsite de temei legal, ca urmare a declarării neconstituţionale a dispoziţiilor legale pe care cele două hotărârii s-au fundamentat.

În urma casării şi rejudecării, Curtea va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi şi va anula Hotărârea nr.xx1/21 iunie 2019 şi Hot.nr.xx2/21 iunie 2019 în ceea ce-i priveşte pe reclamanţi.

Curtea va respinge în rest cererea de chemare în judecată constatând că, nu numai în controlul de legalitate al hotărârilor CSM, ci şi în privinţa înseşi cererilor de transfer sunt incidente dispoziţiile  Deciziei Curţii Constituţionale nr.454/2020.

Aceasta deoarece Curtea Constituţională a arătat că dispoziţiile art.60 alin. (1) şi (3) din Legea nr.303/2004 sunt neconstituţionale şi urmează a fi înlăturate de la aplicare în cauzele aflate în curs de judecare la momentul publicării deciziei, dar şi că nu pot fi prevăzute prin Regulament condiţiile transferului, acestea fiind necesar a fi reglementate prin Legea nr.303/2004.

În consecinţă, în respectarea principiului legalităţii, nu se poate dispune de către instanţa de recurs asupra cererilor de transfer, în condiţiile declarării neconstituţionalităţii textului de lege care reglementa transferul, fără însă a cuprinde condiţiile de transfer.

Cu toate acestea, legiuitorul având obligaţia de a pune în acord cu Constituţia prevederile art. 60 alin.  (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004, iar CSM păstrând atribuţia de a dispune asupra cererilor de transfer, conform art. 40 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte consideră că soluţia din recurs trebuie să se limiteze la anularea hotărârilor adoptate asupra cererilor de transfer, CSM rămânând învestit cu acestea şi urmând să le soluţioneze după punerea în acord cu Constituţia a dispoziţiilor art. 60 alin.  (1) şi (3) din Legea nr. 303/2004.

Faţă de considerentele expuse, Curtea în baza art.496-497 Cod procedură civilă, a admis recursul, a casat sentinţa atacată şi rejudecând, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi, dispunând anularea hotărârilor atacate. A respins în rest cererea de chemare în judecată.