Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Curtea de Apel Galați cu un recurs în interesul legii care vizează termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a unui contract de ipotecă imobiliară, încheiat sub regimul Codului civil din 1864 și al OUG nr. 99/2006. În acest caz este vorba despre garantarea unei obligații de plată ce decurge dintr-un contract de credit pentru care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței. Instanța supremă este chemată să se pronunțe dacă se aplică termenul de prescripție special, de 10 ani, în materia acțiunilor ipotecare imobiliare sau dacă se aplică termenul de prescripție general, de 3 ani, aplicabil deopotrivă acțiunilor personale.
Conținutul recursului în interesul legii:
În interpretarea art 120 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, prin raportare la dispozițiile art. 405 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv ale art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 2010,
care este termenul de prescripție a dreptului de a obține executarea silită a unui contract de ipotecă imobiliară, încheiat sub regimul Codului civil din 1864 și al OUG nr. 99/2006, pentru garantarea unei obligații de plată ce decurge dintr-un contract de credit pentru care s-a constatat că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită a creanței?
Chestiunea principală de drept este aceea de a stabili dacă se aplică termenul de prescripție special, de 10 ani, în materia acțiunilor ipotecare imobiliare sau dacă se aplică termenul de prescripție general, de 3 ani, aplicabil deopotrivă acțiunilor personale.
Dispoziții legale incidente:
– Art. 120 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului: Contractele de credit, inclusiv contractele de garanție reală sau personală, încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii.
– Art. 706 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă – Termenul de prescripție: Dreptul de a obține executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripție este de 10 ani.
– Art. 405 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865: Dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia acțiunilor reale imobiliare, termenul de prescripție este de 10 ani.
Opinii în practica judiciară:
Așa cum rezultă din practica judiciară analizată, problema de drept conține trei aspecte asupra cărora există divergențe de opinie.
A. Un prim aspect privește legea procesuală aplicabilă în cazul în care dreptul creditorului de a cere executarea silită s-a născut anterior intrării în vigoare a Codului de procedură civilă din 2010, dar executarea silită a început ulterior.
Într-o opinie se apreciază că dispozițiile Codului de procedură civilă din 2010 se aplică tuturor chestiunilor privitoare la acea executare silită, inclusiv prescripției dreptului de a cere executarea silită. În susținere se arată că, potrivit art.3 alin. (1) din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, dar și potrivit considerentelor din Deciziile nr. 13/2006 și nr. 31/2009 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în materie de executare silită este incidentă norma în vigoare la data realizării executării, inclusiv cu privire la constituirea titlului, ca primă etapă în declanșarea procedurii execuționale, și aceasta chiar dacă nașterea creanței a avut loc anterior.
În a doua opinie se consideră că instituția prescripției dreptului de a cere executarea silită rămâne sub incidența Codului de procedură civilă din 1865. Pentru aceasta se arată că, și dacă procedura contestației la executare este supusă regimului noii legi procesuale (prin raportare la data începerii executării silite), potrivit art.201 din Legea 71/2011, precum și Deciziei nr. 1/2014 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, prescripțiile începute și împlinite ori cele neîmplinite la 1 octombrie 2011 rămân în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit (inclusiv sub regimul invocării lor).
B. Al doilea aspect privește durata termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, respectiv dacă acesta este de 3 ani sau de 10 ani.
O primă opinie este în sensul că termenul aplicabil este de 3 ani, având în vedere natura creanței principale și întinderea aceluiași termen inclusiv asupra garanției imobiliare, potrivit art. 1 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, care stabilește că ”odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Cea de-a doua opinie este în sensul că termenul de prescripție este de 10 ani, întrucât este vorba despre un drept real – dreptul de ipotecă -, ceea ce atrage aplicarea dispoziției corespunzătoare din Codul de procedură civilă [art. 405 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 1865, respectiv art. 706 alin. (1) din Codul de procedură civilă din 2010].
C. Al treilea aspect privește caracterul executoriu independent al dreptului accesoriu de ipotecă în raport cu dreptul de creanță principal pe care îl garantează.
Din această perspectivă, o opinie este în sensul că, odată cu constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit (creanța principală), se prescrie și dreptul creditorului de a cere executarea silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de ipotecă imobiliară, care a garantat împrumutul, având în vedere caracterul accesoriu al acestuia, reglementat de art. 1 alin. (2) din Decretul nr.167/1958.
În opinia contrară se recunoaște posibilitatea de valorificare în continuare a dreptului la acțiunea ipotecară, reținându-se caracterul independent de titlu executoriu al contractului de ipotecă în raport cu contractul de împrumut, caracter independent conferit, inclusiv sub imperiul Codului civil din 1864, de dispozițiile art. 120 din O.U.G. nr.99/2006.
DOCUMENT – Cererea de recurs în interesul legii formulată de Curtea de Apel Galați:
