Curtea Constituțională a României (CCR) a explicat, într-o decizie publicată săptămâna trecută pe pagina sa de internet, de ce a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a hotărârii prin care Senatul îl valida pe judecătorul Marian Budă ca membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Sesizarea a fost formulată senatori USR și a fost depusă la instanța de contencios constituțional pe 19 ianuarie 2022. Aceasta viza, în plus, și exercitarea, ca interimar, a funcției de președinte al CSM de către judecătorul Bogdan Mateescu. Decizia de respingere a fost dată pe 16 februarie 2022.
În motivarea sesizării de neconstituționalitate se arăta că, în urma pensionării judecătoarei Mariana Ghena, membru al CSM ales dintre judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție, Plenul CSM urma să constate vacantarea unui loc de membru ales în ședința sa din 11 ianuarie 2022. La această dată nu s-a putut asigura cvorumul de ședință, iar, ulterior, președintele interimar al CSM, Bogdan Mateescu, sub semnătura sa și a vicepreședintelui Nicolae Andrei Solomon, a trimis către Senat o solicitare de validare a noului membru ales. Aceasta în condițiile în care solicitarea nu a fost, în prealabil, supusă discuției, dezbaterii și votului Plenului, au precizat senatorii USR.
În consecință, Senatul, în sa din 17 ianuarie 2022, l-a validat pe judecătorul Marian Budă ca membru interimar al CSM. În sesizarea de neconstituționalitate se menționează că la alegerile organizate pentru dobândirea calității de membru al CSM desfășurate în 2016 la nivelul Curții Supreme judecătorul Marian Budă s-a clasat pe locul al treilea cu 38 de voturi, în urma judecătoarelor Simona Marcu (60 de voturi) și Mariana Ghena (52 de voturi), care au și fost numite membre ale CSM acum 6 ani.
S-a apreciat de către autorii sesizării că, raportat la situația prezentată, Curtea este competentă să exercite controlul de constituționalitate a hotărârii Senatului de validare a unui membru interimar al CSM pentru că au fost încălcate prevederile art.3, 24 și 35 din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.
”Senatul, cu încălcarea textelor legale antereferite, și-a însușit propunerea președintelui și vicepreședintelui CSM, propunere care nu avea acordul Plenului CSM. Se subliniază că blocajul existent la nivelul CSM vine în urma răspunsului a șapte judecători și procurori la acțiunea de înlocuire a judecătorului care s-a pensionat în timpul mandatului. Or, soluția legală în acest caz nu este aceea ca validarea membrului interimar să se realizeze la solicitarea președintelui interimar al CSM, ci la solicitarea Plenului CSM”, arătau senatorii USR.
Aceștia au mai apreciat că actualul mandat al președintelui CSM încalcă art.133 alin.(3) din Constituție cu privire la durata și la interdicția reînnoirii mandatului de președinte al CSM și au precizat că noțiunea de „președinte interimar” este nelegală și neregulamentară: ”Legea nu prevede posibilitatea unui mandat interimar al președintelui, în lipsa unui președinte. Se menționează că procedura interimatului privind calitatea de membru al CSM nu poate fi extinsă și în privința președintelui. Stabilindu-se un interimat pentru funcția de președinte, se ajunge la situația în care mandatul de președinte al CSM este prelungit peste durata de un an prevăzută de art.133 alin.(3) din Constituție. (…) Se apreciază că mecanismul interimatului funcției de președinte al CSM nu este prevăzut de lege și că ipoteza vacanței funcției de președinte CSM cunoaște o reglementare specială și expresă care exclude ideea de interimat.”
Biroul permanent al Senatului a cerut respingerea sesizării de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. S-a arătat că atribuția Senatului de a valida un membru interimar al CSM a fost reglementată la nivel constituțional și detaliată în cuprinsul Legii nr.317/2004 și în Regulamentul Senatului sub aspect procedural. ”Exercitarea acestei atribuții nu a fost condiționată de existența unei sesizări prealabile din partea CSM și nici de o decizie a Plenului CSM sau de procedura distinctă de constatare a vacantării unui loc în Plenul CSM”, a transmis președintele Senatului.
Argumentele Curții Constituționale de respingere a excepției – extrase din Decizia 59/16 februarie 2022
Cu privire la susținerea că propunerea de validare a unui membru al CSM a fost transmisă Senatului cu încălcarea dispozițiilor procedurale aplicabile la nivelul CSM, Curtea constată că aceasta nu pune în discuție constituționalitatea Hotărârii Senatului nr.1/2022, ci aduce în fața Curții Constituționale o problemă ce ține de exercitarea/ modul de exercitare a competenței înaintării cererii de validare a unui membru interimar al CSM în sensul că fie se înaintează de președintele CSM, fie de vicepreședintele CSM în lipsa președintelui, fie de președintele CSM ca urmare a unei hotărâri a Plenului CSM, fie de vicepreședintele CSM, în lipsa președintelui, ca urmare a unei hotărâri a Plenului CSM. Cu alte cuvinte, autorul sesizării nu este interesat de modul în care a acționat Senatul (respectarea procedurii de dezbatere a cererii/ a cvorumului / a majorității de vot ori respectarea cerințelor de fond necesare adoptării hotărârii), ci de modul în care CSM a realizat operațiunea administrativă de înaintare a adresei respective. Or, acest aspect ține de modul de funcționare a CSM, și nu vizează constituționalitatea hotărârii cu caracter individual adoptate în cauză. Ceea ce este important pentru asigurarea unei colaborări loiale între cele două autorități publice de rang constituțional este ca o asemenea comunicare să existe.
De altfel, în jurisprudenţa sa, Curtea a subliniat importanţa, pentru buna funcţionare a statului de drept, a colaborării dintre puterile statului, care ar trebui să se manifeste în spiritul normelor de loialitate constituţională, comportamentul loial constituind o garanţie a principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat [Decizia nr.972 din 21 noiembrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.800 din 28 noiembrie 2012]. Curtea a mai statuat că, sub aspectul colaborării loiale între instituţiile/autorităţile statului, „o primă semnificaţie a conceptului de stat de drept o constituie respectarea normelor de drept pozitiv, aflate în vigoare într-o anumită perioadă temporală, care reglementează în mod expres sau implicit competenţe, prerogative, atribuţii, obligaţii sau îndatoriri ale instituţiilor/autorităţilor statului. [… ] loialitatea instituţiilor/autorităţilor statului trebuie manifestată întotdeauna faţă de principii şi valori constituţionale, în vreme ce relaţiile interinstituţionale trebuie guvernate de dialog, de echilibru şi de respect reciproc” [Decizia nr.611 din 3 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.877 din 7 noiembrie 2017, paragrafele 106 şi 112].
Totodată, semnificaţia loialităţii constituţionale nu se reduce la aspecte punctuale şi/sau particulare, privite exclusiv din perspectiva uneia dintre autorităţile aflate în raporturi constituţionale ce impun cooperarea loială, ci la o analiză coerentă şi exhaustivă asupra raporturilor de drept constituţional existente între autorităţile publice [Decizia nr.240 din 3 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.504 din 12 iunie 2020, paragrafele 83 și 90].
Mai mult, Curtea reține că și temeiurile de drept invocate raportat la desfășurarea procedurii din fața CSM sunt indicate eronat, autorul cererii încercând să acrediteze faptul că în procedura de validare a unui membru interimar [art.57 alin.(2) din Legea nr.317/2004] sunt aplicabile dispozițiile referitoare la procedura de validare a listei cuprinzând magistraţii aleşi ca membri ai CSM [art.18 alin.(1)], potrivit cărora „Consiliul Superior al Magistraturii alcătuieşte lista finală cuprinzând magistraţii aleşi potrivit prevederilor art.8 alin.(3) şi art.16 alin.(2) şi o transmite Biroului permanent al Senatului”. Or, în realitate, în cazul încetării calităţii de membru al CSM înainte de expirarea mandatului, pentru locul rămas vacant se organizează noi alegeri, potrivit procedurii prevăzute de lege, și de abia după derularea acestor alegeri devine aplicabil art.18 alin.(1) din Legea nr.317/2004. Însă, „până la alegerea unui nou membru, interimatul va fi asigurat de judecătorul sau procurorul care a obţinut numărul următor de voturi în cadrul alegerilor desfăşurate potrivit art.8 alin.(3) sau art.13 ori, după caz, art.19” [art.57 alin.(2)]. Prin urmare, întrucât funcția de membru al CSM rămasă vacantă era aferentă celor două locuri alocate, potrivit art.4 lit.a) din Legea nr.317/2004, Înaltei Curți de Casație și Justiție, interimatul (până la organizarea alegerilor) se asigură, în considerarea art.57 alin.(2) raportat la art.8 alin.(3) din lege, de judecătorul Înaltei Curți de Casație și Justiție care a obținut numărul următor de voturi celor 2 judecători aleși de la Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv domnul Marian Budă, sens în care acesta a și fost validat în funcția de membru interimar al CSM.
Curtea Constituțională, în cadrul atribuției sale prevăzute de art.146 lit.l) din Constituție coroborat cu art.27 alin.(1) din Legea nr.47/1992, nu poate fi chemată să verifice modul în care a fost înaintată adresa prin care Senatul a fost sesizat pentru a-și îndeplini competența constituțională și legală de numire a membrilor/ membrilor interimari ai CSM. Acest aspect nu ține de constituționalitatea hotărârii adoptate, ci de modul în care se desfășoară activitatea autorității sesizatoare (CSM). Curtea nu este competentă să determine dacă sesizarea Senatului pentru validarea unui membru interimar al CSM era de competența președintelui ad interim, a vicepreședintelui sau a președintelui ad interim/ vicepreședintelui în temeiul unei hotărâri date în acest sens de CSM. Aceste aspecte nu pun în discuție și nu vizează constituționalitatea actului Senatului.
Cu privire la cea de-a doua critică, Curtea constată că aceasta vizează neconstituționalitatea și nelegalitatea art.1 din Hotărârea Plenului CSM nr.211/2021, prin care s-a stabilit că „funcția de președinte (al CSM -s.n.) se exercită ad interim, până la alegerea unui nou președinte, dacă până la data de 6 ianuarie 2022, inclusiv, nu se alege un nou președinte”. Curtea reține lipsa de legătură a acestei critici în raport cu Hotărârea Senatului nr.1/2022, ceea ce duce la concluzia că invocarea art.1 alin.(5) și a art.133 alin.(3) din Constituție a fost realizată în mod formal în scopul constatării, în realitate, a neconstituționalității Hotărârii Plenului CSM nr.211/2021 privitoare la exercitarea ad interim a funcției de președinte al CSM. Or, acest aspect nu privește controlul de constituționalitate a hotărârilor parlamentare, iar conduita CSM, având în vedere locul și rolul său în arhitectura constituțională, poate fi analizată exclusiv pe calea art.146 lit.e) din Constituție.
Prin urmare, criticile formulate nu pot fi analizate pe fond, nefiind veritabile critici de neconstituţionalitate, astfel că, pentru motivele expuse, încă din această fază a analizei se poate ajunge la concluzia inadmisibilităţii sesizării pe motiv că aceste critici sunt formale, neavând nici relevanță și nici legătură cu constituționalitatea în sine a Hotărârii Senatului nr.1/2022 – nici sub aspect procedural, nici sub aspect substanțial.
Pentru considerentele arătate, (…) cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Senatului nr.1/2022 privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii, sesizare formulată de Grupul parlamentar al Partidului Uniunea Salvați România din Senat.
Definitivă şi general obligatorie.
DOCUMENT – Decizia nr.59 din 16 februarie 2022 referitoare la sesizarea de neconstituţionalitate a Hotărârii Senatului nr.1/2022 privind validarea unui membru interimar al Consiliului Superior al Magistraturii:
