Jurisprudența ÎCCJ | Act de donație. Insolvabilitatea debitorului. Acțiune pauliană

Prin înstrăinarea cu titlu gratuit a unicului imobil aflat în patrimoniul său, în timpul derulării procedurii de executare, debitorul și-a mărit starea de relativă insolvabilitate, îngreunând sarcina creditorului de a recupera într-un termen rezonabil debitul rezultat dintr-o creanță certă, lichidă și exigibilă, fiind astfel îndeplinite condițiile reglementate de art.1562 Cod civil pentru încuviințarea acțiunii pauliene.

Chiar dacă executarea silită începuse prin poprire, până la concurența cotei prevăzute de lege, a veniturilor din pensie ale debitorului, față de valoarea semnificativ mai mare a debitului, creditorul era îndreptățit să apeleze la orice altă formă de executare pentru recuperarea datoriei sale, astfel că era de datoria debitorului să nu își golească patrimoniul de bunuri urmăribile până la recuperarea în totalitate a creanței.

Din această perspectivă, a solvabilității debitorului, nu se poate aprecia că veniturile din pensie sunt sigure și stabile, câtă vreme acestea au un caracter viager, iar posibilitatea recuperării integrale a debitului nu este garantată, întrucât procedura dobândește un caracter dilatoriu, întinzându-se pe o perioadă mare de timp.

Astfel, constatarea împrejurării că debitorul donator a înstrăinat bunul în timpul executării silite, prin act cu titlu gratuit, nedobândind în patrimoniu o valoare de înlocuire a bunului din care să procedeze la achitarea datoriei, este suficientă pentru a se aprecia că, în această modalitate,  acesta a cauzat, cu bună știință, un prejudiciu creditorului, căruia i-a micșorat substanțial garanția îndestulării creanței sale.

Prin sentinţa civilă nr.5529 din 6.09.2018, Judecătoria Piteşti, Secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a  cauzei în favoarea Tribunalului Argeş.

Valoarea obiectul litigiului la data introducerii cererii de chemare în judecată este de 384.843 lei, valoarea donaţiei conform contractului autentificat sub nr.447/2016 de BNP X.. Valoarea este peste 200.000 lei, ceea ce atrage competenţa tribunalului în primă instanţă.

Hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei şi, de asemenea, hotărârea este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Invocă dispoziţiile art.1562 Cod civil şi arată că dovedirea complicităţii terţului la fraudă nu este cerută decât atunci când acţiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit.

Arată că, prin încheierea contractului de donaţie, recurentul nu şi-a creat sau şi-a mărit starea de insolvabilitate, iar la data la care creanţa a devenit certă, precum şi la data declanşării executării silite, acesta obţinea venituri sigure și stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilităţii continuării executării silite prin poprire.

Învederează că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condiţiile art.1562 alin.l Cod civil, iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate.

Cu referire la întrebarea nr.7 din interogatoriul luat recurentului, arată că se impune solicitarea înregistrării audio, dat fiind neconcordanţa dintre răspunsul dat de recurent şi ceea ce a reţinut instanţa de apel în motivare.

Arată că prin titlul executoriu, sentinţa civilă nr.5447 din 30.05.2014 pronunţată de Judecătoria Piteşti, recurentul a fost obligat, în solidar, cu Clubul Y. la plata unor sume de bani către intimată iar cu privire la celălalt debitor nu s-a solicitat executarea.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate şi prin raportare la actele şi lucrările dosarului şi la dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte  constată că recursul declarat este nefondat  pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Acțiunea pendinte are ca obiect revocarea actului de donație încheiat între pârâți, rude de gradul I, formulată pe cale pauliană de către creditorul donatorului care a solicitat constatarea inopozabilității acestui act față de el, invocând fraudarea intereselor sale de a obține recuperarea datoriei prin executarea silită a titlului reprezentat de sentința civilă nr.5447/2014 a Judecătoriei Pitești.

Instanța de apel a admis acțiunea pauliană, reținând că pârâtul B. și-a golit patrimoniul de bunuri imobiliare urmăribile, că poprirea pe veniturile din pensie, cu caracter viager și în cuantum redus nu asigură garanția executării în integralitate a creanței, având în vedere, totodată, acordul pârâtului exprimat în fața instanței de fond,

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct.8 C.proc.civ., recurenții susțin că au fost încălcate dispoziţiile art.1562 Cod civil, în condițiile în care dovedirea complicităţii terţului la fraudă nu este cerută decât atunci când acţiunea pauliană vizează un act cu titlu oneros, nu unul cu titlu gratuit.

Consideră recurentul B. că, prin încheierea contractului de donaţie, nu şi-a creat sau şi-a mărit starea de insolvabilitate, că obţine venituri sigure și stabile din pensie, neexistând astfel riscul imposibilităţii continuării executării silite prin poprire, astfel că nu s-a făcut dovada unui prejudiciu al creditorului, în condiţiile art.1562 alin.l Cod civil, iar cheltuielile de judecată trebuiau cenzurate.

Contestă recunoașterea la interogatoriu și susține că față de codebitorul din titlul executoriu nu s-a solicitat executarea.

Instanța de recurs nu va analiza criticile referitoare la modalitatea de administrare a interogatoriului în fața instanței de fond și pe cele ce țin de procedura executării silite întrucât nu se constituie în aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate ce se pot subsuma dispozițiilor art. 488 C.proc.civ., pe de o parte, pentru că vizează temeinicia probațiunii, exclusă din sfera controlului judiciar în recurs,  iar pe de altă parte, pentru că modalitatea de punere în executare a titlului excedează cadrului procesual pendinte.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale acțiunii pauliene, contestată de recurenți, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 1562-1565 Cod civil, aceasta este reglementată ca un instrument juridic menit să asigure realizarea creanței creditorului chirografar prin declararea inopozabilității actelor juridice încheiate de debitor în frauda intereselor sale.

În acord cu concluziile instanței de apel, Înalta Curte apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile reglementate de art.1562 Cod civil pentru încuviințarea acțiunii pauliene. În acest sens, se reține că, deși reclamanta deținea o creanță certă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească pusă în executare silită, în timpul derulării procesului de executare pârâtul B. a donat ultimul imobil rămas în patrimoniul său, fiicei sale D.

Chiar dacă în cauză executarea silită începuse prin poprire, până la concurența cotei prevăzute de lege, a veniturilor din pensie ale debitorului, față de valoarea semnificativ mai mare a debitului, creditorul era îndreptățit să apeleze la orice altă formă de executare pentru recuperarea datoriei sale, astfel că era de datoria debitorului să nu își golească patrimoniul de bunuri urmăribile până la recuperarea în totalitate a creanței. Acesta a înstrăinat cu titlu gratuit imobilul, mărindu-și starea de relativă insolvabilitate și îngreunând sarcina creditorului de a recupera într-un termen rezonabil debitul. Din această perspectivă, a solvabilității debitorului, nu se poate aprecia că veniturile din pensie sunt sigure și stabile, câtă vreme acestea au un caracter viager, iar posibilitatea recuperării integrale a debitului nu este garantată, întrucât procedura dobândește un caracter dilatoriu, întinzându-se pe o perioadă mare de timp.

În mod corect instanța de fond a reținut că, în situația unui act juridic cu caracter gratuit nu este necesară dovedirea complicității la fraudă a terțului donatar, considerent menținut în apel, din acest punct de vedere critica din recurs fiind lipsită de obiect. 

În ceea ce privește pe debitorul donator, este suficientă constatarea împrejurării că acesta a înstrăinat bunul în timpul executării silite, prin act cu titlu gratuit, nedobândind în patrimoniu o valoare de înlocuire a bunului din care să procedeze la achitarea datoriei, pentru a se aprecia că, în această modalitate,  acesta a cauzat, cu bună știință, un prejudiciu creditorului, căruia i-a micșorat substanțial garanția îndestulării creanței sale.

Prin urmare, se constată că, în cauză, instanța de apel a procedat la o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art.1562 și urm. Cod civil.

În ceea ce privește solicitarea de cenzurare a cuantumului cheltuielilor de judecată, acesta este un aspect de netemeinicie a cărui analiză presupune evaluarea situației de fapt de la judecata în apel și se adresează instanței care procedează la aplicarea art. 451 și urm. C.proc.civ., nefiind o chestiune de nelegalitate cenzurabilă în cadrul procesual al recursului.

Pentru aceste considerente, în baza art.496 C.proc.civ., Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.