material realizat de avocat Andrei Tărău, din cadrul Baroului Bihor – specializat în cauze de malpraxis medical
În principiu, este bine întipărit în memoria colectivă faptul că noţiunea de asistenţă medicală se fundamentează în jurul obligaţiei medicului ca, prin exercitarea profesiei sale, înainte de toate, să nu facă rău. Altfel spus, chiar dacă nu în toate cazurile putem observa vindecarea pacientului în urma terapiei aplicate, medicul va încerca pe cât posibil să amelioreze prin schema de tratament stabilită intensitatea simptomatologiei existente. Prin urmare, acesta nu urmăreşte să accentueze starea de boală a pacientului şi, în special, să provoace o îmbolnăvire ori diverse complicaţii imposibil de remediat sau alteori tragice deces.
În acest context, societatea urmăreşte cu atenţie performanţa medicului, investind considerabil pentru ca acesta să-şi poată duce la bun final pregătirea profesională, cu rolul de a garanta dreptul la sănătate al fiinţelor umane. Astfel, ţinând cont de particularitățile în care se desfăşoară activitatea medicală, ori de câte ori nu-şi îndeplineşte obligațiile corespunzător, înşelând atât încrederea pacientului, cât şi cea a societăţii per ansamblu, cadrul medical se va confrunta automat cu mustrarea colectivă, care poate îmbrăca forma sancțiunilor penale sau, după caz, civile.
Astfel, deşi potrivit dreptului comun, medicul poate fi tras la răspundere prin intermediul oricărei dintre formele de răspundere juridică cunoscute, apreciem că specificul răspunderii medicale îl constituie răspunderea delictuală.
Ce înseamnă răspundere civilă medicală?
Conform dispozițiilor Legii 95/2006, personalul medical răspunde civil pentru prejudiciile produse din eroare, care includ şi neglijența, imprudența sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, prin acte individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament. Totodată, această categorie de profesionişti va răspunde asemănător şi în cazul prejudiciilor ce decurg din nerespectarea reglementărilor legate de confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale.
De asemenea, personalul medical răspunde civil şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei generând anumite prejudicii, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
De reţinut, răspunderea civilă reglementată de actul normativ menţionat nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracţiune conform legii.
Aşadar, răspunderea civilă medicală trebuie interpretată ca o sancțiune civilă aplicată în scopul reparării prejudiciului creat de medic pacientului, în temeiul raportului juridic născut în virtutea legii, şi nu ca o pedeapsă, chiar dacă în unele situații, pot fi aplicate inclusiv prevederile Codului penal.
Care sunt condiţiile răspunderii civile medicale?
Ca regulă, răspunderea civilă medicală poate fi antrenată dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele patru condiții esenţiale:
- Existenţa unei fapte ilicite,
- Existenţa unui prejudiciu,
- Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs,
- Săvârșirea faptei ilicite cu vinovăție.
Fapta ilicită a medicului. Din perspectiva condiţiilor răspunderii civile medicale, prin noţiunea de faptă ilicită se înţelege orice acțiune sau inacțiune prin care sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau chiar interesului ce aparţine unei persoane. Cu alte cuvinte, avem în vedere orice faptă, sub formă de acţiune sau chiar abstențiune/inacțiune, săvârşită de medic în timpul sau în legătură cu exercitarea profesiei medicale. În principiu, evaluarea faptei medicale se poate realiza în funcţie aşa numita conduită rezonabilă, adică comportament pe care un medic trebuie să-l manifeste ca urmare a pregătirii de specialitate şi calificării profesionale.
Prejudiciul creat pacientului. Reprezentând o consecinţă negativă suferită ca urmare a faptei ilicite săvârşite de o persoană, acest element poate îmbrăca diverse forme, respectiv de natură patrimonială sau morală. Prejudiciul constituie pilonul răspunderii civile medicale, fiind un rezultat păgubitor asupra integrităţii corporale/sănătăţii psiho-fizice a pacientului. Dacă acest element nu poate fi demonstrat, medicul incriminat nu poate fi considerat răspunzător.
Totodată, este necesar ca prejudiciul să întrunească anumite caracteristici, respectiv:
- Prejudiciul va fi individual, adică interesează doar pacientul respectiv
- Prejudiciul trebuie să fie cert, real, obiectivat
- Prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat, spre exemplu de către o societate de asigurări de sănătate
Existenţa unei legături de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu. Între comportamentul culpabil al medicului şi prejudiciul generat pacientului este necesar să existe o legătură de cauzalitate. Prin urmare, acţiunea/inacțiunea medicului trebuie să fi determinat constituirea lanţului cauzal ce a generat vătămarea integrităţii corporale/sănătății sau chiar decesul pacientului.
Vinovăţia. Diferit faţă de dreptul penal, în cazul răspunderii civile medicale un rol important îl ocupă gravitatea prejudiciului generat pacientului și nu forma de vinovăție cu care a fost săvârşită fapta ilicită sau, după caz, gravitatea acesteia. Deci, răspunderea civilă delictuală a medicului va putea fi antrenată chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.
Cu o vastă experienţă în domeniul malpraxisului medical, Cabinetul de avocat Andrei Tărău oferă o gamă largă de servicii juridice în conformitate cu nevoile fiecărui client, medic sau pacient.