Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Furt calificat și complicitate la furt calificat. Reținerea art. 396 alin. 10 noul Cod de procedură penală

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că pentru fapta săvârșită de inculpata (I2), legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond (3 ani închisoare), ceea ce reprezintă o pedeapsă medie, ţinând cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, este proporțională cu gravitatea faptei concrete reținute în sarcina inculpatei și este de natură să ducă la îndeplinire unul din scopurile procesului penal, respectiv să atragă în mod serios atenția şi acestei inculpate asupra imperativului de a nu încălca pe viitor normele penale, ţinând cont şi de persoana inculpatei care nu este la primul contact cu legea penală.

Prin urmare, în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate în cauză de instanţa de fond, Curtea a constatat că toate circumstanţele faptei și cele personale ale inculpatelor, au fost corect valorificate în procesul de individualizare a răspunderii penale. Aplicarea în speță a unor pedepse reduse, astfel cum au solicitat inculpatele prin motivele de apel susținute de avocaţii lor, nu se poate justifica, fiind vorba pe de-o parte de fapte grave, săvârşite de persoane care au dovedit o obişnuinţă de a săvârşi astfel de fapte antisociale, iar pe de altă parte inculpatele au cauzat un prejudiciu considerabil, parţial nerecuperat.

În concluzie, solicitarea inculpatelor de a se dispune micșorarea cuantumului pedepselor închisorii la minimul special, sau chiar sub acest minim, au fost apreciate ca nefondate.

Prin Sentinţa penală nr. (…)/24.03.2021 pronunțată de Judecătoria (…), în baza art. 396 alin. (1), (2) Cod procedură penală, a fost condamnată inculpata (I1) [CNP (…), fiica lui (…), născută la data de (…), în (…), domiciliată în (…), fără studii, cu antecedente penale, fără ocupaţie, deţinută în Penitenciarul (L1)] la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

S-a constatat că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În baza art. 40 alin. 1, art. 38 alin. 1, art. 39 alin.1 lit. b) Cod penal a fost contopită pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatei în cauză cu pedeapsa de 4 ani, 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…), în pedeapsa cea mai grea de 4 ani, 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din pedeapsa de 4 ani, respectiv 1 ani şi 4 luni închisoare, astfel că inculpata va avea de executat o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 10 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. 1 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, astfel cum a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, astfel cum a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În temeiul art. 72 alin. (2) Cod penal şi art. 40 alin. (3) Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu a inculpatei din data de 05.06.2019 până la data de 25.10.2019, precum şi ceea ce s-a executat din pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…), de la data de 05.10.2020 la zi.

În baza art. 555 alin. 1 Cod procedură penală s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. (…)/2020 emis de Judecătoria (…) la data de 05.01.2021 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin aceeaşi sentinţă penală, în baza art. 396 alin. (1), (2) Cod procedură penală a fost condamnată inculpata (I2) [CNP (…), fiica lui (…), născută la data de (…), în (L1), judeţul (J), domiciliată în (…), studii 4 clase, cu antecedente penale, fără ocupaţie, deţinută în Penitenciarul (L1)] la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

S-a constatat că infracţiunea din cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…) şi prin Sentinţa penală nr. (…)/27.02.2020 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 24.09.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În baza art. 40 alin. 1, art. 38 alin. 1, art. 39 alin. 1 lit. b) Cod penal s-a contopit pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatei în cauză cu pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…) şi cu cea de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. (…)/27.02.2020 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 24.09.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…), în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din celelalte două pedepse (5 ani), respectiv 1 an şi 8 luni închisoare, astfel că inculpata va avea de executat o pedeapsă rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare în regim de detenţie.

În baza art. 45 alin. 1 şi 3 lit. a) Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, pe o perioadă de 3 ani, astfel cum a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În baza art. 45 alin. 5 Cod penal s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a) şi b) Cod penal, respectiv a dreptului de a fi ales în autorităţile publice şi în orice alte funcţii publice, a dreptului de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, astfel cum a fost dispusă prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În temeiul art. 72 alin. (2) Cod penal şi art. 40 alin. (3) Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii, arestării preventive şi a arestului la domiciliu a inculpatei din data de 05.06.2019 până la data de 25.10.2019, precum şi ceea ce s-a executat din pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatei prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…) şi de 2 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. (…)/27.02.2020 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 24.09.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…), de la data de 25.09.2020 la zi.

În baza art. 555 alin. 1 Cod procedură penală s-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. (…)/2020 emis de Judecătoria (…) la data de 05.01.2021 şi mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. (…)/2020 emis de Judecătoria (…) la data de 24.09.2020 şi s-a dispus emiterea unui nou mandat după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 397 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 19 şi art. 25 din Cod procedură penală raportat la art. 1357, art. 1372 şi art. 1382 Cod civil s-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă (Pc) – CNP (…), domiciliată în (…) şi au fost obligate inculpatele (I1) şi (I2), în solidar, la plata sumei de 1947,80 lei reprezentând despăgubiri pentru daune materiale în favoarea părţii civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în data de (…).(…).2019 în jurul orelor 11:00 inculpatele (I2) şi (I1), venind din direcţia (L3), au ajuns în localitatea (L4) cu autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (…) condus de către martora (M1).

Inculpatele l-au abordat pe martorul (M2) căruia i-au relatat că vor să cumpere o cantitate mai mare de ţuică şi vin pentru un botez. În aceste condiţii, martorul (M2) le-a condus pe inculpatele (I2) şi (I1) la locuinţa părţii vătămate (Pc) despre care ştia că vinde asemenea băuturi. Persoana vătămată a fost de acord să vândă ţuică şi vin inculpatelor, iar soţul său, martorul (M3), ajutat de martorul (M2) au adus din pivniţă un bidon mai mare cu ţuică pe care l-au aşezat în bucătăria de vară aflată în curtea locuinţei persoanei vătămate, după care au început să pună ţuică în flacoane din plastic de 2 litri.
La un moment dat, inculpata (I1) a urmărit-o pe persoana vătămată (Pc) în interiorul casei de locuit, aceasta fiind surprinsă de prezența acesteia în bucătărie, unde persoana vătămată s-a deplasat pentru a opri aragazul pe care pregătea mâncare. La cererea persoanei vătămate inculpata (I1) a urmat-o pe aceasta în bucătăria de vară unde se aflau martorii (M3), (M2) şi inculpata (I2), care continuau să pună ţuică în flacoane, inculpatele fiind nehotărâte cu privire la cantitatea de ţuică pe care voiau să o cumpere.

În timp ce inculpata (I2), care iniţial a cumpărat şi achitat un flacon de ţuică de 2 litri, i-a cerut persoanei vătămate şi celorlalţi doi martori să îi mai vândă un flacon cu ţuică, aşezându-se în uşa încăperii, inculpata (I1) a părăsit bucătăria de vară şi s-a deplasat în casa de locuit situată în aceeaşi curte şi dintr-o cutie din lemn aflată sub patul din dormitorul persoanei vătămate (Pc), a sustras cantitatea de aproximativ 120 grame bijuterii din aur şi argint, precum şi un ceas.

Inculpata (I1), a cărei lipsă din bucătăria de vară a fost sesizată de către persoana vătămată şi de către martori, a revenit în bucătăria de vară spunându-le martorilor şi persoanei vătămate că trebuie să discute cu soţul său în legătură cu cantitatea de vin pe care să o cumpere, urmând să revină. Astfel cele două inculpate au părăsit curtea locuinţei persoanei vătămate, fără să mai revină ulterior.
Persoana vătămată a sesizat lipsa bijuteriilor în dimineaţa zilei următoare şi a sesizat organele de poliţie.

Inculpatele au fost bănuite de săvârşirea altei infracțiuni de furt pe teritoriul judeţului (J2), iar autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (…) cu care se deplasau a fost dat în consemn, acesta fiind identificat în seara zilei de (…).(…).2019 pe raza oraşului (L4), jud. (J3).

Astfel cum rezultă din procesul verbal întocmit de către organele de poliţie din cadrul Poliţiei oraşului (L4) (fila 32 dosar u.p.), în autoturismul marca Audi cu nr. de înmatriculare (…) au fost identificate cinci persoane de sex feminin, printre care şi inculpatele (I2) şi (I1), iar într-o geantă pe care una dintre celelalte persoane de sex feminin a ascuns-o iniţial, înainte de a fi legitimate, în apropierea unui foişor al Hotelului (…), sub o bucată de tablă, au fost găsite mai multe bijuterii, din care a o parte au fost recunoscute ulterior de către persoana vătămată ca fiind cele care i-au fost sustrase din locuinţă, astfel cum rezultă din procesul verbal şi din planşa foto din dosarul de urmărire penală (filele 107-125).

Totodată, în bagajele celor cinci persoane, printre care se aflau şi inculpatele (I2) şi (I1), s-au găsit sume mari de bani şi telefoane mobile, iar în portbagajul autoturismului au fost găsite şi cele trei flacoane cu ţuică cumpărate de către inculpate de la persoana vătămată (Pc), etichetele acestora având inscripţia „(…)”, astfel cum au declarat martorii (M3) şi (M2), împreună cu persoana vătămată.
Inculpatele (I2) şi (I1) au fost recunoscute din grup de către persoana vătămată (Pc), recunoaşterea fiind efectuată în data de 05.06.2019 la sediul IPJ (J2) (filele 95-105 dosar u.p.). Totodată, inculpatele (I2) şi (I1) au fost recunoscute după fotografii şi de către martorii (M3) şi (M2), astfel cum rezultă din procesele verbale şi din planşele foto din dosarul de urmărire penală (filele 150-162).

Valoarea bijuteriilor sustrase de către inculpate din locuinţa persoanei vătămate a fost stabilită la suma de 11.759,66 lei (filele 88, 89 dosar u.p.) şi a fost recuperat parţial prin restituirea parţială a bijuteriilor, prejudiciul nerecuperat fiind evaluat la suma de 1.947,80 lei.

Pentru a reţine această situaţie de fapt, instanţa de fond a avut în vedere următoarele probe administrate în cauză: plângerea și declarațiile persoanei vătămate (filele 8, 17-31 dosar u.p.), proces-verbal de cercetare la fața locului și planșe foto (filele 10-16 dosar u.p.), proces-verbal de depistare și control auto și planșe foto (filele 32 – 61 dosar u.p.), declaraţiile martorilor (filele 62-80 dosar u.p.), dovezi de predare bunuri (filele 81-87 dosar u.p.), dovezi de evaluare bunuri (filele 88-93 dosar u.p.), proces-verbal de recunoaștere din grup și planșa foto (filele 95-105 dosar u.p.), proces-verbal de identificare obiecte și planșa foto (filele 107-125 dosar u.p.), proces-verbal de percheziție autoturism (filele 128-142 dosar u.p.), procese verbale de identificare persoane după fotografii și planșe foto (filele 150-162 dosar u.p.), proces verbal de vizionare a camerelor de supraveghere și planșa foto (filele 163-168 dosar u.p.), precum și declarațiile inculpatelor date în faza de judecată prin care acestea au recunoscut comiterea faptei.

În raport de poziţia procesuală a inculpatelor adoptată în faţa instanţei de fond, prin analiza coroborată a tuturor mijloacelor de probă astfel expuse, se poate considera în mod neîndoielnic că inculpatele au săvârşit faptele anterior descrise in extenso.

În drept, fapta inculpatei (I1) care, în ziua de (…).(…).2019, prin violare de domiciliu, a sustras din locuinţa persoanei vătămate (Pc) bijuterii din aur şi argint, precum şi un ceas, în valoare de 11.759,66 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective a infracţiunii de furt calificat a fost realizat prin acţiunea inculpatei de a lua un bun care aparţinea persoanei vătămate, cu scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, inculpata sustrăgând bunul prin violare de domiciliu. Urmarea imediată a acestei fapte a fost constituită de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate este implicită, rezultând din fapta inculpatei.

Sub aspectul laturii subiective, actul de luare arătat mai sus a fost săvârşit de inculpată cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, calificate prin scop, aceasta prevăzând şi urmărind diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, în scopul însuşirii pe nedrept a unui bun pe care să îl valorifice pentru obţinerea unor sume de bani.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a inculpatei pentru infracţiunea comisă.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; de asemenea, instanţa de fond a ţinut cont şi de faptul că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (reţinând caracterul organizat al faptei), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (sustragerea din locuinţa persoanei vătămate a unor bunuri de valoare patrimonială care nu au fost restituite în totalitate persoanei vătămate), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea, în mod rapid, dar şi pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (care este cunoscută cu antecedente penale, care a mai fost condamnată pentru comiterea mai multor infracţiuni contra patrimoniului şi care a manifestat perseverenţă infracţională pe linia săvârşirii unor infracţiuni contra patrimoniului), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpata a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut săvârşirea faptei decât la ultimul termen de judecată şi nu a reparat tot prejudiciul, iar partea din prejudiciul reparat nu se datorează contribuţiei inculpatei), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prin modalitatea de săvârşire a faptei, inculpata dovedeşte foarte clar că nu are nicio urmă de respect faţă de ordinea publică, şi în general faţă de normele reglementând conduita în societate. De asemenea, rezultă că acesta a dovedit şi o totală lipsă de respect faţă de proprietatea privată precum şi o îndrăzneală deosebită şi o lipsă de grijă cu privire la repercusiunile legale pe care le-ar putea înfrunta.

În raport de aceste criterii, instanţa de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse, peste limita minimă prevăzută de lege, cu închisoarea în regim privativ de libertate pentru inculpată, care poate fi reintegrată social şi reeducată numai cu izolare în regim de detenţie.

Analizând fişa de cazier a inculpatei (I1), instanţa de fond a reţinut că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunea pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

În drept, fapta inculpatei (I2) care, în ziua de (…).(…).2019, sub pretextul cumpărării unor cantităţi de băuturi alcoolice, a distras atenţia persoanei vătămate şi a martorilor prezenţi la locuinţa acesteia, ajutând-o în acest fel pe inculpata (I1) ca prin violare de domiciliu să sustragă din locuinţa persoanei vătămate (Pc) bijuterii din aur şi argint, precum şi un ceas, în valoare de 11.759,66 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la furt calificat, prev. de art. 48 Cod penal rap. la art. 228 alin. 1, 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

Elementul material al laturii obiective al infracţiunii de complicitate la infracțiunea de furt calificat constă în ajutorul dat unei persoane pentru luarea unui bun din posesia sau detenția altuia, fără consimțământul acestuia. Acțiunea inculpatei, care a ajutat-o în modalitatea anterior arătată pe inculpata (I1) să sustragă bijuteriile din locuinţa persoanei vătămate, realizează elementul material al acestei infracțiuni. Urmarea imediată a acestei fapte a fost constituită de prejudiciul cauzat persoanei vătămate, iar legătura de cauzalitate este implicită, rezultând din fapta inculpatei.

Sub aspectul laturii subiective, actul de luare arătat mai sus a fost săvârşit de inculpată cu vinovăţie sub forma intenţiei directe prev. de art. 16 alin. 3 lit. a) Cod penal, calificate prin scop, aceasta prevăzând şi urmărind diminuarea patrimoniului persoanei vătămate, în scopul însuşirii pe nedrept a unui bun pe care să îl valorifice pentru obţinerea unor sume de bani.

Având în vedere că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 396 alin. 2 Cod procedură penală, respectiv fapta dedusă judecăţii există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de către inculpată cu forma de vinovăţie prevăzută de lege, în cauză a operat răspunderea penală a inculpatei pentru infracţiunea comisă.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de fond a avut în vedere că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni; de asemenea, instanţa de fond a ţinut cont şi de faptul că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferinţe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.

La stabilirea şi individualizarea pedepsei pentru inculpată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite (reţinând caracterul organizat al faptei), starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii (sustragerea din locuinţa persoanei vătămate a unor bunuri de valoare patrimonială care nu au fost restituite în totalitate persoanei vătămate), motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit (obţinerea, în mod rapid, dar şi pe căi ilicite, de beneficii financiare), natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului (care este cunoscută cu antecedente penale, care a mai fost condamnată pentru comiterea mai multor infracţiuni contra patrimoniului şi care a manifestat perseverenţă infracţională pe linia săvârşirii unor infracţiuni contra patrimoniului), conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal (inculpata a avut o atitudine oscilantă, nu a recunoscut săvârşirea faptei decât în faza de judecată şi nu a reparat tot prejudiciul, iar partea din prejudiciul reparat nu se datorează contribuţiei inculpatei), nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Prin modalitatea de săvârşire a faptei, inculpata dovedeşte foarte clar că nu are nicio urmă de respect faţă de ordinea publică, şi în general faţă de normele reglementând conduita în societate. De asemenea, rezultă că aceasta a dovedit şi o totală lipsă de respect faţă de proprietatea privată precum şi o îndrăzneală deosebită şi o lipsă de grijă cu privire la repercusiunile legale pe care le-ar putea înfrunta.

În raport de aceste criterii, instanţa de fond a apreciat că se impune stabilirea unei pedepse, la individualizarea căreia au fost avute în vedere art. 396 alin. 10 din Cod procedură penală, peste limita minimă prevăzută de lege, cu închisoarea în regim privativ de libertate pentru inculpată, care poate fi reintegrată social şi reeducată numai cu izolare în regim de detenţie.

Analizând fişa de cazier a inculpatei (I2), instanţa de fond a reţinut că infracţiunea din prezenta cauză este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpata a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…) şi prin Sentinţa penală nr. (…)/27.02.2020 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 24.09.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…).

Sub aspectul laturii civile, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile pentru atragerea răspunderii civile a inculpatelor. Astfel, s-a dovedit existenţa unei fapte ilicite (infracţiunea de furt calificat, respectiv complicitate la această infracţiune), a unui prejudiciu (suma de 1947,80 lei, diferenţa până la suma de 10.000 lei solicitată nefiind dovedită), a unei legături de cauzalitate între cele două, precum şi faptul că inculpatele au săvârşit faptele cu vinovăţie (intenţie directă).
Pentru aceste considerente, instanţa de fond a dispus conform celor de mai sus.

Inculpata apelantă (I2) (I1), prin avocat, a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei primei instanţe şi pronunţarea unei hotărâri legale şi temeinice, prin care să se dispună stabilirea unei pedepse rezultante mai reduse. La dosarul cauzei au fost ataşate Sentinţele penale nr. (…)/2019 pronunţată de Judecătoria (…) şi nr. (…)/2020 pronunţată de Judecătoria (…). Analizând starea de fapt se constată că infracţiunea de complicitate la furt care face obiectul prezentului dosar nu este o infracţiune de sine stătătoare, ci constituie un act material al infracţiunii în formă continuată pentru care a fost condamnată de Judecătoria (…). În concret, activitatea infracţională a început în data de (…).(…).2019, iar după săvârşirea faptei care face obiectul prezentului dosar, la un interval de 2-3 ore a săvârşit fapta pentru care a fost condamnată de Judecătoria (…). Pentru aceste considerente a apreciat că se impune reţinerea infracţiunii de complicitate la furt în forma continuată. În drept a opinat că sunt incidente dispoziţiile art. 37 Cod penal privind recalcularea pedepsei pentru infracţiunea continuată. Urmare admiterii apelului, a solicitat înlăturarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicate în cauză, precum şi a rezultantei de 5 ani 8 luni închisoare, reţinerea incidenţei dispoziţiilor art. 37 Cod penal în sensul stabilirii unei singure pedepse pentru întreaga activitate infracţională pentru care a fost cercetată inculpata în cele 3 dosare, fiind îndeplinite condiţiile pentru reţinerea formei continuate (rezoluţie infracţională unică, interval scurt de timp) şi în consecinţă stabilirea unei pedepse mai reduse ca şi cuantum. În temeiul art. 404 alin. 4 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 72 Cod penal a solicitat deducerea reţinerii şi arestului preventiv de la data de 05.06.2019 până la 25.10.2019 şi a perioadei executate de la 25.09.2020 la zi şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei. În subsidiar a solicitat stabilirea unui cuantum mai redus al pedepsei. A apreciat că în mod netemeinic prima instanţă a stabilit o pedeapsă de 3 ani închisoare în condiţiile în care a recunoscut şi regretat fapta, a uzat de procedura recunoaşterii învinuirii, prejudiciul este aproape integral recuperat, a avut o participaţie redusă, minimul pentru infracţiunea dedusă judecăţii fiind de un an și 4 luni.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei penale apelate, atât prin prisma motivelor de apel invocate de apelant, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, potrivit dispoziţiilor art. 417 alin. 2 Cod de procedură penală şi art. 420 alin. 10 Cod de procedură penală, Curtea a constatat următoarele:

Instanţa de fond în mod corect a reţinut starea de fapt dedusă judecăţii, astfel cum reiese din coroborarea materialului probator administrat în cauză și necontestat de inculpatele (I1) şi (I2), respectiv aceea că în data de (…).(…).2019, cele două inculpate, sub pretextul că doresc să cumpere ţuică şi vin pentru un botez, prin violare de domiciliu, au sustras din locuinţa persoanei vătămate (Pc), bijuterii din aur şi argint, precum şi un ceas, în valoare totală de 11.759,66 lei.

Concret, inculpata (I1), cu complicitatea coinculpatei (I2), care a distras atenţia persoanei vătămate, în ziua de (…).(…).2019, prin violare de domiciliu, a sustras din locuinţa persoanei vătămate (Pc) bijuterii din aur şi argint, precum şi un ceas, în valoare de 11.759,66 lei.

Față de faptele mai sus reținute, raportat la ansamblul materialului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, Curtea de Apel a constatat că în mod corect prima instanţă a reţinut vinovăţia inculpatelor (I1) şi (I2). Curtea de Apel a mai constatat că instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate o corectă stare de fapt, încadrarea în drept a faptelor săvârşite de inculpate fiind de asemenea corectă.

De asemenea, în mod just instanța de fond a procedat la admiterea cererii inculpatei (I2) de a fi judecată potrivit procedurii recunoașterii vinovăției, astfel cum reiese din încheierea din data de 09.02.2021.

Totodată s-a constatat că instanța de fond a stabilit în mod corect situația juridică a celor două inculpate, care au suferit şi alte condamnări pentru fapte concurente.

Inculpata (I2) a solicitat a se constata că fapta din prezenta cauză ar reprezenta un act material al unei infracţiuni continuate pentru care a fost condamnată prin Sentinţa penală nr. (…)/11.12.2019 pronunţată de Judecătoria (…) în dosarul penal nr. (…)/2019, definitivă la data de 01.10.2020 prin Decizia penală nr. (…)/A/2020 pronunţată de Curtea de Apel (…). Este adevărat că din conţinutul hotărâri judecătoreşti de mai sus, reiese că fapta din prezenta cauză a fost comisă în aceeaşi zi cu cea pentru care a fost condamnată de Judecătoria (…), însă nu există elemente suficiente care să caracterizeze rezoluţia infracţională ca fiind suficient determinată, cu atât mai mult cu cât faptele au fost săvârşite în judeţe diferite. Prin urmare, în mod just a apreciat instanţa de fond faptul că nu suntem în prezenţa unei infracţiuni continuate, ci inculpata a avut rezoluţii infracţionale diferite, ceea ce caracterizează concursul de infracţiuni. Prin urmare, solicitarea inculpatei este nefondată.

În ce priveşte poziţia procesuală a inculpatei (I1), Curtea a reţinut că iniţial aceasta nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimisă în judecată (fila 87 fond), însă nu a contestat materialul probator administrat în cursul urmăririi penale. Ulterior, inculpata (I1) a trimis un înscris la instanţa de fond (fila 100), prin care a arătat că regretă poziţia procesuală avută anterior şi recunoaşte faptele în totalitate, solicitând o „judecată blândă” . De asemenea, în faţa Curţii de Apel, inculpata (I1) a arătat că se simte vinovată şi regretă faptele. Cu toate acestea, în mod corect instanţa de fond a procedat la judecarea acestei inculpate potrivit procedurii de drept comun.

Apelantele, prin motivele de apel susținute de avocaţii lor nu au contestat situaţia de fapt.
Curtea de Apel a analizat critica acestora privind temeinicia hotărârii apelate sub aspectul modalităţii de individualizare a răspunderii penale, respectiv cuantumul pedepselor aplicate.

Prima instanţă a aplicat inculpatei (I1), pedeapsa închisorii de 4 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.

Din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că pentru fapta săvârșită de inculpată, legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Prin urmare, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond (4 ani închisoare), ceea ce reprezintă o pedeapsă medie, este proporțională cu gravitatea faptei concrete reținute în sarcina inculpatei și este de natură să ducă la îndeplinire unul din scopurile procesului penal, respectiv să atragă în mod serios atenția inculpatei asupra imperativului de a nu încălca pe viitor normele penale, ţinând cont şi de persoana inculpatei care nu este la primul contact cu legea penală.

În ceea ce o priveşte pe inculpata (I2), Curtea a constatat că instanţa de fond, deşi i-a admis procedura simplificată, astfel cum reiese din încheierea din data de 09.02.2021, a omis să menţioneze aplicabilitatea dispoziţiilor art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, normă legală care nu se regăseşte în dispozitivul sentinţei apelate. Prin urmare, strict din acest punct de vedere, apelul inculpatei (I2) este întemeiat.

În continuare, din punct de vedere al individualizării pedepsei, instanţa de apel a constatat că pentru fapta săvârșită de inculpata (I2), legiuitorul a prevăzut de asemenea, pedeapsa închisorii de la 2 la 7 ani. Prin urmare, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată de instanța de fond (3 ani închisoare), ceea ce reprezintă o pedeapsă medie, ţinând cont de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, este proporțională cu gravitatea faptei concrete reținute în sarcina inculpatei și este de natură să ducă la îndeplinire unul din scopurile procesului penal, respectiv să atragă în mod serios atenția şi acestei inculpate asupra imperativului de a nu încălca pe viitor normele penale, ţinând cont şi de persoana inculpatei care nu este la primul contact cu legea penală.

Prin urmare, în ce priveşte cuantumul pedepselor aplicate în cauză de instanţa de fond, Curtea a constatat că toate circumstanţele faptei și cele personale ale inculpatelor, au fost corect valorificate în procesul de individualizare a răspunderii penale. Aplicarea în speță a unor pedepse reduse, astfel cum au solicitat inculpatele prin motivele de apel susținute de avocaţii lor, nu se poate justifica, fiind vorba pe de-o parte de fapte grave, săvârşite de persoane care au dovedit o obişnuinţă de a săvârşi astfel de fapte antisociale, iar pe de altă parte inculpatele au cauzat un prejudiciu considerabil, parţial nerecuperat.

În concluzie, solicitarea inculpatelor de a se dispune micșorarea cuantumului pedepselor închisorii la minimul special, sau chiar sub acest minim, sunt nefondate.

Față de considerentele ce preced, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpata (I1) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/24.03.2021 pronunţată de Judecătoria (…), iar în baza art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală a admis apelul declarat de inculpata (I2) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/24.03.2021 pronunţată de Judecătoria (…) şi în consecinţă a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza a reținut în favoarea inculpatei (I2) dispozițiile art. 396 alin. 10 Cod procedură penală. A fost menținută pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată în cauză pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat, prevăzută de art. 48 Cod penal raportat la art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 2 lit. b) Cod penal.