Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) a fost sesizată de Curtea de Apel Târgu Mureș în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile care să soluționeze o problemă de drept legată de prejudiciul cauzat prin evaziune fiscală. Concret, curtea supremă trebuie să stabilească dacă termenul „pagubă” din cuprinsul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală vizând instituirea măsurii asigurătorii a sechestrului cuprinde doar prejudiciul efectiv calculat, respectiv baza de calcul, sau cuprinde şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi)? Sesizarea prealabilă a fost înregistrată la ÎCCJ pe 9 mai 2022.
Conținutul sesizării prealabile formulate de Curtea de Apel Târgu Mureș:
Dacă termenul „pagubă” din cuprinsul art. 249 alin. (5) Cod procedură penală vizând instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului în materia infracţiunii prevăzute de art. 10 din Legea nr. 241/2005, modificată şi completată de Legea nr. 55/2021, cuprinde doar prejudiciul efectiv calculat, respectiv baza de calcul, sau cuprinde şi accesoriile (dobânzi şi penalităţi)?
Texte de lege invocate:
– Art. 249 alin. (5) Cod procedură penală – Condiţiile generale de luare a măsurilor asigurătorii: Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracţiune şi pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului şi ale persoanei responsabile civilmente, până la concurenţa valorii probabile a acestora.
– Art. 10 din Legea nr. 241/2005, modificată şi completată de Legea nr. 55/2021 – (1) În cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății prejudiciul cauzat este acoperit integral, iar valoarea acestuia nu depășește 100.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa cu amendă. Dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică pedeapsa cu amenda.
(1^1) În cazul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau în cursul judecății până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive prejudiciul produs prin comiterea faptei, majorat cu 20% din baza de calcul, la care se adaugă dobânzile și penalitățile, este acoperit integral, fapta nu se mai pedepsește, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare.
(1^2) Dispozițiile prezentului articol se aplică tuturor inculpaților chiar dacă nu au contribuit la acoperirea prejudiciului prevăzut la alin. (1) și (1^1).
(2) Dispozițiile prevăzute la alin. (1) și (1^1) nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege într-un interval de 5 ani de la comiterea faptei pentru care a beneficiat de prevederile alin. (1) sau (1^1).
În speța în care a fost formulată sesizarea prealabilă, inculpata a arătat că în privința soluționării cererilor de instituire a măsurilor asigurătorii s-au conturat două soluții de practică judiciară vizând limitele de instituire a măsurilor asigurătorii în materia sechestrului în considerentele pagubei probabile.
Astfel, prima soluție instituie măsura asiguratorie până la concurența valorică a cumulului aritmetic între prejudiciul efectiv cauzat și accesoriile (dobânzi plus penalități) socotite până la momentul luării măsurii, soluția fiind motivată în argumentul principal conținutului motivării Deciziei ÎCCJ nr. 17/2015 coroborată cu minuta întâlnirilor președinților Secțiilor Penale ale ÎCCJ și Curților de Apel din 16-17 mai 2019, ambele evocări fiind anterioare modificărilor aduse Legii nr. 241/2005 prin Legea nr. 55/2021.
O a doua soluție de practică judiciară instituie măsura asiguratorie până la concurența valorică a prejudiciului efectiv cauzat, cu excluderea accesoriilor, motivarea soluției fiind fundamentată pe interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 241/2005 (de definire a componentelor de bază de calcul, prejudiciu, accesorii) cu cele ale art. 249 al.5 Cod proceduri penală, precum și a interpretărilor cuprinse în Decizia CCR nr. 101/2021, paragrafele 107, 129-131.
DOCUMENT – Textul complet al încheierii de sesizare prin mecanismul întrebării prealabile:
