Jurisprudență | Curtea de Apel Suceava – Cazul unei studente la Drept: anularea deciziei de exmatriculare pentru fraudă şi nepromovarea unor examene. Procedura disciplinară

Regulamentul despre a cărui aplicare şi interpretare este vorba determină echivocul asupra procedurii de urmat, iar un atare dubiu este de natură să profite celui ce se i se impută încălcarea lui. Astfel, se reţine că regulamentul conţine în primul rând un set de dispoziţii privind exmatricularea unui student din facultate ca urmare a fraudei, ce culminează cu exmatricularea studentului prin decizie a rectorului, în baza consiliului facultăţii şi a senatului universitar.

În al doilea rând, regulamentul conţine şi un al doilea set de dispoziţii, potrivit cărora, ori de câte ori se pune problema exmatriculării pentru o abatere disciplinară, o cercetare disciplinară de către o comisie de disciplină trebuie să existe. Or, aceeaşi premisă, sancţionabilă cu cea mai gravă măsura, a excluderii de la studii, nu poate susţine două proceduri diferite, dintre care ambele se doresc a fi imperative.

Pârâta Academia B. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Suceava, iar pe fond, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii privind anularea deciziei de exmatriculare nr. 95/28.11.2019, precum şi respingerea petitului cu privire la cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate. În motivare, a considerat că sentinţa recurată a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în cauză fiind incident motivul de casare prev. de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă.

A arătat că susţinerile sale din acţiunea introductivă referitoare la nulitatea absolută a deciziei pentru neparcurgerea procedurii disciplinare prealabile au fost înlăturate pe considerentul că măsura exmatriculării sale a fost adoptată nu ca sancţiune disciplinară, ci ca urmare a faptului că nu a promovat examenul după reexaminare, iar susţinerile referitoare la motivarea neadecvată a deciziei contestate au fost şi ele respinse cu motivarea că pârâta a indicat temeiul de fapt (nepromovarea examenelor) şi pe cel de drept aplicabil în cauză (art. 49 alin. 1 şi 4 din Regulament) şi că indicarea şi a altor temeiuri juridice care nu sunt incidente în speţă (art. 285 şi art. 286 alin. 2 lit. e) din Regulament) nu afectează legalitatea deciziei din moment ce actul administrativ contestat a fost motivat într-o manieră suficient de clară, care permite atât înţelegerea raţiunilor avute în vedere de organul emitent, cât şi exercitarea controlului judiciar, statuări nelegale pentru următoarele considerente:

În mod incontestabil, la originea măsurii exmatriculării sale stă o pretinsă fraudă/ tentativă de fraudă presupus a fi fost săvârşită de ea la data de 28 septembrie 2019, când a fost surprinsă cu telefonul mobil pe masă în timpul examenului la materia “drept penal-partea specială”, aspect consemnat în procesul verbal întocmit de Comisia de examinare şi reţinut ca atare în considerentele sentinţei recurate.

Instanţa de fond a reţinut că, în condiţiile în care nu a fost declanşată împotriva sa procedura cercetării disciplinare în condiţiile art. 80 şi urm. din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor, nu este investită să analizeze existenţa sau inexistenţa fraudei/tentativei de fraudă imputate şi vinovăţia sa în săvârşirea acesteia (pag. 6 alin. 2), aşa încât, a examinat legalitatea deciziei contestate pornind de la premisa existenţei faptei ilicite (deţinerea telefonului mobil în timpul examenului) şi a apreciat că această premisă este suficientă pentru aplicarea art. 39, iar apoi a art. 49 alin. 4 din Regulament, fără a fi necesară declanşarea procedurii disciplinare, pe motiv că pârâta dispune de o marjă de apreciere şi evaluare în identificarea soluţiilor adecvate circumstanţelor cauzei.

Contrar acestei aprecieri, dispoziţiile Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor nu conferă pârâtei un drept de opţiune în a declanşa sau nu procedura disciplinară în ipoteza unei fapte ce poate întruni elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, iar  aplicarea dispoziţiilor art.39 din Regulament fără derularea unei proceduri disciplinare care să confirme existenţa fraudei/tentativei de fraudă şi vinovăţia persoanei în cauză reprezintă un exces de putere în accepţiunea art.2 lit. n) din Legea nr.554/2004.

Această concluzie este justificată, în speţă, şi de împrejurarea că în cuprinsul Regulamentului  nu există definiţii distincte pentru noţiunea de ”fraudă/tentativă de fraudă la examene” care ar atrage incidenţa art.39 şi noţiunea de ”fraudă/tentativă de fraudă la examene” care ar putea constitui abaterea disciplinară prevăzută de art.81 alin.1 lit. a) pct.17, în lipsa unei astfel de distincţii neexistând niciun temei care să confere pârâtei dreptul de apreciere între a face aplicarea art.39, cu toate consecinţele aferente sau a declanşa procedura cercetării disciplinare.

A admite existenţa unui drept de apreciere în sensul sus arătat şi posibilitatea exercitării discreţionare a unui astfel de drept de apreciere din regulament, potrivit cărora săvârşirea oricărei fapte ce poate constitui abatere disciplinară impune declanşarea procedurii disciplinare, dar şi a permite pârâtei să eludeze principiile prezumţiei de nevinovăţie şi garantării dreptului la apărare, prevăzute de art.85 alin.3 lit. a şi b, potrivit cărora orice student trimis în faţa comisiei este nevinovat până la rămânerea definitivă a Consiliului facultăţii, acesta având dreptul de a fi audiat, de a propune dovezi în apărarea sa, de a da explicaţii sau de a fi asistat, de un apărător ales din rândul cadrelor didactice.

Din moment ce frauda/tentativa de fraudă la examen are acelaşi înţeles atât în accepţiunea art.39, cât şi în accepţiunea art.81 alin.1 lit. a pct.17 din regulament, măsurile prevăzute de art.39 (care sunt în fond tot sancţiuni, chiar dacă ele nu sunt calificate, potrivit art.80, ca sancţiuni disciplinare) nu pot fi aplicate/validate decât după derularea procedurii disciplinare obligatorii prin care, cu respectarea tuturor garanţiilor specifice dreptului la apărare, să fie stabilită existenţa faptei şi să fie infirmată prezumţia de nevinovăţie a studentului în cauză.

În contextul celor arătate, aplicarea măsurilor prevăzute de art. 39 din Regulament pentru săvârşirea unei fraude/tentative de fraudă care nu a fost confirmată prin procedura cercetării disciplinare prevăzute de art. 85¬86 din Regulament are semnificaţia unui exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind adoptată cu încălcarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului său la apărare, de către un alt organ (comisia de examen) decât cel care, potrivit art. 86 alin. 5, are competenţa exclusivă de a stabili vinovăţia sau nevinovăţia studentului acuzat de săvârşirea unei fapte ce poate constitui abatere disciplinară (respectiv Comisia dc cercetare disciplinară).

În altă ordine de idei, cu referire la excesul de putere reglementat de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, practica judiciară a statuat că o autoritate publică cu atribuţii de reglementare într-un anumit domeniu de activitate are obligaţia, rezultată din exigenţele bunei administrări, să emită, pentru organizarea activităţii sale, norme administrative clare, care să excludă interpretarea în sensul deturnării scopului prevederilor legale în aplicarea cărora a fost emis, nesocotirea unei astfel de obligaţii putând fi încadrată în definiţia excesului de putere (Decizia nr. 1622 din 27 martie 2014 a ÎCCJ – Secţia de contencios administrativ şi fiscal).

În speţă, Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor nu îndeplineşte  condiţiile de claritate impuse de exigenţele bunei administrări a activităţii profesionale a studenţilor, întrucât creează un cadru normativ confuz, cu reglementări şi condiţionări diferite pentru aceeaşi ipoteză normativă, în contextul în care, pe de o parte, reglementează frauda/ tentativa de fraudă la examen ca pe o abatere disciplinară pentru care pot fi aplicate exclusiv sancţiunile prevăzute de art. 80, după efectuarea cercetării disciplinare cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului la apărare şi după constatarea vinovăţiei persoanei în cauza-de o Comisie de cercetare disciplinară, iar pe de altă parte, tot pentru aceeaşi faptă (fraudă/tentativă de fraudă) prevede posibilitatea aplicării de către comisia dc examen a altor măsuri sancţionatorii (eliminarea din examen, acordarea notei 1, nepromovarea examenului), fără a defini natura acestor sancţiuni, fără a asigura posibilitatea studentului în cauză  de a se apăra şi de a contesta măsurile respective şi fără a stabili corelaţia dintre procedura de aplicare a acestor măsuri şi procedura imperativă a cercetării disciplinare.

În fine, a considerat că decizia contestată este nelegală, întrucât temeiul de fapt (nepromovarea examenului în sesiunea de reexaminare) a fost stabilit în aplicarea unei norme care nu îndeplineşte cerinţele de claritate şi previzibilitate impuse de principiul securităţii juridice, fiind emisă cu exces de putere în sensul art.2 lit. n din Legea nr.554/2004.

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi rejudecând în fond litigiul, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată, cu consecinţa anulării deciziei nr.95 din 28 noiembrie 2019 emisă de pârâtă, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată din ambele faze procesuale.
În drept, a invocat dispoziţiile art.488 alin.1 pct. 8 Cod proc. civilă.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca temeinică şi legală, precum şi respingerea pretenţiilor cu privire la cheltuielile de judecată.

A apreciat că Academia B. în mod corect a făcut aplicarea art. 36 alin. (2) teza a II-a din Regulamentul aprobat prin HSU nr.4.527.124/2019, reclamanta fiind exmatriculată ca urmare a nepromovării nici în sesiunea de reexaminare a examenului la disciplina Drept penal. Partea specială.

Faţă de susţinerile recurentei din acţiunea introductivă şi din recursul formulat potrivit cărora nu a încercat să fraudeze examenul la disciplina – Drept penal. Partea specială, a arătat că acestea sunt combătute de cele reţinute în procesul-verbal întocmit în timpul desfăşurării reexaminării şi înregistrat la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi Administrative nr. 4474745, depus la dosarul instanţei de fond, în care este consemnat faptul că în timpul examenului reclamanta avea telefonul mobil asupra sa sub foaia de examen; că după verificarea telefonului, cu acordul reclamantei, s-a constatat faptul că în browser-ul de internet al telefonului erau accesate mai multe pagini de internet cu titlul „drept penal partea specială”, motiv pentru care s-a dispus eliminarea din examen a reclamantei, din vina acesteia.

Ca urmare, Decizia nr. 95/28.11.2019 a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, inclusiv a Regulamentului privind activitatea profesională a studenţilor Academiei B., aprobat prin Hotărârea Senatului Universitar nr. 4.527.124/2019, instanţa de fond respingând în mod corect acţiunea introductivă.

Examinând legalitatea sentinţei recurate, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului şi motivelor de recurs invocate, Curtea reţine următoarele:

Recurenta – reclamantă a criticat hotărârea Tribunalului Suceava arătând că instanţa a soluționat în mod greșit cauza, făcând aplicarea greșită a normelor de drept material. Arată recurenta că hotărârea este nelegală prin aceea că prima instanţă nu a analizat pretinsa faptă ilicită care a stat la baza emiterii deciziei de exmatriculare şi nu a ţinut cont că aceasta nu a fost emisă în urma desfăşurării unei proceduri disciplinare relativ la acea faptă imputată. Arată că pârâta nu avea un drept de opţiune în a declanşa sau nu procedura disciplinară în ipoteza unei fapte ce putea întruni elementele constitutive ale unei abateri disciplinare, iar dispunerea exmatriculării înafara unei atari proceduri reprezintă un exces de putere.

Analizând criticile formulate, Curtea apreciază că acestea sunt întemeiate, şi că prima instanţă nu a dat o interpretare corectă textelor legale incidente.

Reţine curtea în prezenta analiză că, aşa cum s-a arătat concordant de către ambele părţi, recurenta – reclamantă prin decizia 95 din 28.11.2019 a fost exmatriculată de la Facultatea de Ştiinţe Juridice şi administrative a Academiei B. ca urmare a nepromovării examenelor, în temeiul dispoziţiilor art. 49 alin. 1 şi 4 lit. b din Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor din Academia B. aprobat prin hotărârea nr. 4527/124/2019. La baza deciziei s-a aflat reţinerea ca nepromovat a examenului la disciplina Drept penal, în urmă eliminării reclamantei din examenul din data de 28.09.2019 desfăşurat în sesiunea de reexaminare pentru fraudă prin folosirea telefonului mobil. În prezenta cauză reclamanta critică măsura exmatriculării, apreciind că aceasta putea fi dispusă numai ca urmare a unei proceduri de sancţionare disciplinară cu cercetare disciplinară prealabilă, potrivit dispoziţiilor din Regulament.

Curtea reţine că Regulamentul despre a cărui aplicare şi interpretare este vorba determină într-adevăr echivocul asupra procedurii de urmat în ce priveşte o situaţie precum cea a reclamantei, şi că un atare dubiu este de natură să profite celui ce se i se impută încălcarea lui, respectiv reclamantei.
Astfel, se reţine că regulamentul conţine în primul rând un set de dispoziţii privind exmatricularea unui student din facultate ca urmare a fraudei, ce culminează cu exmatricularea studentului prin decizie a rectorului, în baza consiliului facultăţii şi a senatului universitar:

Potrivit art. 39 din regulament, frauda/tentativă de fraudă la examene …consemnată de către cadrul didactic examinator/supraveghetor într-un raport adresat decanului facultăţii, atrage eliminarea din examen, acordarea notei 1 şi nepromovarea examenului. Apoi, potrivit art. 36 alin. 2 studentul care… nu promovează nici după reexaminare, va fi exmatriculat din academie, iar, potrivit art. 49 alin. 4 lit. b, vor fi exmatriculaţi  şi următorii studenţi:..studentul care nu promovează examenele în condiţiile prevăzute de art. 36 alin. 2, exmatriculare care are a opera, potrivit art. 49 alin. 1 prin decizie a rectorului, în baza consiliului facultăţii şi a senatului universitar, şi, mai ales, fără efectuarea unei cercetări disciplinare, aşa cum rezultă din interpretarea per a contrario a art. 50 alin. 1: în situaţiile prevăzute de art. 49 alin. 4 lit. a şi alin. 5, sancţiunea exmatriculării se dispune numai după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile – fiind exclusă, aşadar efectuarea unei cercetări disciplinare pentru dispunerea exmatriculării în situaţia art. 49 alin. 4 lit.b – tocmai cea din prezenta cauză.

În concret, aplicată fiind această procedură situaţiei reclamantei, frauda în cursul examenului s-a răsfrânt în nepromovarea examenului conform art. 39 din regulament, la rândul ei nepromovarea a determinat exmatricularea în condiţiile art. 49  alin. 4 lit. b coroborat cu art. 36 alin. 2, iar aceasta a permis exmatricularea fără o cercetare disciplinară în condiţiile art. 49 alin. 1 şi art. 50 alin. 1.

În al doilea rând, regulamentul conţine şi un al doilea set de dispoziţii, respectiv potrivit art. 81 alin. 1 lit. a pct. 17, constituie abatere ce se sancţionează disciplinar, …frauda/tentativa de fraudă la examene, colocvii, proiecte, iar potrivit art. 85 sancţiunile disciplinare prevăzute de art. 80 alin. 4 lit. e şi f – preaviz de exmatriculare sau exmatriculare, pot fi dispuse numai după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile de către o comisie de disciplină. Se reţine aşadar că, deşi efectuarea unei cercetări disciplinare nu rezultă a fi obligatorie în toate cazurile în care se reţine o abatere disciplinară, ori de câte ori însă, se pune problema exmatriculării pentru o abatere disciplinară, o cercetare disciplinară de către o comisie de disciplină trebuie să existe.

În concret, aplicat situaţiei reclamantei textul de mai sus, frauda din timpul examenului s-ar fi impus a fi sancţionată potrivit art. 81 alin. 1 lit. a pct. 17 numai după efectuarea unei cercetări disciplinare.
Rezultă, aşadar, că, pornind de la aceeaşi premisă – frauda din timpul examenului, un student poate fi exmatriculat fără o cercetare disciplinară prin decizia rectorului, pentru simplul fapt al fraudei (ce atrage nepromovarea examenului ce realizează, la rându-i premisa exmatriculării pentru nepromovare potrivit art. 36 alin. 2), sau poate fi exmatriculat numai după o cercetare disciplinară de către o comisie de disciplină, pentru simplul fapt al fraudei privită ca abatere disciplinară. Or, aceeaşi premisă, sancţionabilă şi sancţionată cu cea mai gravă măsura, a excluderii de la studii, nu poate susţine două proceduri diferite, dintre care ambele se doresc a fi imperative.

Curtea conchide ca urmare că, într-o situaţie precum cea de faţă, trebuie să se acorde prevalenţă dispoziţiilor care reglementează procedura de sancţionare disciplinară, care este de natură a pune la îndemâna celui sancţionat garanţii suplimentare, prin instituirea detaliată şi imperativă a procedurii, a paşilor de urmat, a termenelor de respectat, a condiţiilor de formă ale actelor ce se emit în cursul acesteia, a căror nerespectare este la rândul ei sancţionabilă. A considera altfel, respectiv că recurgerea la o procedură sau alta în situaţii precum cea de faţă este o simplă opţiune a emitentului, ar însemna a cădea în desuetudine întreaga procedură disciplinară şi caracterul imperativ al acesteia, punând de fapt la dispoziţia emitentului însăşi respectarea lor, ceea ce nu poate fi acceptat.

De notat şi că urmarea în astfel de situaţii, a procedurii de sancţionare disciplinară, în detrimentul celei de exmatriculare directă pentru nepromovare examen, acoperă prin ea însăşi şi efectele vizate prin parcurgerea celei din urmă, doar că în condiţiile unor garanţii suplimentare pentru cel vizat, garanţii care au a fi respectate atâta timp cât însuşi organul emitent a înteles să le instituie prin edictarea regulamentului cu un atare conţinut. Astfel, nu este de natură să fie vătămat în vreun fel interesul şi posibilitatea universităţii de a sancţiona conduita de fraudă şi nepromovarea astfel a examenului.

Pentru aceste motive, curtea, reţinând că în cauză hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală, existând motive de nelegalitate care să atragă casarea acesteia date de art. 488 alin. 8 Cpc, că astfel, cererea de recurs este întemeiată, urmează ca, în temeiul art. 496 Cpc să admită recursul, să caseze sentința recurată, și în rejudecare, să dispună admiterea acţiunii, respectiv să anuleze decizia nr. 95 din 28.11.2019 emisă de pârâtă.

Întrucât intimata este în culpă procesuală, în temeiul art. 453 C.p.c. instanţa va dispune obligarea acesteia la plata către recurentă a cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei reprezentând taxe de timbru.