Jurisprudență | Curtea de Apel Oradea – Infracţiunile de tulburare a ordinii și liniștii publice și încăierare. Incidenţa principiului ”ne bis in idem”

Articole de lege incidente: art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal | art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal | art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal | art. 396 alineat 2 şi art. 103 alineat 2 teza II Cod procedură penală | art. 6 Cod de procedură penală | art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului

Cât priveşte identitatea de fapte în procedurile penale paralele, respectiv interpretarea sintagmei „cu privire la aceeaşi faptă” regăsită în art. 6 Cod de procedură penală, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este categorică, în sensul că esenţial pentru incidenţa principiului ne bis in idem, este ca faptele în mod substanţial să fie aceleaşi, respectiv să vizeze acelaşi comportament, al aceleiaşi persoane, cu aceeaşi ocazie.

În cauza Bejan-Piser c. României (Hotărârea din 23.06.2015) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că aspectul de clarificat nu este acela dacă elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care o persoană este cercetată în cadrul unor proceduri penale succesive sunt sau nu identice, ci acela de a determina dacă faptele imputate aceleiași persoane în cele două proceduri penale se referă la acelaşi comportament, fiind necesar de evaluat dacă în cauză este vorba de acelaşi comportament din partea aceleiaşi persoane cu aceeaşi ocazie.

În prezenta cauză, analiza stării de fapt ce a făcut obiectul cercetărilor impune concluzia că faptele pentru care inculpatul (I7) a fost trimis în judecată în prezentul dosar şi pentru care, prin încheierile penale definitive nr. (…)/CP/20.03.2019, nr. (…)/CP/26.03.2019 şi nr. (…)/CP/21.03.2019 au fost confirmate de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1), faţă de suspectul (I7), soluţiile de renunţare la urmărirea penală dispuse în dosarele nr. (…)2/P/2017, nr. (…)3/P/2017 şi nr. (…)4/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria (L1), sunt în esenţă aceleaşi.

Este lipsit de relevanţă, pentru incidenţa principiului ne bis in idem, atât faptul că procedurile penale succesive care l-au vizat pe inculpatul (I7) s-au raportat la încadrări juridice distincte, cât şi lipsa unei suprapuneri perfecte între elementele constitutive ale celor trei infracţiuni de lovire sau alte violenţe (pentru care s-au dispus anterior soluţii de netrimitere în judecată) şi ale infracţiunilor de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (din prezentul dosar).

Concluzia că procedurile penale succesive declanşate faţă de inculpatul (I7) vizează un comportament care, în substanţă, este acelaşi, este neechivocă.

Faţă de cele de mai sus, curtea a reţinut incidenţa art. 6 Cod de procedură penală, care consacră principiul ne bis in idem, conform căruia, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Textul de lege de mai sus, împiedică o nouă urmărire sau judecată pentru aceeaşi faptă, ne bis in idem fiind incident ori de câte ori autorităţile competente formulează din nou împotriva unei persoane o acuzaţie în materie penală, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană, cu privire la fapta pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, s-a impus, în baza art 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 6 Cod de procedură penală, încetarea procesului penal faţă de inculpatul (I7) pentru comiterea infracţiunilor de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, fiind incident principiul ne bis in idem.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, care au uzat de procedura abreviată, în condiţiile în care probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de aceştia, alături de declaraţiile lor de recunoaştere în totalitate a faptelor, susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, în sensul art. 396 alineat 2 şi art. 103 alineat 2 teza II Cod procedură penală, în mod judicios instanţa de fond a dispus soluţii de condamnare pentru infracţiunile de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, nefiind invocate şi nici evidenţiate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie care să vizeze încadrările juridice ori modalitatea de individualizare a pedepselor şi a modului de executare a acestora de către instanţa de fond.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I1) fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

II. În baza prevederilor art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul (I2), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I2), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlelalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

III. În baza prevederilor art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I3), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I3), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 4 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 3 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

IV. În baza prevederilor art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul (I4), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), căsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul (I4), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), căsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: 9 luni închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.

În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

V. În baza prevederilor art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal a fost condamnat inculpatul (I5), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I5), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: 9 luni închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 3 luni închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

VI. În baza prevederilor art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I6), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza prevederilor art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I6), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, la o pedeapsă de: 9 luni închisoare pentru savarșirea infracțiunii de încăierare.
În baza art. 38 alin. 2 Cod penal şi 39 alin. 1 lit. b) Cod penal, s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de un an închisoare la care s-a adăugat un spor de 3 luni, reprezentând 1/3 din cumulul matematic al celorlalte pedepse stabilite, astfel că pedeapsa aplicată inculpatului este de un an și 3 luni, închisoare.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

VII. În baza prevederilor art. art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul (I7), fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, la o pedeapsă de: un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului şi s-a fixat un termen de supraveghere a acestuia pe o perioadă de 2 ani, în condiţiile art. 92 Cod penal.

Conform art. 93 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probaţiune la datele fixate de acest serviciu; să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; să anunţe, în prealabil, consilierului de probaţiune schimbarea locuinţei și orice deplasare ce depăşeşte 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă şi să comunice orice informaţii și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. 2 lit. b) Cod penal s-a impus inculpatului să respecte următoarea obligaţie: să frecventeze unul din programele de reintegrare socială derulate de către Serviciul de Probaţiune sau organizate în colaborare cu instituţii din comunitate.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 93 alin. 3 Cod penal a fost obligat inculpatul ca pe parcursul termenului de supraveghere acesta să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile la Primăria comunei (L2) sau Primăria Comunei (L3).

În baza art. 396, alin. 5, Cod procedură penală raportat la art. 16 lit. a) Cod procedură penală, a fost achitat inculpatul (I7), pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal.

VIII. În baza prevederilor art. 115 alin. 1, pct.1 lit. d), art. 120 Cod penal și art. 129 Cod penal cu referire la art. 113 alin. 2, art. 114 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat inculpatului minor (I8) – fiul lui (…), cetățean român, născut la data de (…) în loc. (…), domiciliat în (…), CNP (…), necăsătorit, fără antecedente penale, judecat după procedura prevăzută de art. 375 Cod procedură penală, pentru săvârşirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 Cod penal, și încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, măsura educativă a asistării zilnice pe o perioadă de 6 luni.

În baza art. 274 Cod procedură penală au fost obligaţi inculpații (I1), (I2), (I3), (I4), (I5), (I6) şi (I8)  să plătească statului suma de câte 1500 lei cheltuieli judiciare.

În baza art. 274 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul (I7) să plătească statului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Prin actul de sesizare al instanţei, s-a reținut în esenţă că, în data de (…).2017, în jurul orei 21:00, persoana vătămată (Pv) se afla în stradă, în fața imobilului cu nr. (…) din loc. (L2), unde, pe fondul unor neînțelegeri cu concubinul său, inculpatul (I1), a fost lovită cu pumnul de către acesta, după care între cei doi au intervenit rudele femeii și un vecin, respectiv inculpații (I4), (I5), (I6) și (I7), care au fost loviți cu pumnii și cu picioarele de către inculpații (I1), (I2), (I8) și (I3), ce au intervenit în sprijinul inculpatului (I1), creându-se o încăierare în cursul căreia inculpații au lovit și la rândul lor au fost loviți de cei din gruparea adversă. Totodată, pe fondul scandalului provocat de loviturile aplicate și amenințările proferate de către persoanele implicate în încăierarea respectivă, a fost creată o stare de neliniște puternică persoanelor prezente în stradă în acele momente, în jur de circa 150 de persoane, fiind tulburată astfel liniștea publică în rândul colectivității.

Prin procesul-verbal din data de (…).2017, organele de cercetare penală din cadrul Secției (…) Poliție Rurală (L1) s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că în data de (…).2017, în comunitatea (…) din loc. (L2) a avut loc o altercație între mai multe persoane, care a degenerat în violențe fizice, stabilindu-se că altercația a avut loc în stradă, în fața imobilelor cu nr. (…) și (…), între (I4), (I5), (I6) și (I7), pe de o parte, și (I1), (I2), (I8) și (I3), pe de altă parte, aceștia lovindu-se reciproc, tulburând ordinea și liniștea publică și provocând indignarea cetățenilor, iar în urma altercației (I4), (I5), (I6) și (I7) au fost transportați la Spitalul municipal (L1) pentru a primi îngrijiri medicale.

Prin plângerea prealabilă din data de 23 aug.2017, înregistrată în dosar nr. (…)4/P/2017, (I2), în calitate de persoană vătămată, a sesizat faptul că în după-amiaza datei de (…), aflându-se în colonia (…) din loc. (L2), a fost victima unei agresiuni fizice, suferind leziuni ce au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. (…)/Ia/733/2017 din data de (…).2017.

Prin ordonanța din data 6 feb.2019 din dosar nr. (…)4/P/2017 s-a dispus renunţarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracţiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, săvârșită de suspectul (I7).

Prin plângerea prealabilă din data de 23 aug.2017, înregistrată în dosar nr. (…)3/P/2017, (I3), în calitate de persoană vătămată, a sesizat faptul că în după-amiaza datei de (…), aflându-se în colonia (…) din loc. (L2), a fost victima unei agresiuni fizice, suferind leziuni ce au necesitat 4 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. (…)/Ia/736/2017 din data de (…).2017.

Prin ordonanța din data 6 feb.2019 din dosar nr.(…)3/P/2017 s-a dispus renunţarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracţiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal, săvârșită de suspecții (I7) și (…).

Prin plângerea prealabilă din data de 23 aug. 2017, înregistrată în dosar nr. (…)2/P/2017, (I8), în calitate de persoană vătămată, a sesizat faptul că în după-amiaza datei de (…), aflându-se în colonia (…) din loc. (L2), a fost victima unei agresiuni fizice, suferind leziuni ce nu au necesitat zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr. (…)/Ia/735/2017 din data de (…).2017.

Prin ordonanța din data 6 feb. 2019 din dosar nr. (…)2/P/2017 s-a dispus renunţarea la urmărire penală în cauza având ca obiect infracţiunea de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 193 alin. 1 Cod penal, săvârșită de suspecții (I7) și (…).

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din (…) s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, și violența în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 Cod penal rap. la art. 193 alin. 1 Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din 22.07.2017 s-a dispus continuarea urmăririi penale față de suspectul (I1) pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, și violență în familie, prevăzută de art. 199 alin. 1 Cod penal rap. la art. 193 alin. 1 Cod penal (faptă pentru care părțile s-au împăcat).

Prin aceeași ordonanță a procurorului din data de 22.07.2017 s-a dipus continuarea urmăririi penale față de suspecții (I2), (I3), (I4), (I5), (I7) și (I6), pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, și încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, și față de suspectul (I8), pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, și încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal.

Prin ordonanța procurorului din 21.06.2018 s-a pus în mișcare acțiunea penală față de inculpații (I1), (I2), (I3), (I4), (I5), (I7) și (I6), pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, și încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, și față de inculpatul (I8), pentru săvârșirea infracțiunilor de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal, și încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art. 113 alin. 3 Cod penal

Prin Încheierea nr. (…)/CP/2019 Judecătorul de Cameră Preliminară în baza art. 346 alin. (1) Cod procedură penală, a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul emis în data de 29.03.2019 de Parchetul de pe lângă Judecătoria (L1) în dosarul nr. (…)1/P/2017 a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală, privind pe inculpaţii: (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5), (I7) și (I6) și a dispus începerea judecăţii cauzei privind pe inculpaţi.

Analizând întregul materialul probator administrat, coroborat cu actele şi lucrările de la dosar, instanţa a reţinut următoarele:
În declarațiile date în cursul urmăririi penale și a judecății, inculpații (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) și (I6) au recunoscut fapta pentru care au fost trimiși în judecată, fiind judecați potrivit prevederilor 375 din Codul de procedură penală.

Astfel în cursul urmăririi penale, inculpatul (I1), regretând cele întâmplate, a declarat că în data de (…).2017 se afla în locuința sa din loc. (L2), împreună cu concubina sa (Pv). Între cei doi a izbucnit o ceartă pe fondul geloziei concubinei sale, și în continuare, datorită supărării, a împins-o, aceasta dezechilibrându-se, cei doi fiind văzuți de către mama acesteia. Ulterior, auzind scandalul, la fața locului a venit și tatăl lui (Pv), (I4), (I5) zis (…), (I7) și (I6) zis (…), iar (I4) s-a îndreptat spre acesta, încercând să-l lovească, moment în care s-a apărat, a căzut la pământ în același timp cu (I4), continuând să-și aplice lovituri cu pumnii și cu picioarele unul altuia, iar în sprijinul lui (I1) au intervenit (I8), (I3) și (I2), care la rândul lor au fost loviți de către (I5), (I7), (I6) care au intervenit în sprijinul lui (I4), astfel începând o încăierare între acesta împreună cu (I2), (I8) și (I3) contra numiților (I4), (I5), (I7) și (I6). În cursul încăierării acesta a fost lovit din mai multe părți în zona capului, nas, tâmplă, abdomen și spate. Din câte își amintește, acesta declară că a fost lovit de către (I4), (I5) și (I6), fratele său (I2) și (I8) și (I3) au fost și ei loviți de către aceste persoane. Acesta arată că la un moment dat nu se mai știa cine de partea cui este. La rândul său, recunoaște că i-a lovit pe (I4), (I5) și (I6) și în jurul lor s-au adunat mai mulți cetățeni, care le spuneau să înceteze scandalul, între cei în cauză intervenind mai mulți bărbați care au reușit să aplaneze conflictul. După cele întâmplate, l-a văzut pe (I2), care avea o lovitură vizibilă în zona capului, în apropierea ochiului, iar (I3) i-a spus că a fost lovit de către (I7) cu o bâtă în cap, acesta prezentând o umflătură la ceafă și mai multe zgârieturi la nivelul gâtului. În acest timp, la fața locului a venit (…) însoțit de fiul său (…), acesta din urmă i-a lovit pe (I3) și pe (I8). În continuare, numiții (I6), (I4) și (I5) l-au lovit atât pe acesta cât și pe fratele său (I2), apoi au încetat încăierarea de bună voie.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul (I2) a arătat că în data de (…).2017 se afla la adresa sa de domiciliu, când numita (…) i-a spus că fratele său (I1) se bate cu (I4) în stradă, motiv pentru care a plecat înspre aceștia, singur, iar după aproximatix 15 minute, în fața casei fratelui său, se aflau aproximativ 20 de persoane, printre care și (I1) care se bătea cu (I4). În acel moment a intervenit între cei doi, încercând să-i despartă, însă a primit mai multe lovituri de la (I5) și (I6), intervenind atunci și (I3), creându-se astfel o încăierare. După câtva timp, încăierarea respectivă a luat sfârșit, acesta cu fratele său deplasându-se în jos prin colonia (…), iar ceilalți implicați au rămas la fața locului. În timpul încăierării, acesta l-a auzit pe (I7) spunându-i lui (I4) ca să ia o bâtă sau un topor cu care să îi lovească. Apropiindu-se de (I7), a fost lovit cu o coadă de mătură în cap de către acesta, în urma loviturii a căzut la pământ și nu mai știe ce s-a întâmplat, fiind ajutat de (…) ca să scape din încăierare. Ridicându-se de la pământ, l-a văzut pe fratele său (I1) împreună cu (I3) apropiindu-se de (I7), fără să știe care dintre cei doi l-a lovit pe (I7), care a căzut la pământ. Totodată, acesta își amintește că l-a lovit cu piciorul pe (I7) în timp ce era ajutat de (…) ca să scape din încăierare. După câtva timp, i-a văzut pe (…) și (…) care au venit la fața locului, însă nu poate preciza dacă cei doi au lovit pe cineva.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul (I3) a arătat că își recunoaște fapta și regretă cele întâmplate în după-amiaza datei de (…).2017, declarând că se afla la barul (…), din apropierea coloniei (…), unde a consumat o sticlă cu bere, împreună cu (I1) și (I2), după care aceștia s-au îndreptat fiecare spre domiciliu. La un moment dat, l-a auzit pe (I1), care locuiește în vecinătatea sa, strigând la concubina sa (Pv), motiv pentru care a mers să vadă ce se întâmplă. Ajungând în fața locuinței lui (I1), l-a văzut pe acesta în timp ce se încăiera cu (I4), la fața locului adunându-se în acel moment mai mulți vecini, printre care și (…), împreună cu care a reușit să-i despartă pe cei doi, iar la scurt timp au venit copiii lui, (I4), (I5) și (I6), însoțiți de (I7), care au început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele pe (I1), doborându-l la pământ, motiv pentru care a hotărât să intervină în sprijinul vecinului său. Astfel, a izbucnit o încăierare, acesta fiind lovit de către (I7) cu o coadă de mătură, încăierarea durând aproximativ 30 de minute, pe stradă, părinții acestuia intervenind între ei, îndemnându-i să se potolească întrucât va veni poliția. La moment dat, a venit (…), tatăl lui (I7), care a început să-l lovească pe (I2) cât și pe ceilalți.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul minor (I8) a arătat că el nu a lovit pe nimeni, doar s-a îmbrâncit. Aflându-se la adresa de domiciliu, a auzit gălăgie din stradă, a ieșit în stradă, ocazie cu care l-a văzut pe (I1) că se certa cu (…) (mama concubinei sale (Pv), aceasta îl lovea cu palmele, acesta a împins-o, moment în care a intervenit (I4), soțul lui (…), care l-a lovit cu un pumn pe (I1) în zona capului, după care cei doi s-au îmbrâncit și au căzut la pământ. În acel moment acesta, împreună cu fratele său (I3), (I2) și (…), au intervenit între cei doi pentru a-i despărți, luându-l pe (I1), pe care l-a dus la adresa sa de domiciliu, iar după aproximativ 5 minute au venit (I5) și (I6) pentru a-l provoca pe (I1) la bătaie, iar (I1) a ieșit la cei doi, în stradă, începând să se lovească reciproc cu pumnii și cu picioarele, iar (…) avea o bâtă cu care a încercat să-l lovească pe (I1). După această altercație, (I4) împreună cu cei doi copii ai lui, (I5) și (I6), au încercat să fugă spre casa lor, (I1) alergând după aceștia pentru a-i prinde. În continuare, acesta declară că s-a deplasat împreună cu (I1), ajungându-i pe cei trei din urmă, unde a continuat bătaia, și atunci l-a ajutat pe (I1) ca să scape de cei trei. În acest timp fratele său (I3) avea o ceartă cu (I7), după câtva timp (I2) l-a împins pe (I7), care a căzut pe spate, după care s-a ridicat și a luat o coadă de mătură cu care l-a lovit în cap pe (I2). De asemenea, declară că la fața locului a venit (…) însoțit de (…), cel din urmă a sărit și l-a lovit atât pe acesta cât și pe fratele său (I3) cu pumnii și picioarele în cap și spate.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul (I4) a arătat că în după-amiaza datei de (…).2017 se afla la domiciliul său. La un moment dat, a fost informat de către fiul său (I6) cu privire la faptul că fiica sa este bătută de către concubinul ei (I1), motiv pentru care împreună cu soția sa s-au deplasat la domiciliul lui (I1). Văzându-l pe acesta că o lovește pe fiica sa, i-a spus să înceteze și să o lase în pace. Soția acestuia intervenind între cei doi, a fost lovită de către (I1) în zona abdominală, motiv pentru care acesta a intervenit și l-a prins de mână pe agresor, în ajutorul lui (I4) intervenind (…). După cele întâmplate, acesta și-a luat soția cât și fiica, împreună cu care s-a deplasat spre domiciliul său, iar după câteva minute a auzit gălăgie în stradă, a ieșit în stradă, și mergând în direcția de unde provenea gălăgia l-a văzut pe (I7) căzut la pământ, însă nu a văzut și motivul căderii acestuia deoarece la fața locului se aflau mai multe persoane. La fața locului se afla și (I1), iar în momentul în care l-a văzut acesta a început să alerge înspre el, după care l-a lovit cu pumnii în zona feței, motiv pentru care a ripostat și i-a aplicat la rândul său lovituri cu pumnii. În sprijinul acestuia au intervenit (I8), (I3) și (…), împreună cu aceștia aplicându-i lui (I4) mai multe lovituri în urma cărora a căzut la pământ, după care a fost în continuare lovit de către cei patru agresori. La fața locului venind și celălalt fiu, (I5), acesta a fost și el la rândul lui agresat de către cei patru, iar în ajutorul acestora au intervenit cetățeni din colonie, care i-au ajutat să se deplaseze spre adresa lor de domiciliu, unde au așteptat un echipaj de ambulanță pentru a le acorda îngrijiri medicale.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul (I5) a arătat că în după-amiaza datei de (…).2017 se afla la adresa de domiciliu, moment în care a auzit gălăgie din stradă, a ieșit să vadă despre ce este vorba, l-a văzut pe (I7) căzut la pământ, iar pe (I1), (I2), (I3) și (I8) în timp ce îl loveau cu pumnii și picioarele pe (I7), la fața locului aflându-se și tatăl acestuia (I4) cât și fratele său (I6), care se băteau cu (I1), (I3) și (I8), motiv pentru care acesta a mers repede pentru a-i despărți, însă la fața locului a fost lovit cu pumnul fără ca să știe de către cine, căzând la pământ și pierzându-și cunoștința pe moment. După ce și-a revenit, a fost lovit de către (I1), (I2), (I3) și (I8), fiind ajutat de către o persoană să se ridice de la pământ, după care (I1) l-a lovit cu piciorul în nas și a căzut la pământ, revenindu-și în momentul în care i se acordau îngrijiri medicale de către echipajul de pe SMURD. A fost transportat la Spitalul Municipal (L1), după care la Spitalul Județean (L4), iar în data de 22.07.2017 s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală (J), fiindu-i eliberat certificatul medico-legal nr. (…)/Ia/731/22.07.2017, confom căruia a suferit leziuni ce au necesitat 15 zile de îngrijiri medicale. Acesta face precizarea că pe parcursul scandalului nu a lovit pe nimeni, ci doar a încercat să-și protejeze tatăl și fratele.

În declarațiile date în cursul urmăririi penale, inculpatul (I6) a arătat că în după-amiaza datei de (…).2017 se afla la punctul de achiziție al fructelor de pădure din loc. (L2). La întoarcere spre casă, a trecut pe lângă casa surorii sale (Pv), moment în care l-a văzut pe concubinul ei (I1) în timp ce o lovea cu pumnii și a aruncat-o la pământ. Văzând acestea, s-a îndreptat de urgență spre adresa sa de domiciliu, la aproximativ 50 m distanță față de casa surorii sale, și le-a spus părinților cele văzute, ocazie cu care aceștia s-au dus la adresa respectivă pentru a o ajuta pe sora sa (Pv). Ieșind în fața imobilului, l-a văzut pe (I1) cum îl lovea pe tatăl său (I4) cu pumnii și picioarele, motiv pentru care s-a deplasat înspre aceștia. Între timp (…) a intervenit între cei doi și l-a ajutat pe (I4) să meargă acasă. Acesta și-a ajutat tatăl să ajungă acasă, de unde a auzit strigăte, a ieșit afară și l-a văzut pe (I7) căzut la pământ, iar pe (I1), (I2), (I8) și (I3) în timp ce îl loveau pe (I7) cu pumnii și picioarele. Fiind văzut de către cei patru agresori, s-au repezit asupra sa și i-au aplicat mai multe lovituri, în urma cărora a căzut la pământ, fiind ajutat să scape de aceștia de către tatăl său (I4) și fratele său (I5). Acesta declară că nu a lovit pe nimeni în timpul încăierării izbucnite.

În privința inculpatului (I7), acesta în cursul urmăririi penale a declarat că în după-amiaza datei de (…).2017 se afla la adresa sa de domiciliu. La un moment dat a auzit strigăte care proveneau din stradă, motiv pentru care a ieșit să vadă ce se întâmplă, ocazie cu care l-a văzut pe (I1) care se bătea cu (I4) și cu fiica acestuia (Pv), concubina sa. Văzând acestea, a intervenit în scandalul dintre cei trei cunoscând faptul că (I1) este cel vinovat. La fața locului se afla și (I3) cu care acesta a mai avut unele discuții contradictorii, motiv pentru care în momentul în care a fost văzut de către (I3), a fost jignit de către acesta. Le-a spus părinților acestuia ca să îl comande, în continuare fiind jignit de către (I3). Fiind de față și fratele acestuia, (I8), cei doi au venit împreună cu (I1) și (I2) spre el, au început să-l lovească cu pumnii și cu picioarele, în ajutorul acestuia venind (…) și (…), care l-au ajutat să se ridice de jos, după care văzând o lopată lângă casa sa, a luat-o în mână pentru a se apăra de cei patru agresori, fără ca să lovească pe cineva cu ea. În continuare, acesta a văzut cum (I5), (I6) și tatăl lor (I4) se băteau cu (I1), (I2), (I8) și (I3). La un moment dat aceștia au încetat cu bătaia, după care (I1), (I2), (I8) și (I3) s-au deplasat spre adresa de domiciliu a lui (…), iar la finalul scandalului la fața locului a ajuns tatăl său (…) însoțit de (…), cei doi neavând nicio treabă cu nimeni. În esență, această declarație a fost menținută și în fața instanței.

Cu titlu prealabil s-a reținut că art. 198 aliniatul 1 din Codul penal, incriminează încăierarea: ”Participarea la încăierare între mai multe persoane se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă”.

Astfel, ca act de conduită, încăierarea apare ca o faptă de care trebuie să răspundă fiecare dintre persoanele care participă la ea şi de aceea conceptual, prin încăierare se înţelege însăşi fapta cuiva de a participa la încăierarea dintre mai multe persoane. Încăierarea produce o stare de pericol pentru convieţuirea socială, creează o stare de tulburare, de agitaţie, din cauza acţiunilor violente care le include. De asemenea, reprezintă un mare pericol pentru persoanele din preajmă, în sensul că fără a dori, pot fi implicate în încăierare, ori există posibilitatea să devină victime ale acestei infracţiuni.

Obiectul juridic special al infracţiunii de încăierare este format din relaţiile sociale a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare depind de ocrotirea integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei, dacă în timpul încăierării se comite o infracţiune contra persoanei, fără a se şti cine este făptuitorul, drept pentru care vătămarea corporală sau sănătatea persoanei, ori chiar decesul se datorează faptei infracţionale. În plus, alături de relaţiile sociale privitoare la persoana umană, se evidenţiază un obiect juridic secundar sau adiacent, constituit din relaţiile referitoare la convieţuirea socială, a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt în strânsă legătură cu ocrotirea liniştii publice şi a mediului de securitate socială contra pericolului realizat prin încăierarea dintre mai multe persoane.

Indispensabil, existența încăierării este condiționată de caracterul colectiv al conflictului ce presupune minim două grupuri care se înfruntă. Această condiție atribuie caracterul indisociabil al acțiunii participanților; dacă acțiunile acestora s-ar putea fixa prin contribuții precise în desfășurarea infracțiunii, nu ar mai exista încăierare.

Pentru că însuşirea de subiect activ nemijlocit al încăierării este stabilită potrivit participării la încăierarea dintre mai multe persoane, autori ai acestei infracţiuni vor fi consideraţi toţi acei care au comis această activitate, chiar dacă au fost găsiţi, ori nu, la locul desfăşurării infracţiunii. De asemenea, nu contează dacă persoanele au participat de la început, simultan, sau au intrat pe perioada când se consuma încăierarea, ori au participat până la final, sau au părăsit la un moment dat încăierarea.

Deși declarațiile date de către martori atât în fața instanței de judecată cât și în faza de urmărire penală sunt oarecum contradictorii, lucru explicabil pe de o parte prin faptul că reprezintă puncte de vedere al fiecareia dintre tabere și percepția sub starea de anxietate și temere din rândul martorilor și din declarațiile inculpaților, instanța a reținut derularea evenimentelor în următoarea stare de fapt:

În data de (…).2017, în jurul orelor 21,00 la locuința inculpatului (I1) a izbucnit un conflict între acesta din urmă și concubina sa, (Pv). În ajutorul acesteia din urmă a intervenit inculpatul (I4), tatăl numitei (Pv), care a avut o primă altercație constând în injurii și îmbrânceli cu inculpatul (I1), fiind despărțiți de către martorul (…) și inculpații (I8) și (I3). În apropiere se afla inculpatul (I7). Acesta din urmă l-a instigat pe inculpatul (I4) să exercite acte de violență asupra inculpatului (I1); după aplanarea acestui prim conflict inculpatul (I7), aflându-se în stradă, în fața casei sale, a proferat injurii la adresa mamei inculpaților (I8) și (I3) și provocându-i pe aceștia la bătaie.

După ce a luat în mână o mătură cu coada de lemn inculpatul (I7) a ieșit din nou în stradă, moment în care cearta dintre el și inculpatul (I3) a degenerat și s-a trecut la violențe exercitate de către inculpatul (I7) asupra inculpatului (I2), fratele inculpatului (I1), ajuns între timp la locul incidentului. Inculpații (I1), (I2), (I8) și (I3) au tăbărât asupra inculpatului (I7), l-au doborât la pământ și au început să-l lovească cu pumnii și picioarele. Acțiunea de lovire asupra inculpatului (I7) a încetat doar în momentul în care au intervenit numitele (…) și (…) care l-au ridicat pe inculpatul (I7) de la pământ și l-au dus în casă, unde acesta a rămas.

Imediat după acest eveniment a ajuns în locul respectiv, inculpatul (I4), însoțit de doi fii ai săi, inculpații (I5) și (I6) și a început din nou cearta cu inculpatul (I1), acesta din urmă lovindu-l pe inculpatul (I4). Au intervenit și ceilalți inculpați: (I8), (I3) și (I2) pe de o parte, și inculpații (I5) și (I6) pe de altă parte care au început să se lovească reciproc timp de mai multe minute. În tot acest timp la locul incidentului se strânseseră în jur de 100 persoane, consătenii inculpaților, care erau indignați de cele ce se întâmplau, dar care nu interveneau datorită stării de temere ce le-o insuflaseră atât acțiunile de violență cât și strigătele de luptă ale celor implicați.

Conflictul a fost stins complet la sosirea numiților (…) (tatăl inculpatului (I7) și (…) (fratele inculpatului (I7), acesta din urmă apelând și SNUAU, la fața locului sosind în scurt timp atât organele de poliție cât și o ambulanță care a acordat primul ajutor.

Așa cum s-a reținut, inculpații (I1), (I2), (I8), (…), (I4), (I5) și (I6) au recunoscut săvârşirea faptelor așa cum sunt ele descrise în rechizitoriu, uzând de procedura abreviată a recunoașterii vinovăției.
Din probele administrate a rezultat în mod cert că în încăierarea izbucnită în fața casei inculpatului (I7) s-au format două grupuri: unul constituit din inculpații (I1), (I2), (I8) și (…) pe de o parte, celalălt constituit din (I4), (I5) și (I6) pe de altă parte, existând astfel condiția constituirii de două grupuri conflictuale. Conflictul între grupuri a fost determinat de acțiunea agresivă a inculpatului (I1) asupra inculpatului (…), în sprijinul acestora sărind ceilalți inculpați care și-au aplicat reciproc lovituri cu pumnii și picioarele timp de mai multe minute, neputându-se indica care acte de violență au fost săvârşite de către unul dintre participanți asupra altuia. Sunt îndeplinite astfel elementele laturii subiective și obiective ale infracțiunii prevăzute de art. 198 alin. 1 Cod penal, urmarea imediată constând în starea de pericol pentru integritatea corporală a persoanei şi în starea de pericol referitoare la relaţiile de convieţuire socială iar intre actiunile inculpaților și urmarea imediată există o legatură de cauzalitate directă și evidentă.

În ceea ce-l privește pe inculpatul (I7), instanța a reţinut că implicarea sa în ce privește scandalul din seara de (…).2017, se rezumă la incidentul separat avut cu inculpații (I8), (…), (I1) și (I2). În cadrul acestui incident inculpații s-au amenințat și înjurat, apoi inculpatul (I7) l-a lovit cu o matură pe inculpatul (I2) după care a fost doborât la pământ și lovit cu pumnii și picioarele de ceilalți patru inculpați. Bătaia intervenită între inculpații (I8), (…), (I1) și (I2) pe de o parte și inculpatul (I7) pe de altă parte a fost un act separat în derularea evenimentelor și fără a avea legatură cu incidentul inițial, nici cu cel ulterior dintre tabăra lui (I4) și cea a lui (I1), aspect care rezultă atât din declarațiile martorilor audiați în fața instanței, cât și din declarațiile date în faza de urmarire penală de către inculpați, declarații reținute în paragrafele anterioare.

În mod afirmativ inculpatul (I7) nu a facut parte din nici una din cele două tabere existente în încaierare, implicarea sa a provenit dintr-o discuție purtată cu o terță persoană și fără legatură cu evenimentul inițial, nu a urmărit ajutarea vreuneia din tabere ci a avut un scop propriu și personal, nu a avut nici o persoană care să fie de partea sa sau în tabara sa. De altfel din practica judiciară constantă în materie rezultă că infracţiunea de încăierare presupune o pluralitate de subiecţi activi, constituiţi în cel puţin două grupuri, care să se lupte între ele, să-şi aplice lovituri reciproce. Ca atare, atunci când există numai gruparea inculpaţilor, victima căreia i-au cauzat suferințe fizice fiind singură, nu se poate reține săvârșirea infracțiunii de încăierare.

Având în vedere cele descrise mai sus instanța l-a achitat pe inculpatul (I7) pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevazută de art. 198 alin. 1 Cod penal, neputându-se reține apartenența acestuia la unul din grupurile implicate în altercație, chiar dacă a săvârşit la rândul său acte de violență.

În ce priveste săvârșirea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prevăzută de art. 371 Cod penal, aceasta a fost săvârşită de către toți inculpații din prezenta cauză, fiind dovedită din declarațiile inculpaților din faza de urmarire penală cât și din declarațiile martorilor din fața instanței. Astfel din declarațiile martorilor (…) – fila 106, (…) – fila 108, (…) – fila 109, (…) – fila 111, (…) – fila 115, (…) – fila 122, (…) – fila 183, rezultă că în rândul populației care asista la acel eveniment s-a produs o stare de indignare, temere și nesiguranță, neîndrăznind să intervină în aplanarea conflictului datorită agresivității cu care s-au derulat actele materiale.

Fapta inculpatului (I7) de a profera într-un loc public (strada) amenințări la adresa unei persoane (…) și (I2), de a comite acte de violență în public prin acțiunea îndreptată împotriva inculpatului (I2) s-a reţinut că întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de: tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal.

Fapta inculpaților (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) și (I6), de a se încăiera într-un loc public, în prezența a numeroase persoane carora le-a creat o stare de insecuritate fizică și traumă psihică, a adus atingere normelor de convieţuire socială, a căror normală formare, desfăşurare şi dezvoltare sunt în strânsă legătură cu ocrotirea liniştii publice şi a mediului de securitate socială contra pericolului rezultat din încăierarea dintre mai multe persoane. Starea de tulburare a liniștii și ordinii publice rezultă astfel ex re, iar faptul că în încăierare au participat un numar mare de persoane în prezența a atâtor persoane care nu au îndrăznit să intervină pentru a opri agresiunile, arată în mod evident gravitatea faptelor comise de către inculpați și impactul faptelor lor asupra întregii comunități.

Apelul declarat

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria (L1) solicitând admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii şi pronunţarea unei noi hotărâri legale şi temeinice prin care, în principal, să fie condamnat inculpatul (I7) sub aspectul săvârşirii infracţiunii de încăierare, iar în subsidiar dacă se va considera că nu se justifică condamnarea să se dispună încetarea procesului penal faţă de acest inculpat ca urmare a aplicării principiului ne bis in idem. De asemenea s-a solicitat deducerea din pedepsele aplicate inculpaţilor (I3) (I2) şi (I1) a duratei în care au fost reţinuţi şi respectiv a se dispune prelevarea de probe biologice de la inculpaţii (I3), (I1), (I2), (I4), (I6), (I7) şi (I5).

Asupra apelului declarat

În mod judicios instanţa de fond a admis cererea inculpaţilor (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) şi (I6), formulată înainte de începerea cercetării judecătoreşti, de judecare a acestora potrivit procedurii abreviate, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 349 alineat 2, art. 374 alineat 4 şi art. 375 Cod procedură penală, în condiţiile în care aceştia au recunoscut în totalitate săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, astfel cum au fost reţinute în actul de sesizare, probele administrate în faza urmăririi penale fiind suficiente pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei, în privinţa acuzaţiilor aduse acestor inculpaţi.

Din cuprinsul probelor administrate în cursul urmăririi penale, a rezultat în esenţă că în seara zilei de (…).2017, în fața imobilului cu nr. (…) din loc. (L2), a izbucnit o altercaţie între (Pv) şi concubinul acesteia, inculpatul (I1), altercaţie care a degenerat într-o încăierare, ca urmare a intervenţiei în cadrul conflictului a rudelor şi apropiaţilor celor doi, participanţii la încăierare constituindu-se astfel în două grupări.

Inculpaţii (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) şi (I6) au recunoscut în declaraţiile date, participarea lor activă la încăierare, declaraţii pe larg expuse în considerentele hotărârii apelate, neimpunându-se reluarea acestora.

Declaraţiile inculpaţilor (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) şi (I6) se coroborează cu declaraţiile date de cvasimajoritatea martorilor audiaţi în cauză, care converg spre aceeaşi concluzie, anume că la data de (…).2017 a avut loc un conflict generalizat între mai multe persoane, cu participarea certă a inculpaţilor de mai sus, conflict care a tulburat ordinea şi liniştea publică.

Probatoriul administrat în cauză, necontestat de inculpaţi, susţine totodată şi concluzia că incidentul din data de (…).2017, determinat de cearta iniţială dintre (Pv) şi inculpatul (I1), a avut toate caracteristicile încăierării.

Astfel, în conflict au fost implicate mai multe persoane, constituite în două tabere, participanţii la încăierare săvârşind acte reciproce de agresiune, fără a se putea particulariza cu exactitate, caracterul exclusiv al anumitor acte de agresiune, cu excluderea celorlalte.

Totodată, din probatoriul administrat în cauză, nu rezultă ca vreunul dintre inculpaţii trimişi în judecată ca participanţi la încăierare, să se fi aflat în ipoteza prevăzută de art. 198 alineat 4 Cod penal, respectiv să fi fost prinşi în încăierare împotriva voinţei lor sau doar să fi încercat să-i despartă pe alţii, agresiunile comise de inculpaţii (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) şi (I6) depăşind astfel de limite.
De altfel, în calea de atac declarată, nu a fost contestată starea de fapt sub aspectul participaţiei inculpaţilor (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5) şi (I6).

În privinţa participaţiei inculpatului (I7), curtea a reţinut că acesta a fost de asemenea trimis în judecată prin acelaşi rechizitoriu, pentru infracţiunile de tulburarea ordinii și liniștii publice şi încăierare. Instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice şi achitarea acestuia, în baza art. 396, alineat 5 raportat la art. 16 lit. a) Cod de procedură penală, pentru săvârşirea infracțiunii de încăierare.

Evaluarea conţinutului declaraţiilor date în cauză de către inculpaţi şi martori, atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, precum şi succesiunea actelor procedurale şi soluţiilor dispuse de organele judiciare penale în legătură cu incidentul data de (…).2017, impun concluzia că achitarea inculpatului (I7) pentru săvârşirea infracțiunii de încăierare şi condamnarea acestuia pentru infracţiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice sunt greşite, în raport de principiul ne bis in idem, consacrat de art. 6 Cod de procedură penală.

Concluzia instanţei de fond în sensul că în ceea ce-l priveşte pe inculpatul (I7), fapta de încăierare nu există, se bazează în primul rând pe o evaluare insuficientă a probatoriului administrat în cauză (instanţa de fond făcând referire la declaraţiile martorilor enumeraţi în considerentele sentinţei, audiaţi în fața instanţei şi la declarațiile date în faza de urmărire penală de către inculpați).
Din analiza conţinutului declaraţiilor persoanelor la care chiar instanţa de fond face referire (a se vedea în acest sens, bunăoară declaraţiile martorilor (…), (…), (…), (…), (…), (…), etc.) rezultă dincolo de orice îndoială implicarea activă şi voită a inculpatului (I7) în cadrul incidentelor violente petrecute în stradă, în seara zilei de (…).2017.

Altfel spus, chiar declaraţiile avute în vedere de instanţa de fond în motivarea soluţiei de achitare a inculpatului (I7) pentru infracţiunea de încăierare, infirmă concluzia inexistenţei uneia astfel de fapte comise de inculpat.

Este adevărat că probatoriul administrat în cauză este contradictoriu în legătură cu contribuţiile atribuite fiecărui inculpat implicat în încăierare, însă tocmai existenţa unui conflict generalizat, explică prezentarea diferită a conflictului de către persoanele audiate în cauză, în legătură cu individualizarea participaţiei fiecărei persoane în cadrul agresiunilor.

Nu subiectivismul persoanelor audiate în cauză a constituit motivul principal pentru care implicarea inculpaţilor în încăierare (cu referire mai ales la inculpatul (I7) a fost prezentată diferit, ci modalitatea în care respectivele agresiuni reciproce s-au produs.

Aceste agresiuni reciproce (indicate de persoanele audiate în cauză) întrunesc toate caracteristicile rixului, fiind vorba de o ciocnire violentă şi spontană între mai multe persoane învrăjbite, constituite în două tabere din care au făcut parte un număr suficient de persoane încât s-a produs o stare de confuzie cu privire la acţiunile fiecăruia, desfăşurată în îmbulzeală şi cu o împletire de acţiuni de aşa fel încât a fost greu să se stabilească aportul fiecăreia dintre persoanele participante, acţiuni concretizate în injurii, ameninţări reciproce, violenţe fizice, etc.

Pe de altă parte, în prezentarea raţionamentului care a stat la baza soluţiei de achitare, instanţa de fond a procedat la o scindare artificială a incidentului din data de (…).2017.

Or a rezultat dincolo de orice echivoc că acest conflict a debutat cu cearta iniţială dintre (Pv) şi inculpatul (I1) şi s-a amplificat pe măsura intervenţiei celorlalte persoane în conflict, de-o parte şi de alta, ajungându-se la o încăierare generalizată între două tabere.

Este lipsită de relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de încăierare, împrejurarea că incidentul nu a debutat cu un conflict între două tabere preexistente, acestea formându-se treptat, ca urmare a implicării în conflictul iniţial, a persoanelor prezente, de-o parte sau de alta.

Implicarea mai multor persoane în cadrul unui conflict izbucnit iniţial între două persoane, pentru a o sprijini pe una sau pe cealaltă, formându-se astfel, chiar spontan, două tabere, cu participarea activă a tuturor în încleştare (concretizată în loviri sau alte violenţe, ameninţări, etc., reciproce, ale membrilor celor două tabere), fără a se putea realiza o departajare clară şi exclusivă a contribuţiei fiecărui participant, este suficientă pentru caracterizarea conflictului ca fiind încăierare.

Ceea ce trebuie să rezulte dincolo de orice echivoc (probatoriul administrat în cauză îndeplinind o astfel de exigenţă) este existenţa unei încleștări generale între două tabere şi ca violenţele lansate să fi avut un caracter colectiv, reciproc şi greu de departajat, fiind vorba acţiuni conjugate ale celor implicaţi, acţiuni care au produs rezultatele finale.

Este totodată lipsit de relevanţă cu privire la existenţa infracţiunii de încăierare, faptul că persoanele implicate în conflictul iniţial, care a degenerat ulterior, au putut fi identificate şi că, totodată, a fost identificată o anumită participaţie certă a anumitor inculpați în cadrul încăierării, fiind individualizate unele lovituri aplicate de aceştia.

Identificarea unei astfel de participaţii este o condiţie probatorie indispensabilă pentru atragerea răspunderii penale a acestora, deoarece şi în cazul infracţiunii de încăierare probele trebuie să ateste participarea activă a celor acuzaţi în încleştarea celor două tabere, acţiunile acestora trebuind să realizeze elementul material al laturii obiective a infracţiunii, adică o „participare la încăierare”, concretizată în loviri sau alte violenţe, ameninţări, urmărirea adversarilor, distrugeri de bunuri, etc.
Concluzia instanţei de fond cu privire la faptul că inculpatul (I7) nu ar fi fost implicat activ în încăierare, ignoră totodată considerentele şi dispozitivul încheierilor penale definitive nr. (…)/CP/20.03.2019, nr. (…)/CP/26.03.2019 şi nr. (…)/CP/21.03.2019, toate dispuse de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1), faţă de suspectul (I7).

Curtea a constatat că incidentul din data de (…).2017 a făcut obiectul unor dosare de urmărire penală distincte, alături de dosarul de urmărire penală finalizat cu rechizitoriul prin care inculpaţii au fost trimişi în judecată în prezenta cauză pentru infracţiunile de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, fiind constituite (în paralel) şi dosarele nr. (…)2/P/2017, nr. (…)3/P/2017 şi nr. (…)4/P/2017 înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria (L1).

În aceste din urmă dosare de urmărire penală, s-au efectuat cercetări faţă de (I7) sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de lovire sau alte violenţe raportat la persoanele vătămate (I8), (I3) şi (I2), loviri şi violenţe comise de inculpat în cadrul aceluiaşi incident din (…).2017, în toate cele trei dosare de urmărire penală de mai sus fiind dispuse soluţii de renunţare la urmărirea penală, confirmate de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1).

Astfel, prin încheierea penală nr. (…)/CP/20.03.2019 emisă de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1) în dosarul nr. (…)8/(…)/2019 s-a admis cererea de confirmare a renunţării la urmărirea penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe faţă de suspecţii (I7) şi (…).

Prin încheierea penală nr. (…)/CP/26.03.2019 emisă de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1) în dosarul nr. (…)7/(…)/2019 s-a admis cererea de confirmare a renunţării la urmărirea penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe faţă de suspecţii (I7) şi (…).

Prin încheierea penală nr. (…)/CP/21.03.2019 emisă de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1) în dosarul nr. (…)9/(…)/2019 s-a admis cererea de confirmare a renunţării la urmărirea penală pentru infracţiunea de lovire sau alte violenţe faţă de suspectul (I7).

Or analiza faptelor cercetate în toate aceste dosare impun concluzia că încheierile penale definitive nr. (…)/CP/20.03.2019, nr. (…)/CP/26.03.2019 şi nr. (…)/CP/21.03.2019, ale judecătorului de cameră preliminară de la Judecătoria (L1), prin care au fost confirmate soluţiile de renunţare la urmărire penală dispuse faţă de suspectul (I7), reprezintă hotărâri penale definitive, care se bucură de autoritatea de lucru judecat şi vizează aceeaşi faptă, fiind vorba de hotărâri definitive cu privire la fondul cauzei penale (cât timp judecătorul de cameră preliminară verifică, potrivit art. 318 alineat 15 Cod de procedură penală, atât legalitatea, cât şi temeinicia soluţiilor de renunţare la urmărire penală, evaluând pe fond temeinicia soluţiei de netrimitere în judecată), vizând aceeaşi persoană (condiţie îndeplinită chiar dacă, alături de inculpatul (I7), sunt cercetaţi, respectiv trimişi în judecată, în procedurile paralele în discuţie, şi alte persoane) şi aceeaşi faptă (respectiv conduita inculpatului din cadrul aceluiaşi incident din data de (…).2017).

Cât priveşte identitatea de fapte în procedurile penale paralele, respectiv interpretarea sintagmei „cu privire la aceeaşi faptă” regăsită în art. 6 Cod de procedură penală, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este categorică, în sensul că esenţial pentru incidenţa principiului ne bis in idem, este ca faptele în mod substanţial să fie aceleaşi, respectiv să vizeze acelaşi comportament, al aceleiaşi persoane, cu aceeaşi ocazie.

În cauza Bejan-Piser c. României (Hotărârea din 23.06.2015) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că aspectul de clarificat nu este acela dacă elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care o persoană este cercetată în cadrul unor proceduri penale succesive sunt sau nu identice (în cauza de mai sus fiind vorba de infracţiunile de loviri sau alte violenţe, respectiv tâlhărie), ci acela de a determina dacă faptele imputate aceleiași persoane în cele două proceduri penale se referă la acelaşi comportament, fiind necesar de evaluat dacă în cauză este vorba de acelaşi comportament din partea aceleiaşi persoane cu aceeaşi ocazie.

În prezenta cauză, analiza stării de fapt ce a făcut obiectul cercetărilor în toate aceste dosare impune concluzia că faptele pentru care inculpatul (I7) a fost trimis în judecată în prezentul dosar şi pentru care, prin încheierile penale definitive nr. (…)/CP/20.03.2019, nr. (…)/CP/26.03.2019 şi nr. (…)/CP/21.03.2019 au fost confirmate de judecătorul de cameră preliminară de la Judecătoria (L1), faţă de suspectul (I7), soluţiile de renunţare la urmărirea penală dispuse în dosarele nr. (…)2/P/2017, nr. (…)3/P/2017 şi nr. (…)4/P/2017 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria (L1), sunt în esenţă aceleaşi.

Este lipsit de relevanţă, pentru incidenţa principiului ne bis in idem, atât faptul că procedurile penale succesive care l-au vizat pe inculpatul (I7) s-au raportat la încadrări juridice distincte, cât şi lipsa unei suprapuneri perfecte între elementele constitutive ale celor trei infracţiuni de lovire sau alte violenţe (pentru care s-au dispus anterior soluţii de netrimitere în judecată) şi ale infracţiunilor de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice (din prezentul dosar).

Faptele imputate inculpatului (I7) în cadrul tuturor acestor proceduri penale sunt în substanţă aceleaşi, referindu-se la acelaşi comportament al inculpatului, care s-a manifestat în cadrul aceloraşi împrejurări, cu aceeaşi ocazie, în cadrul aceluiaşi incident din data de (…).2017, petrecut pe stradă, în localitatea (L2), în prezenţa unui număr mare de persoane.

Pentru actele de agresiune comise asupra numiţilor (I8), (I3) şi (I2), în cadrul incidentului din data de (…).2017, inculpatul (I7) a fost cercetat anterior, în cele trei dosare de urmărire penală în care s-a dispus renunţarea la urmărire penală, sub aspectul săvârşirii a trei infracţiuni de lovire sau alte violenţe.

În prezenta cauză, potrivit rechizitoriului, acelaşi inculpat a fost trimis în judecată pentru că în seara de (…).2017, în loc (L2), împreună cu inculpaţii (I4), (I5) și (I6), a participat la o încăierare cu inculpaţii (I1), (I2), (I3), (I8), în cadrul căreia şi-au aplicat reciproc lovituri, fiind creată o stare puternică de nelinişte în rândul persoanelor prezente, reţinându-se săvârşirea infracţiunilor de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

Totodată, (I8), (I3) şi (I2) au fost persoane vătămate în dosarele nr. (…)2/P/2017, nr. (…)3/P/2017 şi nr. (…)4/P/2017 şi sunt inculpaţi, în calitatea de autori, la infracţiunile de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, în prezentul dosar.

Concluzia că procedurile penale succesive declanşate faţă de inculpatul (I7) vizează un comportament care, în substanţă, este acelaşi, este neechivocă.

Faţă de cele de mai sus, curtea a reţinut incidenţa art. 6 Cod de procedură penală, care consacră principiul ne bis in idem, conform căruia, nicio persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni atunci când faţă de acea persoană s-a pronunţat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeaşi faptă, chiar şi sub altă încadrare juridică.

Textul de lege de mai sus, împiedică o nouă urmărire sau judecată pentru aceeaşi faptă, ne bis in idem fiind incident ori de câte ori autorităţile competente formulează din nou împotriva unei persoane o acuzaţie în materie penală, în sensul art. 6 paragraf 1 din Convenţia europeană, cu privire la fapta pentru care s-a pronunţat deja o hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, s-a impus, în baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 6 Cod de procedură penală, încetarea procesului penal faţă de inculpatul (I7) pentru comiterea infracţiunilor de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, fiind incident principiul ne bis in idem.

În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, care au uzat de procedura abreviată, în condiţiile în care probele administrate în cursul urmăririi penale, însuşite de aceştia, alături de declaraţiile lor de recunoaştere în totalitate a faptelor, susţin dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de inculpat, în sensul art. 396 alineat 2 şi art. 103 alineat 2 teza II Cod procedură penală, în mod judicios instanţa de fond a dispus soluţii de condamnare pentru infracţiunile de încăierare şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, nefiind invocate şi nici evidenţiate aspecte de nelegalitate sau netemeinicie care să vizeze încadrările juridice ori modalitatea de individualizare a pedepselor şi a modului de executare a acestora de către instanţa de fond.
De altfel, curtea a constatat că niciunul dintre inculpaţi nu a formulat apel, iar în apelul declarat de procuror faţă de aceşti inculpaţi, s-au invocat doar două aspecte de nelegalitate, respectiv omisiunea deducerii măsurilor preventive dispuse în cauză şi omisiunea dispunerii prelevării de probe biologice în vederea introducerii profilelor lor genetice în baza S.N.D.G.J.

Constatând, în raport de actele şi lucările dosarului, de natura faptelor şi încadrarea juridică dată acestora, că ambele motive de nelegalitate de mai sus sunt fondate, curtea, pentru toate considerentele expuse, a dispus după cum urmează:

În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria (L1) împotriva Sentinţei penale nr. (…)/2020 din data de 25.11.2020 pronunţată de Judecătoria (L1), pe care a desfiinţat-o în parte, în sensul că:

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de condamnare a inculpatului (I7), în baza art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. d) Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice şi dispoziţiile subsecvente privitoare la suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei şi în baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 6 Cod de procedură penală, a încetat procesul penal faţă de inculpatul (I7) pentru comiterea acestei infracţiuni, fiind incident principiul ne bis in idem.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de achitare a inculpatului (I7), în baza art. 396 alin. 5 Cod de procedură penală raportat la art. 16 lit. a) Cod de procedură penală, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 198 alin. 1 Cod penal şi în baza art. 396 alin. 6 Cod de procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. i) Cod de procedură penală, cu aplicarea art. 6 Cod de procedură penală, a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul (I7) pentru comiterea acestei infracţiuni, fiind incident principiul ne bis in idem.

În baza art. 404 alin. 4 lit. a) Cod de procedură penală rap. la art. 72 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată inculpaţilor (I1), (I2) şi (I3), durata reţinerii de 24 de ore, începând din data de 22.07.2017.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpaţii (I1), (I2), (I3), (I8), (I4), (I5), (I6) în vederea introducerii profilelor lor genetice în baza S.N.D.G.J.

A înlăturat dispoziţia instanţei de fond de obligare a inculpatului (I7) la plata cheltuielilor judiciare către stat în primă instanţă, cheltuieli care, în raport de acest inculpat, rămân în sarcina statului, în baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală.

În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.