Jurisprudență | Tribunalul Brăila – Apel. Nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare. Nepronunţare asupra unei excepţii

Prin sentinţa civilă nr. 7176/09.12.2019, pronunţată de Judecătoria Brăila în dosarul (…)/196/2018 a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila pentru cauză falsă; a fost respinsă acţiunea în constatarea nulităţii pentru cauză falsă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. …3 de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, ca fiind prescrisă; a fost admisă în parte cererea reclamantei … în contradictoriu cu pârâta … având ca obiect, acţiune în constatare nulitate absolută contract de vânzare-cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară; s-a dispus desfiinţarea pe calea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, doar în privinţa raportului juridic de vânzare – cumpărare încheiat între vânzătorii … şi … şi cumpărătoarea …. S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 8800,5 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. A fost obligată reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa a constatat că a fost investit cu o acţiune în nulitatea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. .. de Notariatul de Stat Judeţean Brăila motivat de existenţa unei cauze ilicite, unei cauze false, dar şi pentru fictivitatea şi neplata preţului şi cu o cerere privind readucerea bunului ce face obiectul contractului în masa succesorală a defuncţilor … şi ….

Cauza sau scopul actului juridic reprezintă o condiţie de fond, esenţială, de validitate şi generală a actului juridic civil care constă în obiectivul urmărit de părţi la încheierea acestuia. Potrivit art. 948 pct. 4 din C. civ. din 1864 una dintre condiţiile esenţiale pentru validitatea unei convenţii este ,,cauză licită”, iar art. 966 prevede că ,,obligaţia fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea niciun efect”.

Prin modul de reglementare al cauzei în Codul civil din 1864 instanţa constată că sancţiunea ce intervine în cazul existenţei unei cauze ilicite sau a unei cauze false la momentul încheierii contractului este sancţionată cu nulitatea, însă doar cauza licită reprezintă o condiţie de validitate a contractului potrivit art. 948, iar sancţiunea ce intervine în cazul acesteia este nulitatea absolută.
În ceea ce priveşte cauza falsa, instanţa a reţinut că în cazul acesteia intervine nulitatea relativă a actului juridic, întrucât cauza nu este reală, ci falsă, când există o eroare în privinţa obiectivul urmărit de părţi la încheierea contractului. Există o cauză falsă când există neconcordanţă între reprezentarea mentală a obiectului determinant şi acel element care este de fapt mobilul determinant.

În ceea ce priveşte excepţia de prescripţie a dreptului la acţiune în constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila pentru cauză falsă, instanţa a apreciat că este fondată, la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, fiind împlinit termenul de prescripţie prevăzut de disp. art. 9 alin.2 prevăzut de Decretul nr.167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, respectiv 3 ani de la data când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu de la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului.

În consecinţă instanţa a respins acţiunea în constatarea nulităţii pentru cauză falsă a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a constatat că reclamanta a investit instanţa cu o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare pentru cauză ilicită, motivat de împrejurarea că scopul încheierii actului juridic a fost acela de a înlătura reclamanta de la succesiunea părinţilor şi pentru lipsa preţului ca element determinant al obiectului unui contractul de vânzare-cumpărare, preţ care, în speţă, a fost prevăzut de părţi în mod fictiv, pentru a deghiza un veritabil contract de donaţie.

Jurisprudenţa şi doctrina au stabilit că lipsa preţului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, aşa cum se întâmplă în cazul preţului fictiv ori preţului modic, reprezintă un caz de nulitate absolută, pentru neîndeplinirea unei cerinţe de fond, de validitate şi privitoare la obiectul actului juridic, care poate fi invocată de orice are interes, oricând şi fără a putea fi acoperită pe calea confirmării.
Totodată, în materia specială a contractului de vânzare-cumpărare cu constituire de uzufruct şi transmiterea bunului în favoarea unui descendent, precum cel în cauză, legiuitorul a reglementat în cuprinsul dispoziţiilor art. 845 din Codul Civil din 1864 o veritabilă prezumţie simplă şi relativă în sensul că actul juridic încheiat este o donaţie deghizată pe calea stipulării unui preţ fictiv.

Potrivit art. 845 din Codul Civil din 1864 – Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în porţiunea disponibilă şi excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputaţia şi raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimţit la aceste înstrăinări.

În conformitate cu acest text de lege, în cazurile în care se solicită constatarea nulităţii absolute a unui astfel de contract de vânzare-cumpărare, sarcina probei este răsturnată, astfel încât aceasta incumbă pârâtei, care trebuie să dovedească faptul că preţul stipulat de părţile contractante a fost real, iar nu fictiv şi că s-a plătit efectiv, menţiunile din cuprinsul înscrisului autentic nefiind suficiente sub acest aspect.

Potrivit prevederilor contractului de vânzare cumpărare autentificat de Notariatul de Stat Judeţean Brăila sub nr. … preţul vânzării a fost stabilit la suma de 50.000 lei, din care a fost plătită suma de 25.000 lei, la momentul autentificării contractului, iar diferenţa de 25.000 lei s-au convertit într-o obligaţie de întreţinere în favoarea vânzătorilor, până la încetarea din viaţă a acestora.

Prin noţiunea de preţ serios prevăzută de art. 1303 C. Civ. din 1864 se înţelege preţul care constituie o cauză suficientă a obligaţiei luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării. Astfel, preţul serios presupune existenţa unei proporţii între cuantumul preţului stabilit de părţi şi valoarea reală a lucrului vândut, şi chiar dacă nu necesită o echivalenţă între preţ şi valoarea lucrului, este exclusă existenţa unei disproporţii care nu este susceptibilă de justificare firească. Dacă preţul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că preţul este neserios, la stabilirea preţului putând fi avute în vedere şi alte criterii.

Din raportul de expertiză evaluatorie efectuat în cauză valoarea de piaţă a imobilului situat în Brăila, str. Mihai Bravu, …, format din teren în suprafaţă de 196mp şi construcţii la nivelul anului 1993 este de 2.455.000 lei.

În cauză nu numai că pârâta nu a răsturnat prezumţia simplă şi relativă în sensul inexistenţei preţului, dar prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a făcut dovada unei disproporţii vădite între preţul stipulat în contract şi valoarea de piaţă a bunului la momentul încheierii contractului, motiv pentru care instanţa a constatat că raportul juridic de vânzare – cumpărare încheiat între vânzătorii … şi … şi pârâta …, în calitate de cumpărătoare, materializat în contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, este lovit de nulitate absolută pentru lipsa preţului.
Pentru motivele de fapt şi de drept arătate anterior instanţa a admis capătul de cerere având ca obiect acţiune în constatare a nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila şi va dispune desfiinţarea pe calea nulităţii absolute a contractului în privinţa raportului juridic de vânzare – cumpărare.

A mai arătat prima instanţă că nulitatea absolută pentru lipsa preţului împiedică a se aprecia că între defuncţii … şi … şi pârâta … ar fi intervenit vreodată un raport juridic de vânzare-cumpărare, însă aceasta nu infirmă cu nimic realitatea că între părţile contractante s-a realizat un transfer convenţional din patrimoniul transmiţătorilor în patrimoniul dobânditoarei, având ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Brăila, str. Mihai Bravu, …, format din teren în suprafaţă de 196mp şi construcţii, cu deosebirea că acest transfer se face de fapt cu titlu gratuit, iar nu cu titlu oneros.

Operaţiunea juridică dedusă judecăţii îndeplineşte toate condiţiile de validitate ale unui veritabil contract de donaţie, aşa cum, de altfel, a susţinut chiar şi reclamanta pe parcursul procesului, care a arătat că speţa nu reprezintă decât un caz clasic de donaţie deghizată prin stipularea unui preţ fictiv, inexistent.

Instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a opera conversiunea actului juridic nul într-un act juridic valabil. În acest sens se constată că unul dintre acte este lovit integral de nulitate, că există un element de diferenţă între cele două acte (în speţă, titlul gratuit, şi nu oneros), actul socotit valabil îndeplineşte toate condiţiile de validitate ale unei donaţii şi acestea se regăsesc chiar în cuprinsul actului anulat, fiind îndeplinită inclusiv condiţia formei autentice a contractului. Totodată este indiscutabil că părţile contractante au urmărit ab initio transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, doar că au ascuns transferul sub masca unui preţ fictiv.

Aşadar, particularitatea speţei a dedus judecăţii de fapt două acte/raporturi juridice: de vânzare-cumpărare (două negotium iuris) sub aparenţa unui singur înscris probator (instrumentum probationis), dintre care unul dintre ele a rămas în fiinţă, iar altul urmează a fi desfiinţat pe calea nulităţii absolute, ceea ce nu împiedică în nici un fel aplicarea principiului conversiunii actului juridic lovit de nulitate.

Simpla gratificare a pârâtei de către părinţi, chiar şi în contextul unei eventuale încălcări a rezervei succesorale nu este de natură a fi asimilată unei cauze ilicite sau imorale în sensul prevăzut de lege. Liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii, la cerere, nefiind sancţionate cu nulitatea absolută.

Mai mult, în astfel de cazuri, cum este cel depus judecăţii, legiuitorul a stabilit o sancţiune specifică, prin art. 845 din Codul civil din 1864 astfel – Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă …. va fi socotită în porţiunea disponibilă şi excedentele, de este, se va trece în masa succesiunii.

Aplicând acest text de lege, la prezenta cauză, s-a constatat că bunul imobil situat în Brăila, str. Mihai Bravu, …, este prezumat ca făcând parte din cotitatea disponibilă.

Cotitate disponibilă reprezintă acea parte a patrimoniului succesoral al unei persoane care depăşeşte rezerva succesorală şi asupra căreia se poate dispune (fără riscul reducţiuniii sau al raportului), atât prin acte juridice între vii cu titlu gratuit, cât şi prin testament.

În măsura în care prin transmiterea dreptului de proprietate asupra imobil situat în Brăila, str. Mihai Bravu, …, defuncţii ar fi încălcat rezerva succesorală a reclamantei, aceasta ar avea deschisă calea desfiinţării donaţiei dintre părinţii defuncţii şi fiica pârâtă pe calea sancţiunii reducţiunii liberalităţii excesive.

Având în vedere că reclamanta nu a investit instanţa cu o astfel de cerere, devine limpede că atât timp cât donaţia nu este desfiinţată nu se poate pune problema reîntregirii în mod corespunzător a patrimoniului succesoral.

Pentru aceste motive instanţa a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului în sensul readucerii imobilului situat în Brăila, str. Mihai Bravu, …, în masa succesorală a defuncţilor … şi ….

În privinţa cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă în cuantum de 11.156,5 lei, instanţa a admite în parte acest capăt de cerere şi va dispune obligarea pârâtei la plata către petentă a sumei totale de 8800,5 lei, compusă din: 5.355 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată pentru capătul de cerere privind constatarea nulităţii actului juridic (repunerea părţilor în situaţia anterioară fiind scutită de taxă de timbru potrivit art. 3 din OUG 80/2013), 1.205,1 lei, reprezentând onorarii de experţi, având în vedere că probele cu expertizele efectuate în cauză au fost administrate în dovedirea capătului de cerere admis, 2.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului ales conform chitanţelor depuse la dosar f. 95 şi 96 vol. II, 190,4 lei, conform bonului fiscal nr. 0002/.10.02.2018 şi 50 lei, conform bonului fiscal nr. 006146/19.03.2018.

Prin sentinţa civilă 1716/03.04.2020 pronunţată în acelaşi dosar s-a respins cererea de completare dispozitiv formulată de petenta pârâtă …; s-a admis cererea de lămurire dispozitiv formulată de petenta pârâtă … şi a fost lămurit dispozitivul sentinţei civile nr. 7176 pronunţată la data de 09.12.2019, în dosarul nr. 3480/196/2018 al Judecătoriei Brăila în sensul că în temeiul conversiunii, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …, de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, este valabil ca donaţie.

S-a reţinut în considerentele acestei sentinţe că prin cererea înregistrată la data de 14.01.2020, în cadrul dosarului nr. 3480/196/2018 al Judecătoriei Brăila, petenta … a solicitat instanţei completarea dispozitivului sentinţei civile 7176 pronunţate la data de 09.12.2019, în sensul de a se pronunţa asupra excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu privire la capătul de cerere referitor la anularea contractului de vânzare cumpărare pentru donaţie deghizată, cu consecinţa respingerii acţiunii ca prescrisă.

În motivare, s-a arătat că, deşi instanţa, la termenul de judecată din data de 07.12.2019, a dispus unirea excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune cu fondul a omis să se pronunţe asupra acesteia, în cauză impunându-se admiterea excepţiei şi respingerea acţiunii.

Verificând actele dosarului, în raport cu susţinerile petentei, instanţa reţine că, într-adevăr la termenul de judecată din data de 07.12.2019 petenta a invocat excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune a cererii întemeiate pe disp. art. 845 C.civ. din 1864, excepţie ce a fost unită cu fondul, însă instanţa a omis să se pronunţe asupra acesteia în dispozitivul hotărârii.

Instanţa a arătat că excepţiile procesuale îndiferent de natura lor, nu se încadrează în categoria cererilor avute în vedere de art. 444 alin. 1 C.proc.civ., acestea constituind acele mijloace de apărare prin care pârâtul, în raport de cerere cu care a fost învestită instanţa (principală, accesorie sau incidentală), fără să intre în discutarea fondului pricinii, urmăreşte întârzierea sau împiedicarea temporară sau perpetuă a judecăţii.

Cererile avute în vedere de norma menţionată vizează cererile principale, accesorii, conexe ori incidentale, ca acte de procedură prin care se declaşează controlul judecătoresc asupra actelor sau situaţiilor juridice deduse judecăţii, iar nu apărările prin care se tinde al respingerea sau amânarea acestor cereri.

Prin urmare, nepronunţarea instanţei asupra unei excepţii procesuale nu poate fi valorificată prin procedura completării hotărârii judecătoreşti, ci poate constitui un motiv de nelegalitate a acestei hotărâri şi care poate fi invocată ca motiv de nelegalitate prin calea de atac exercitată împotriva acesteia.

Prin sentinţa civilă nr. 7176 pronunţată la data de 09.12.2019, în dosarul nr. 3480/196/2018 al Judecătoriei Brăila, a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune în ceea ce priveşte constatarea nulităţii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila pentru cauză falsă, a admis în parte cererea reclamantei … în contradictoriu cu pârâta … având ca obiect, acţiune în constatare nulitate absolută contract de vânzare – cumpărare şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, a dispus desfiinţarea pe calea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, doar în privinţa raportului juridic de vânzare – cumpărare încheiat între vânzătorii … şi … şi cumpărătoarea … şi a respins, ca neîntemeiat, capătul de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Obiectul lămuririi sau al interpretării vizat de dispozițiile legale mai sus citate are în vedere clarificarea obscurității hotărârii judecătorești, dând astfel posibilitatea executării ei în limitele avute în vedere prin modalitatea de soluționare a litigiului.

Având în vedere că pentru pronunţarea soluţiei de desfiinţare a actului juridic dedus judecăţii, doar în privinţa raportului juridic de vânzare – cumpărare, instanţa a reţinut incidenţa conversiuni actului juridic nul întru-un act juridic valabil, instanţa va admite cererea de lămurire dispozitiv.

Instanţa a constatat că se impune clarificarea dispozitivului sentinţei civile nr. 7176 pronunţată la data de 09.12.2019, în dosarul nr. 3480/196/2018 al Judecătoriei Brăila în sensul că desfiinţarea pe calea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. … de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, doar în privinţa raportului juridic de vânzare – cumpărare, a avut în vedere că, în temeiul conversiunii actului juridic, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. …, de Notariatul de Stat Judeţean Brăila, este valabil ca donaţie.

Cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, la termenul din 08.11.2019, reprezentantul conventional al reclamantei isi mentine sustinerea ca ”raportat la dispozitiile art. 845 C. civil, actul juridic este o donatie deghizata pe calea stipularii unui pret fictiv”.

Fata de precizarile facute de reclamanta la termenul din 07.12.2019, parata prin reprezentant convetional, a inteles sa invoce exceptia prescriptiei dreptului material de a introduëe actiunea cu privire la capatul de cerere referitor la anularea contractului de vanzare cumparare pentru donatie deghizata si in aceeasi sedinta de judecata, instanta de fond a dat cuvantul partilor si asupra acestei exceptii invocate, dar dupa concluziile partilor asupra exceptiei, instanta a unit solutionarea exceptiei cu fondul.

La pronuntarea pe fondul cauzei, instanţa nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material de a introduce actiunea cu privire la capatul de cerere referitor la anularea contractului de vanzare cumparare pentru donatie deghizata si unita cu fondul cauzei.

Hotararea instantei de fond este nelegala si pentru ca instanta a facut o gresita aplicare a normelor de drept material, in sensul ca a aplicat normele generale (art. 1303 C. Civil 1864) din materia contractului de vanzare cumparare nul pentru pret neserios la contractele de vanzare cumparare incheiate intre parinti si copii, si pentru care art. 845 din vechiul Cod Civil insitutie o prezumtie relativa de donatie deghizata.Astfel, instanta de fond porneste, in argumentarea solutiei date de la norma general – art. 1303 C. civil 1864, care stabileste faptul ca ”pretul vinzarii trebuie sa fie serios si determinat de parti”, iar in lipsa indeplinirii acestei conditii esentiale de existenta a actului, contractul de vanzare cumparare este nul daca pretul este neserios. Daca pretul stabilit este inferior valorii propriu zise a obiectului vandut nu inseamna ca pretul este neserios (apreciaza instanta), la stabilirea pretului putand fi avute in vedere si alte criterii”. Insa, instanta de fond concluzioneaza ca prin raportul de expertiza evaluatorie efectuat in cauza se dovedeste o disproportie vadita intre pretul de 2.455.000 lei- stabilit prin expertiza, fata de cel de 50.000 lei stabilit in contract – chiar si in contextul existentei unor raporturi apropiate intre parti si al unui drept de uzufruct, rezervat de vanzatori asupra imobilului vandut.

Cu aceasta motivare, instanta de fond considera ca raportul juridic de vanzare este nul pentru lipsa pretului, insa, acest fapt nu infirma cu nimic realitatea ca intre partile contractante s-a realizat un transfer conventional din patrimoniul transmitatorilor in patrimonial dobanditoarei, avand ca obiect dreptul de proprietate asupra imobilului din Braila, str. Mihai Bravu …..

Considera ca, procedand in aceasta maniera, instanta de fond a pronuntat o hotarare gresita, aplicand normele generale – art. 1303 C. civil 1864 – din materia vanzarii cumpararii nule pentru pret neserios- intervenite intre orice persoane, indiferent de calitatea acestora – la speta dedusa judecatii, la care este aplicabila reglementarea- si sanctiunea specifice prevazute de art. 845 C. Civil (1864) – si anume prezumtia ca un asemenea raport juridic este o donatie deghizata iar obiectul contractului este prezumat ca facand parte din cotitatea disponibila.

Instanta de fond a aplicat atat prevederile generale privind nulitatea actului juridic pentru pret neserios, cat si pe cele de la donatia deghizata incheiata intre parinti si copii, facand un melanj de norme juridice aplicate, insa procedand in aceasta maniera, a pronuntat o hotarare gresita, deoarece s-a incalcat principiul de drept potrivit caruia, cand exista reglementare speciala, se aplica aceasta cu prioritate fata de norma generala.

In aceasta situatie, instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca pretul vanzarii lipseste, fata de valoarea stabilitata potrivit raportului de expertiza, ca este fictiv, dar ca această lipsa, neseriozitate, fictivitate a pretului echivaleaza cu transmiterea proprietatii asupra imobilului din Braila, str. Mihai Bravu nr. 419 cu titlu gratuit, care este, deci, o donatie deghizata, prezumtie regelmentata de art. 845 vechiul C. civil., iar solutia corecta ar fi fost de respingere a actiunii privind anularea contractului avand ca obiect o donatie deghizata incheiata intre parinti si copii pentru ca este o donatie deghizata, iar dreptul la actiune este prescris- fiind introdusa dupa expirarea termenului general de 3 ani, calculat de la data cand reclamanta a luat la cunostinta de contract, adica din data de 20.02.1994, cand s-a dezbatut succesiunea dupa tatal sau.

Desi instanta de fond constata la fila 5 din hotarare, paragraful 3 – ultima teza ca „este indiscutabil ca partile contractante au urmarit ab initio transmiterea cu titlu gratuit a dreptului de proprietate asupra bunului imobil, doar ca au ascuns transferul sub masca unui pretfictiv”, nu s-a pronuntat asupra exceptiei-invocata – a prescriptiei dreptului material de a introduce actiunea cu privire la capatul de cerere referitor la anularea contractului de vanzare cumparare pentru donatie deghizata.

Hotararea instantei de fond este nelegala si pentru ca instanta de fond nu a pus in discutia partilor conversia actului juridic nul ca vanzare, intr-un act juridic valabil ca donatie si ca a dat mai mult decat a cerut reclamanta, facand aceasta conversiune. Arată că reclamanta nu a solicitat conversiunea unui act de vanzare nul, intr-un act juridic valabil – donatie, ci nulitatea contractului de vanzare cumparare pentru ca este o donatie deghizata, iar aceasta conversiune nu a fost pusa in discutia partilor, imprejurare in care instanta de fond a incalcat principiul disponibilitatii partilor.

Instanta in mod gresit a separat un act juridic indivizibil- prin vointa partilor – si anume o doantie deghizata- asa cum o reglementeaza art. 845 vechiul C. civil – grevata de sarcina intretinerii si cu rezervarea dreptului de uzufruct, in doua acte juridice distincte- unul de vanzare nul pentru lipsa pretului si o donatie care ramane infiinta.

Considera ca instanta de fond se contrazice cand anuleaza actul de vanzare pentru pretul neserios si mentine in fiinta donatia.Intanta de fond a aplicat gresit reglementarile de drept material cand a constatat ca sunt deduse judecatii doua raporturi juridice- unul de vanzare- nul pentru lipsa pretului si o donatie degizata, ambele cuprinse in acelasi ”instrumentum probationis” si cand le-a separat ca fiind raporturi juridice deosebite, in situatia in care art. 845 vechiul C. civil reglementeaza un singur raport juridic de transmitere a nudei proprietati cu titlu gratuit cumparatorilor, iar vanzatorii isi reverva dreptul de uzufruct viager iar cumparatorii au obligatia sa presteze intretinere vanzatorilor.

Arată că a incercat in fata instantei de fond sa rastoarne prezumtia de donatie deghizata prin dovedirea faptului ca pretul contractului a fost achitat si ca a fost serios, proportional cu valoarea imobilului transmis in proprietate de catre parintii săi, insa, raportul de expertiza evaluatorie a fost lamuritor, iar in lipsa altor dovezi – martori care sa sustina ca a achitat pretul – imposibil de audiat dupa 25 de ani de la incheierea actului- se impune ca sa se interpreteze natura actului juridic ca fiind o donatie deghizata- asa cum de altfel a constatat si instanta de fond. Insa, daca natura actului juridic este aceea de donatie deghizata, nu se mai poate solicita anularea contractului dupa 25 de ani de la incheierea lui, ci in termenul de prescriptie de 3 ani.

N este vorba despre  conflicte de interese, intre autorii fraudei si o a treia persoane, ci ne ragasim in fata unui act. conceput de una sau mai multe persoane, in scopul de a se sustrage de la aplicarea unei norme juridice imperative.

Normele juridice de drept succesoral asa cum acestea sunt prevazute in legislatia nationala (atat in codul civil de la 1864 cat si in cel din 2009) sunt norme imperative, astfel incat eludarea lor prin incheierea unor acte juridice se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a actului juridic respectiv. Ca atare, retinerea instantei ca simpla gratificare a paratei, chiar si in contextul unei eventuale incalcari a rezervei succesorale nu este de natura a fi asimilata unei cauze ilicite sau imorale , este netemeinica.

Rezerva succesorala reprezinta acea parte din bunurile moștenirii la care moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, astfel încat eludarea acestor prevederi imperative constituie o cauza ilicita a actului juridic incheiat.  Un asemenea act trebuie invalidat prin desfiintarea lui efectiva fara a exista posibilitatea ca sub o altă denumire să producă efectele juridice pe care partile le-au urmarit situatie in care principiul conversiunii actului juridc nul într-un act juridic valabil nu este aplicabil în cazul contractului de vanzare-cumpărare autentificat sub nr … întrucat este bazat pe o cauza ilicita, ceea ce face ca sentinta nr 7176/09.12.2019 prin care s-a respins capatul de cerere privind repunerea partilor in situatia anterioara si aducerea imobilului in masa succesorala astfel cum s-a pronuntat prima instanţă, sa fie netemeinca si nelegala. 

De asemenea instanta nu a avut in vedere ca pe langa normele imperative privind succesiunea s-au eludat si normele imperative in materie fiscala, prin incheierea contractului în aceasta modalitate, eludandu-se si plata taxelor si impozitelor l-a valoarea reala a bunului, ceea ce constituie o cauza ilicita a contractului care se sanctiona cu nulitatea contractului si repunerea partilor in situatia anterioara, fara posibilitaea aplicarii principiului conversiunii.

Mai arată apelanta că în mod greşit s-a reţinut că operatinuea juridica dedusa judecatii indeplineste toate conditiile de validitate ale unui veritabil contract cle donatie si a facut aplicarea conversiunii actului juridic lovit de nulitate intr-un act juridic valabil respingand eronat capatul de cerere privind repunerea partilor in situatia anterioara prin aducerea in masa succesorala a bunului.

In cauza contractul de vânzare cumparare din litigiu nu poate fi covertit intr-un cotract de donatie intrucat, pe de o parte ,din actele dosarului a rezultat ca în masa succesorala nu se mai afla nimic, depăşindu-se rezerva succesorală – fiind bazat pe o cauza ilicita, si pe de alta parte partea in tot cursul litigiului intimata a sustinut ca a achitat pretul şi ca si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract cu privire la partea de pret convertită in întreţinere. In atare situatie nu sunt indeplinite conditiile cerute pentru validitatea unei donaţii.

In plus, obligatia de intretinere nu poate fi echivalată cu un pret, iar una dintre conditiile obligatorii pe care trebuie sa le îndeplinească preţul, este sa fie stabilit în bani. Convertirea a 1/2 din pretul vanzarii intr-o obligatie pe termen nedeterminat loveste si mai mult in validitatea contractului cât şi subzistenta lui ca donatie. Contracul nu poate subzista ca donatie pentru ca nu indeplineste nici conditiile de formă ale donatiei.

Critică apelanta-reclamantă şi faptul că s-a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru constatarea nulitatii pentru cauza falsa , arătând că nu s-a solicitat anularea contractului pentru un asełnena motiv.

Cu alte cuvinte instanta de fond a retinut ca in cauza este vorba de imprescriptibilitatea actiunii in constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. …, astfel încat, sustinerea apelantei parate ca instanta nu s-a pronuntat asupra solicitarii sale este nefondata. Astfel, obiectul actiunii a fost constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare intrucat acesta a fost incheiat prin frauda la lege, fiind fondat pe o cauza ilicita si pretul inscris nu este real, sincer, fiind unul derizoriu si care nu a fost achitat niciodata, scopul urmarit fiind acela de indepartare a sa de la masa succesorala prin eludarea de norme legale imperative privind dreptul succesoral.

De altfel apelanta in mod voit, pentru a induce in eroare instanta de apel, nu face niciun fel de referire la modul cum a fost formulata cererea sa din 07.12.2018 in care invoca prescriptia extinctiva ”cu privire la motivul de nulitate al contractului referitor la prezumtia relativa de donatie deghizata” sustinand ca ”pentru acest motiv este prescris” dreptul de a formula actiunea, desi din actiune nu rezulta ca am solicitat nulitatea contractului si pentru un asemena motiv.

Mai arată că instanta in mod temeinic si legal a analizat indeplinirea cumulativa a condiţiilor de validitate ale contractului de vanzare, inclusiv cu privire la seriozitatea pretului. Totodată, în mod temeinic si legal instanta de fond a retinut ca lipsa pretului la incheierea contractului de vanzare-cumparare, asa cum se intampla in cazul pretului fictiv ori pretului modic, reprezinta un caz de nulitate absoluta.

La rândul său, apelanta-intimată … a formulat întâmpinare la apelul declarant de apelanta-reclamantă …..Arată că este de acord cu motivul de apel vizând faptul că nu a fost pusă în discuţie problema conversiunii actului juridic. A solicitat respingerea celorlalte motive de apel.

Împotriva sentinţei civile nr. 1716/03.04.2020 pronunţată în acelaşi dosar, a formulat apel pârâta … cu privire la respingerea cererii sale de „completare dispozitiv” solicitând trimiterea cauzei la prima instanţă pentru a se pronunţa asupra cererii. Învererează că prin sentinţa data asupra fondului (7176/2019) instanţa nu s-a pronuntat asupra exceptiei prescriptiei dreptului material la actiune cu privire la capatul de cerere referitor la anularea contractului de vanzare cumparare privitor la donatia deghizata.

În apel nu au fost administrate probe noi.

La termenul de judecată fixat, Tribunalul a pus în discuţia părţilor calificarea contractului care face obiectul cauzei în raport de clauzele privind întreţinerea şi uzufructul, solicitând părţilor să precizeze dacă acest contract a fost un contract de vânzare-cumpărare sau poate fi calificat contract de întreţinere.

Analizând apelurile declarate în cauză, Tribunalul reţine următoarele:

După cum a reţinut şi prima instanţă, apelanta-reclamantă … a solicitat constarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr…. pentru cauză ilicită/cauza falsă – invocând existenţa unui pret fictiv/derizoriu în contract şi faptul că acest preţ nu ar fi fost in realitate plătit si nici întreţinerea executată.

Tot prin actiune s-a invocat si art. 845 Cod civil de la 1864, reclamanta solicitând să se constate nulitatea absoluta a contractului prin raportare şi la acest text de lege, întrucât textul prezumă o donaţie deghizată, iar prin faptul ca pârâta nu ar fi avut posibilitatea achitarii preţului sau a întretinerii părinţilor, contractul ar fi lovit de nulitate absolută, arătând reclamanta că scopul urmărit de părţi la încheierea contractului a fost înlaturarea ei de la succesiune.

Tribunalul constată că la termenul din data de 07.12.2018 în faţa primei instanţe ,a fost unită cu fondul excepţia de prescripţie privind anularea contractului pe motiv de donaţie deghizată – excepţie asupra careia prin sentinţă, instanţa într-adevăr nu s-a pronunţat, ci s-a pronunţat doar in privinţa excepţiei de prescripţie invocată în legătură cu motivul de nulitate constând în existenţa unei cauze false – excepţie pe care a admis-o.

Tribunalul reţine că dispoziţiile art. 845 din codul civil de la 1864 nu instituie nicio cauză de nulitate, ci reprezinta o dispoziţie aplicabilă în materie succesorala care ar putea fi avută in vedere si aplicată doar intr-un eventualul litigiu de partaj succesoral, la determinarea masei succesorale. Ca urmare nu poate fi vorba de niciun fel de prescripţie în aplicarea acestui text după cum nu poate fi vorba nici de vreo cauză de nulitate asa cum a solicitat apelanta- reclamantă să se constate în temeiul acestui text.
Aşadar, atât excepţia de prescripţie invocată de apelanta-pârâtă, cât şi motivul de nulitate a contractului de vânzare-cumpărare invocat de apelanta-reclamantă având ca temei art. 845 din V.C. civil sunt nefondate.

Faptul că prima instanţă nu s-a pronuntat expres pe excepţia de prescripţie a nulitatii solicitată de reclamant în considerarea art. 845 C. civil, nu atrage anularea hotararii pentru nesoluţionarea fondului, prima instanta solutionand cauza pe fond, ocazie cu care a analizat si disp. art. 845 V cod civil, ci această nepronunţare pe excepţie, atrage o schimbare în parte a sentintei în sensul ca instanta de apel va verifica excepţia si se va pronunta aspura ei.

În continuare, Tribunalul constată că prima instanţă a retinut nulitatea absoluta a contractului de vânzare-cumpărare pentru fictivitatea pretului (50.000 lei) in raport cu valoarea rezultata din expertiza – 2.455.000 lei la nivelul anului 1993.

Pentru a se pronunţa asupra nulităţii, în privinţa preţului convenit de părţi, instanţa nu a avut în vedere şi celelalte elemente ale convenţiei cu privire la care s-a solicitat constatarea nulităţii, deşi în raportul de expertiză, expertul a învederat că „în contractul de vânzare-cumpărare nu este înscrisă valoarea de piaţă, preţul din contract fiind o valoare specială negociată de părţi – cu clauze de întreţinere şi uzufruct – fila 163 vol. I, verso.

Se constată astfel că, contractul cu privire la care se solicită constatarea nulităţii a fost denumit de părţi „contract de vânzare-cumpărare”, prin care, în schimbul unui preţ de 50.000 lei, înstrăinătorii (părinţii părţilor) transmiteau nuda proprietate către apelanta-pârâtă …, înstrăinătorii rezervându-şi dreptul de uzufruct viager, iar dobânditorul se obliga în plus să acorde întreţinere înstrăinătorilor până la încetarea din viaţă, specificându-se expres în contract că este vorba de o obligaţie de întreţinere şi îngrijire completă, respectiv, alimente, îmbrăcăminte, spălat, iluminat, încălzit, îngrijire medicală cu medic şi medicamente.

În contract se mai menţionează că suma de 25.000 lei a fost achitată de apelanta-pârâtă la acel moment al încheierii convenţiei, iar diferenţa se converteşte în obligaţia de întreţinere. Această ultimă menţiune în privinţa preţului nu însemna însă că obligaţia de întreţinere subzista până la concurenţa sumei de 25.000 de lei, întrucât obligaţia de întreţinere subzista până la decesul ambilor înstrăinători, sens în care întreţinerea are un caracter aleatoriu prin prisma duratei incerte a vieţii creditorilor şi a necesităţilor lor.

Pentru calificarea acestui contract în condiţiile date, trebuie văzut scopul principal urmărit de părţi la încheierea contractului, iar acesta în niciun caz nu poate fi „înlăturarea de la succesiune a apelantei-reclamante” astfel cum susţine aceasta, în primul rând prin prisma obligaţiei de întreţinere instituită prin contract. Oricine este liber să dispună de bunurile sale în timpul vieţii, iar scopul urmărit de părţi în cazul concret trebuie observat în raport tocmai de această obligaţie de întreţinere a dobânditorului, cumulată cu dreptul de uzufruct viager pe care înstrăinătorii şi l-au rezervat.

În condiţiile Codului civil – de la 1864, practica judiciară şi doctrina au fost constante în a califica un astfel de contract ca fiind de întreţinere dacă prestaţia în bani reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea bunului înstrăinat, în caz contrar va fi de vânzare-cumpărare. Întrucât proporţia între preţul în bani şi cel în natură nu poate fi calculată, valoarea întreţinerii fiind aleatorie, în lipsă de alte criterii, urmează ca prestaţia în bani să fie raportată la valoarea bunului.

Plecând de la aceste criterii se constată că într-adevăr preţul de piaţă al imobilului, la momentul înstrăinării era de – 2.455.000 lei vechi, însă acest preţ – determinat de expert – nu are în vedere şi uzufructul pe care înstrăinătorii şi l-au rezervat, care face în mod evident ca preţul vânzării în cazul concret să fie mai mic, fiind transmisă doar nuda proprietate. Cu toate acestea, instanţa apreciază că prestaţia în bani convenită de părţi (25.000 lei) este cu mult sub jumătate din valoarea nudei proprietăţi a imobilului în cauză, iar diferenţa nu poate fi calificată decât ca o prestaţie în natură, respectiv întreţinerea datorată de dobânditor.

Tribunalul reînvederează că menţiunea din contract în privinţa convertirii sumei de 25.000 lei în obligaţie de întreţinere nu însemna că obligaţia de întreţinere subzista până la concurenţa sumei de 25.000 de lei, iar în raport de argumentele sus expuse, se constată că principala obligaţie a dobânditorului a fost cea de întreţinere, iar contractul încheiat de părţi a fost unul de întreţinere, chiar dacă în contract s-a stipulat şi un preţ al imobilului înstrăinat, aspect care nu poate modifica natura juridică a contractului.

Evaluarea bunului nu poate modifica raporturile dintre părţi pentru că obligaţia creditorului întreţinerii este oricum, certă, independent de evaluare, contractul având caracter aleatoriu numai din cauza duratei incerte a vieţii creditorilor şi a nevoilor lor, deci a întreţinerii ce urma să fie prestată.

Ca urmare, contractul supus analizei instanţei nu este unul de vânzare-cumpărare, ci un contract de întreţinere, cu privire la care nu poate fi pusă problema existenţei unui preţ fictiv/derizoriu şi implicit nici a nulităţii contractului din acest motiv. Astfel, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile specifice în materia vânzării-cumpărării şi nu se poate pune problema nulităţii contractului (obiect cu care reclamanta a înţeles să învestească instanţa) nici în raport de preţul specificat în contract şi de cuantumul acestuia şi nici în raport de executarea sau nu a obligaţiei asumate de dobânditor – debitor al obligaţiei de întreţinere.

Tot astfel nu se poate reţine nici vreo cauză ilicită în privinţa încheierii acestui contract de către părinţii părţilor cu unul dintre copii – respectiv cu apelanta-pârâtă, scopul contractului din punct de vedere al înstrăinătorilor constând în asigurarea întreţinerii lor, în condiţiile în care apelanta-pârâtă a fost singurul copil care a rămas alături de ei şi s-a îngrijit de ei până la moarte – aspect ce reiese din declaraţia martorei … – fila 147 fond.

Pe de altă parte, chiar dacă apelanta-pârâtă nu ar fi prestat întreţinerea, sancţiunea care ar fi putut interveni ar fi fost cu totul alta, iar nu nulitatea convenţiei. În plus, oricât ar încerca reclamanta să dovedească că pârâta nu a achitat preţul sau că nu a prestat întreţinerea – prin prezenta acţiune introdusă la 25 de ani de la data contractului, în condiţiile în care a cunoscut de existenţa sa încă din 1995 (aspect recunoscut la interogatoriu – fila 145 vol. I fond, întrebarea 1) – Tribunalul observă că în timpul vieţii, niciunul dintre cei doi părinţi-înstrăinători nu au reclamat aşa ceva.

În privinţa „cauzei false” – aspect invocat de către apelanta-reclamantă prin motivele de apel, se constată că apelanta nu a criticat soluţia cu privire dispoziţia de admitere a excepţiei de prescripţie a dreptului la acţiune în privinţa constatării nulităţii contractului pentru cauza falsă, ci doar soluţia de respingere a capătului de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară, motivându-şi solicitarea şi pe existenţa unei astfel de cauze, or, în raport de limitele efectului devolutiv – art. 478 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că motivele de fond privind cauza falsă nu pot fi analizate în lipsa criticării soluţiei date cu privire la prescripţia dreptului la acţiune pe acelaşi motiv, dispoziţie care, neatacată fiind, intră în puterea lucrului judecat.

În raport de considerentele mai sus expuse, Tribunalul constată că cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare cu care apelanta-reclamantă a învestit prima instanţă nu putea fi primită pentru niciunul dintre argumente şi în mod implicit nici cererea accesorie privind repunerea în situaţia anterioară.

Tot astfel, conversiunea actului juridic realizată de prima instanţă în sensul de a constata că actul supus analizei este valabil ca donaţie (motiv pentru care a respins cererea de repunere în situaţia anterioară) nu mai poate fi primită, în speţă neputând să se pună problema unui astfel de contract în raport de aceleaşi considerente, mai sus expuse.

Temeiul respingerii cererii de repunere în situaţia anterioară- cerere formulată de reclamantă îl constituie însă soluţia ce va fi dată în evocarea fondului de către instanţa de apel, respectiv – respingerea cererii de constatare a nulităţii , repunerea în situaţia anterioară fiind o cerere accesorie acestui capăt de cerere. Nu vor mai fi analizate astfel celelalte motive invocate de părţi pe acest aspect, privind faptul că prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor conversiunea actului juridic şi faptul pronunţării asupra unui aspect care nu a fost cerut.

Ca urmare, se impune respingerea apelului declarat de apelanta-reclamantă prin care urmăreşte schimbarea sentinţei exact din acest punct de vedere – al admiterii solicitării de repunere în situaţia anterioară, sens in care nu pot fi analizate nici criticile referitoare la cheltuielile de judecată acordate de prima instanţă, fiind vorba de un capăt de cerere accesoriu cererii principale, care în mod necesar urmează să fie respins.

În schimb, apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinţei de fond -7176/09.12.2019 urmează să fie admis, în raport de considerentele mai sus expuse sens în care se va dispune – admiterea apelului declarat de apelanta-pârâtă … împotriva sentinţei civile nr. 7176/09.12.2019 a Judecătoriei Brăila; schimbarea în parte a sentinţei civile nr.7176/09.12.2019, astfel cum a fost lămurită prin dispoziţia din sentinţa civilă 1716/03.04.2020 pronunţată în acelaşi dosar şi în rejudecare se va dispune respingerea excepţiei de prescripţie invocată în cauză în privinţa cererii de anulare a contractului pe motiv de donatie deghizata şi respingerea ca nefondată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta … în contradictoriu cu pârâta … inclusiv cererea accesorie privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În privinţa dispoziţiilor de lămurire a sentinţei de fond, cuprinse prin sentinţa ulterior pronunţată în acelaşi dosar – 1716/03.04.2020 prin care a fost respinsă cererea de completare a dispozitivului sentinţei şi totodată a fost lămurită sentinţa de fond în sensul că „în temeiul conversiunii contractul de vânzare-cumpărare este valabil ca donaţie” – Tribunalul constată că acest aspect este în strânsă legătură şi dependent de hotărârea de fond atacată de apelanta-pârâtă şi de considerentele acesteia , inclusiv considerentele care privesc conversiunea, criticate de altfel de apelanta-pârâtă prin cererea de apel, fiind incidente dispoziţiile art. 477 al.1 teza finală, sens în care lămurirea sentinţei în acest mod nu mai poate rămâne în fiinţă în raport de soluţia dată în rejudecarea cauzei de către instanţa de apel.

Se vor păstra celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare prezentei decizii, respectiv dispoziţia de obligare a reclamantei … la plata către pârâta … a cheltuielilor de judecată în fond – 1000 lei.

În ceea ce priveşte apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de completare din cuprinsul sentinţei nr. 1716/03.04.2020 – Tribunalul constată că este nefondat, argumentele primei instanţe fiind corecte, în sensul că nepronunţarea pe o excepţie nu poate constitui temei al unei cereri de completare a hotărârii, nefiind vorba de o cerere principală, accesorie sau incidentală – astfel cum prevede art. 444 Cod procedură civilă. Criticile apelantei din acest punct de vedere pot fi analizate doar in cadrul apelului privind sentinţa de fond, ceea ce apelanta a invocat, iar Tribunalul a analizat.

Se va respinge astfel ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 1716/03.04.2020, în privinţa dispoziţiei de respingere a cererii de completare a dispozitivului sentinţei de fond.

Se va respinge totodată şi apelul declarant de apelanta-reclamantă … împotriva sentinţei civile nr. 7176/09.12.2019 a Judecătoriei Brăila

În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, având în vedere prevederile art. 453 Cod procedură civilă, va fi obligată intimata-apelantă … la plata către apelanta-intimată … a sumei de 2000 de lei reprezentând cheltuieli de judecată -reprezentând onorariu avocat -1000 lei – fila 7 şi taxa de timbru redusă – 1000 lei achitată şi depusă la ultimul termen la dosar.

Totodată, în conformitate cu art. 18 din OUG 51/2008, va fi obligată apelanta-intimată … la plata către stat a sumei de 1677,5 lei reprezentând contravaloarea taxei de timbru (parţială) pentru care a fost acordat apelantei … ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plată.