Curtea de Apel Oradea a explicat, în hotărârea motivată publicată pe portalul ReJust, de ce a redus de la 12 ani la 6 ani de închisoare pedeapsa aplicată lui Paul Crâșmărianu, tânărul acuzat că la finalul anului trecut și-a înjunghiat mortal un coleg de muncă, în Cihei. Instanța a precizat că rănile suferite de inculpat și care au necesitat 5-6 zile de îngrijiri medicale arată că acesta a fost atacat de victima care avea o alcoolemie de 3,4 la mie. Curtea a invocat și starea de tulburare puternică în care se afla inculpatul și faptul că ”victima a mers la inculpat să îi ceară socoteală pentru datorie și nu invers, împrejurare care este în sine un argument foarte puternic pentru reținerea actului provocator”.
Extrase din hotărârea din 21 iunie 2022 a Curții de Apel Oradea:
Referitor la individualizarea pedepsei, deși a fost argumentată în mod detaliat de către judecătorul fondului, Curtea reține că totuși sentința se impune a fi modificată doar sub aspectul omisiunii reținerii circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 75 alin. 1 lit. a) C.pen., apărarea inculpatului fiind întemeiată în această privință.
Instanța reține cu titlul prealabil că agresarea verbală și fizică a inculpatului de către victimă este susceptibilă, în principiu, de a fi analizată ca un act provocator. De asemenea, un aspect deosebit de important este și faptul că agresarea verbală și fizică a fost reținută atât în rechizitoriu, cât și în hotărârea de condamnare, în cadrul frazei-tip unde se menționează încadrarea juridică a faptei, fiind confirmată și de probe.
Astfel, din raportul de expertiză medico-legală nr. (…) din 29.12.2021 rezultă că inculpatul prezenta leziuni traumatice la nivelul capului, hematom și 2 excoriații care pot data din 29.12.2021, cu o vechime de 4-7 ore, care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, zgâriere și necesită 5-6 zile de îngrijiri medicale (…). Aceste concluzii se coroborează cu declarațiile inculpatului în sensul că a fost atacat de către victimă. Prin urmare este îndeplinită condiția existența unui act de violență din partea victimei, îndreptată împotriva inculpatului, la un moment imediat anterior săvârșirii faptei.
De asemenea, ținând cont de faptul că atât acțiunea violentă ce poate fi analizată ca act provocator, cât și acțiunea inculpatului de a ucide au avut loc în locuința inculpatului și s-au derulat într-un interval foarte scurt de timp, se poate reține existența unei puternice tulburări sau emoții în ceea ce îl privește pe inculpat.
Un alt argument care indică existența tulburării puternice și a emoției este faptul că inculpatul avea la ora 7:45, deci la aproximativ 5 ore de la săvârșirea faptei o alcoolemie de 1,75 g la mie, știut fiind că persoanele aflate sub influența alcoolului au tendința de a reacționa disproporționat la stimulii exteriori. În acest context se impune a fi reținut și faptul că în urma autopsiei s-a stabilit că victima avea o alcoolemie de 3,40 la mie.
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere faptul că victima a mers la inculpat să îi ceară socoteală pentru datorie și nu invers, împrejurare care este în sine un argument foarte puternic pentru reținerea actului provocator.
În cele din urmă, procedând la analiza proporționalității între actul provocator și ripostă se reține cu titlul prealabil că înjunghierea în zona abdomenului cu un cuțit, având ca urmare secționarea arterei aorte și decesul, cu siguranță este mai gravă decât lovirea în zona feței cu pumnul având ca urmare 5-6 zile de îngrijiri medicale. Însă cu toate că nu există această proporționalitate matematică, ținând cont de tot contextul desfășurării evenimentelor se poate totuși reține că intensitatea actului provocator a avut o intensitate suficientă cât să provoace inculpatului o temere și emoție puternică, sub imperiul căreia a suprimat viața victime cu trei împunsături de cuțit în zona abdomenului. În concluzie și această condiție a proporționalității se consideră a fi îndeplinită.
