Contract de întreţinere. Constituirea întreţinerii pe durata vieţii unei persoane care a decedat în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului de o boală din cauza căreia a murit.
Texte de lege incidente: Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, rep.: art. 2256 alin. (1), art. 2.247
Singura interpretare în consonanţă cu spiritul legiuitorului este aceea ca noţiunea de „boală din cauza căreia a murit” persoana semnatară ca unui contract de rentă viageră sau de întreţinere menţionată în art. 2247 C.civ. trebuie apreciată în mod integrat cu istoricul pacientului, dar şi cu felul în care simptomele convergente către deces s-au precipitat şi puteau fi anticipate de către părţile implicate. Instanţele nu pot reduce în mod artificial aplicarea acestui text de lege la ceea ce în mentalul colectiv ar semnifica o boală letală, fiind excesiv a se pretinde clasificarea de către o instanţă de judecată a bolilor letale, ştiut fiind că nici în comunitatea medicală şi ştiinţifică nu s-a tranşat cu titlu definitiv această chestiune.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoria Reşiţa, reclamanta A…, în contradictoriu cu pârâții B… şi C… a solicitat anularea contractului de întreţinere autentificat sub nr. […]/25.07.2018 la BNP D… din Reşiţa, pe motiv că defuncta întreţinută, E…, s-a stins din viaţă după la doar 14 zile de la încheierea contractului de întreţinere, datorită afecţiunilor de care suferea anterior şi că defuncta E… a fost lipsită de discernământ la data încheierii contractului.
Prin sentinţa civilă nr. (…) din data de 23.05.2019, prima instanţă a admis cererea şi a anulat contractul de întreţinere pe motiv că defuncta E… s-a stins din viaţă după doar 14 zile de la încheierea contractului de întreținere, constatând ca fiind neîntemeiat motivul referitor la lipsa discernământului.
Prin decizia civilă nr. (…)/20.11.2019, cu majoritate, în complet de divergenţă, Tribunalul Caraş-Severin a respins atât apelul principal formulat de apelanţii pârâţi B… şi C… cât şi apelul incidental formulat de către reclamanta A….
Învestită fiind cu recursul formulat de către pârâţii B… şi C…, Curtea de apel a reţinut că pârâţii recurenţi au criticat hotărârea tribunalului prin raportare la cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a II-a C.pr.civ. în relaţie cu art. 2247 C.pr.civ. care prevede că nu produce niciun efect contractul prin care s-a constituit cu titlu oneros o rentă pe durata vieţii unei persoane care, la data încheierii contractului, suferea de o boală din cauza căreia a murit în interval de cel mult 30 de zile de la această dată, coroborat cu art. 2256 alin. (1) C.civ. care stabileşte că dispoziţiile art. 2.243-2.247, art. 2.249, art. 2.251 alin. (1) și art. 2.252 se aplică în mod corespunzător și contractului de întreţinere.
A reţinut Curtea că aspectul care a determinat divergenţe în privinţa modului de aplicare al textelor de lege sus redate este reprezentat de modalitatea în care instanţa a interpretat sintagma suferea de o boală din cauza căreia a murit.
Tribunalul a reţinut că doamna E… suferea de hipertensiune arterială, cardiopatie ischemică, înregistrând mai multe AVC-uri de-a lungul vieţii sale, atestat fiind că persoana suferea de HTA ST II CV F. înalt, AVC ischemic sechelar, cardiopatie ischemică; menţiunile din biletul de ieşire din spital atestă hipertensiune arterială esenţială gradul I, clasa de risc major, cardiopatie ischemică, AVC-uri săcelare, infarctul cerebral lacunar, hemipareza dreaptă frustă predominant crurală, HTA esenţial DT II Risc F. înalt.
Judecătoria, la rândul său, a reţinut că potrivit biletului de ieşire din spital nr. FO 14508 eliberat la data decesului numitei E…, diagnosticul la externare cuprinde între altele infarct cerebral total „Malign” Sylvian Drept, tromboză ACM dreapta, comă vasculară gr IV, două stopuri cardiace resuscitate, stop cardio respirator neresuscitabil, HTA Esenţială grd. II cu risc de CV înalt, fibrilaţie arterială permanentă.
Pârâţii recurenţi acreditează ideea că din moment ce hipertensiunea arterială este o boală cronică, acest fapt exclude posibilitatea că boala să fie inclusă în categoria celor letale, dovadă fiind că doamna E… a trăit mulţi ani de la momentul primelor simptome depistate. Curtea nu şi-a însuşit această interpretare, arătând că istoricul medical al pacientei, deşi îndelungat, şi vast, nu poate legitima o atare concluzie în contextul în care decesul a survenit pe fondul unei afecţiuni de care persoana era cunoscută a suferi şi care a galopat la un moment dat spre trecerea în nefiinţă.
Examinând modul de formulare al textului de lege incident, Curtea a reţinut că transpare intenţia legiuitorului de a diminua elementul alea din contractul de întreţinere astfel încât obligaţia corelativă a debitorului întreţinerii să nu devină una derizorie, motiv pentru care a recurs la termenul de 30 de zile. În egală măsură, a urmărit şi protejarea debitorului obligaţiei de întreţinere prin excluderea sancţiunii atunci când decesul s-ar produce din pricina unor elemente ce ţin de hazard, cum ar fi decesul cauzat de un accident aviatic sau ca urmare a unei infracţiuni contra vieţii, eventualitate în care, faţă de imprevizibilul situaţiei, nu ar fi imputată cocontractanţilor sarcina producerii unui atare eveniment în termen de 30 de zile de la data încheierii convenţiei.
Rămâne astfel cu titlu de concluzie că singura interpretare în consonanţă cu spiritul legiuitorului este aceea ca noţiunea de boală din cauza căreia a murit să fie apreciată în mod integrat cu istoricul pacientului, dar şi felul în care simptomele convergente către deces s-au precipitat şi puteau fi anticipate de către părţile implicate, ceea ce în cauza de faţă s-a şi conturat în urma administrării probatoriului în instanţele de fond. De altfel, instanţele nu pot reduce în mod artificial aplicarea acestui text de lege la ceea ce în mentalul colectiv ar semnifica o boală letală, fiind excesiv a se pretinde clasificarea de către o instanţă de judecată a bolilor letale, ştiut fiind că nici în comunitatea medicală şi ştiinţifică nu s-a tranşat cu titlu definitiv această chestiune (bunăoară, un pacient suferind de o formă de cancer în fază terminală poate deceda din pricina cedării cordului, or acest lucru nu ar semnifica excluderea aplicării articolului 2247 C.civ.).
Raportat la cele expuse în precedent, Curtea a respins cererea de recurs ca neîntemeiată.
CITIȚI din categoria #jurisprudență:
- Anularea clauzei privind dobânda de 67,23% pe an dintr-un contract de credit încheiat fără bună-credință
- Executare silită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de amanet
- Apel declarat de avocat, ulterior intrării în vigoare a OUG 18/2016, împotriva încheierii de şedinţă prin care s-a dispus amendarea sa anterior acestei date
Comments 2