Jurisprudență ÎCCJ | Extrădare pasivă. Condiții. Motiv facultativ de respingere a cererii de extrădare

Din interpretarea textului de lege prevăzut de art. 22 alin. (2) din Legea 302/2004 republicată, rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situaţia persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc; dispoziția legală analizată indică, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente. În acest context, odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului.

S-a dispus extrădarea şi predarea către autorităţile din Republica Belarus, cu respectarea regulii specialităţii, a numitului A, persoană cu cetăţenie israeliană dată în urmărire internaţională de autorităţile judiciare din Belarus din data de 7 aprilie 2016, în baza mesajului cu nr. de referinţă 2016/2194 (notiţă roşie nr. X/4-2016), emis în baza mandatului de arestare (fără număr), la data de 06.05.2015, de Parchetul din districtul Zavodskoi, oraş Minsk, în vederea cercetării penale sub aspectul comiterii infracţiunii de ,,fraudă la scară largă”, prevăzută de art. 209 din Codul penal al Republicii Belarus. 

În cuprinsul mesajului de urmărire internaţională s-a arătat că numitul A este căutat de autorităţile judiciare din Belarus în vederea cercetării penale sub aspectul comiterii infracţiunii de „fraudă la scară largă” prevăzută de art. 209 din Codul penal din Belarus, pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare, pe numele acestuia fiind emis un mandat de arestare (fără număr), la data de 6 mai 2015, de Parchetul din districtul Zavodskoi, oraş Minsk.

Sub aspectul situaţiei de fapt s-a arătat că, în perioada 30 septembrie 2014 – 20 decembrie 2014, prin înşelăciune şi încălcarea încrederii oamenilor, sub pretextul organizării spectacolului „Moto-freestyle” în oraşul Minsk, A a vândut bilete în valoare de aproximativ 52.000 USD, apoi a fugit.

Parchetul a mai comunicat că, la data de 6 martie 2022, ora 21.45, A a fost depistat la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, jud. Vaslui, pe sensul de intrare în România. La identificarea de către procuror, acesta a declarat că se opune extrădării, că nu a comis fapta care i se impută şi că va formula cerere pentru acordarea dreptului de azil în România.

Prin ordonanţa nr. x/2022 emisă la data de 7 martie 2022, ora 13.10, s-a dispus reţinerea numitului A pentru 24 de ore, în scopul prezentării acestuia în faţa instanţei cu propunere de arestare provizorie, în regim de urgenţă, în vederea extrădării.

Astfel învestită, prin încheierea din 8 martie 2022, Curtea de Apel Iaşi a dispus arestarea provizorie, în procedura de urgenţă prevăzută de art. 44 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, faţă de persoana urmărită, măsura fiind ulterior menţinută prin încheierea din 1 aprilie 2022.

Ulterior termenului din 1 aprilie 2022, Ministerul Justiţiei a comunicat cererea de extrădare formulată de autorităţile din Belarus, comunicând că, în urma efectuării controlului de regularitate conform art. 38 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-au constatat următoarele: din actele înaintate rezultă că persoana a cărei extrădare se solicită este cetăţean moldovean şi israelian; între România şi Republica Belarus nu există un tratat în materia extrădării, cooperarea urmând a se desfăşura în temeiul curtoaziei internaţionale, cu asigurarea reciprocităţii; la cererea de extrădare au fost ataşate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004,  republicată, în limba română.

Cererii de extrădare i-au fost ataşate următoarele documente: dispoziţiile legale aplicabile în statul solicitant, ordonanţa de punere sub învinuire emisă de anchetatorul principal al Departamentului Zavodskoy la data de 5 decembrie 2019; ordonanţa de dare în urmărire; ordonanţa de înlocuire a măsurii interzicerii părăsirii ţării cu măsura arestării preventive din data de 29 aprilie 2015; elemente de identificare a persoanei extrădabile.

Procuratura Generală a Republicii Belarus a comunicat că: pentru acuzaţia adusă numitului A nu este prevăzută pedeapsa capitală; urmărirea penală se va efectua în conformitate cu standardele dreptului internaţional; cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, religia practicată, apartenenţa naţională sau opiniile politice ale persoanei extrădate.

A mai comunicat că, în cazul extrădării numitului A, garantează că acestuia i se vor oferi toate posibilităţile de a se apăra, urmând a beneficia inclusiv de asistenţa avocaţilor. Persoana extrădabilă nu va fi supusă torturii, tratamentului sau unei pedepse neomenoase sau care înjoseşte demnitatea umană.

Autorităţile din Belarus au inclus, în cuprinsul cererii de extrădare, garanţia că, în cazul extrădării numitului A, acesta nu va fi reextrădat către un stat terţ fără acordul autorităţilor competente din România şi nu va fi tras la răspundere penală pentru o infracţiune săvârşită înainte de extrădare, pentru care nu a fost solicitată extrădarea acestuia.   

Au mai precizat că termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta imputată persoanei extrădabile nu a expirat.

Evaluând actele dosarului prin prisma dispoziţiilor legale incidente, Curtea de Apel Iaşi a constatat că sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune extrădarea şi predarea către autorităţile Republicii Belarus a numitului A.

În acest sens a reţinut că din documentele anexate rezultă că urmărirea numitului A a început la data de 24 martie 2015, în aceeaşi zi luându-se decizia aplicării unei măsuri preventive faţă de acesta, sub forma angajamentului de a nu părăsi ţara şi de a avea un comportament adecvat, măsură schimbată, la data de 29 aprilie 2015, cu măsura arestării preventive.

A mai reţinut că A, care din 7 aprilie 2016 se află în urmărire internaţională în vederea extrădării, în baza mesajului cu nr. de referinţă 2016/2194 (notiţă roşie nr. X/4-2016), la data de 6 martie 2022, ora 21.45, a fost depistat la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, jud. Vaslui, pe sensul de intrare în România.

După identificarea şi reţinerea persoanei urmărite A prin ordonanţa nr. x/2022 din 7 martie 2022 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iaşi, emisă în dosarul nr. x/II/5/2022, la data de 8 martie 2022, instanţa a fost sesizată cu luarea măsurii arestării provizorii, în caz de urgenţă, prevăzut de art. 44 din Legea nr. 302/2004, republicată, şi continuarea procedurii de extrădare.

 În acest context factual, analizând condiţiile de acordare a extrădării şi motivele de opoziţie la extrădare formulate de A, Curtea a constatat că acesta nu are calitatea de persoană exceptată de la extrădare, conform art. 19 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât nu are cetăţenie română, nu are domiciliul şi nici reşedinţa pe teritoriul României, nu i s-a acordat dreptul de azil în România (conform propriilor susţineri) şi nu beneficiază de statutul de refugiat pe teritoriul statului român.

Deopotrivă, Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciun motiv de refuz al extrădării, nici dintre cele obligatorii prevăzute de art. 21 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau facultative, prevăzute de art. 22 din acelaşi act normativ, şi nici cele prevăzut de art. 33 şi art. 34 din aceeaşi lege, privind prescripţia sau amnistia.

În acest sens, a reţinut că persoana extrădabilă este căutată în vederea cercetării pentru comiterea infracţiunii de „fraudă la scară largă” prevăzută de art. 209 din Codul penal din Belarus, iar în cererea de extrădare şi documentele care o însoţesc sunt descrise detaliat toate circumstanţele factuale în care se presupune că a fost săvârşită infracţiunea de care persoana extrădabilă este acuzată.

A mai reţinut că autorităţile Republicii Belarus au oferit suficiente garanţii că cererea de extrădare nu are drept scop urmărirea din motive politice, în legătură cu apartenenţa rasială, religia practicată, apartenenţa naţională sau opiniile politice ale persoanei extrădabile, context în care a constatat neîntemeiate susţinerile contrare ale părţii.

Totodată, a reţinut că problema respectării dreptului la un proces echitabil ar putea fi analizată în contextul în care persoana extrădabilă ar fi fost deja condamnată definitiv de autorităţile judiciare din Belarus. Or, extrădarea s-a solicitat pentru ca persoana urmărită să poată participa la procedurile desfăşurate împotriva sa şi, ca atare, pentru a beneficia de respectarea tuturor garanţiilor oferite în cadrul viitorului proces. A a fost acuzat fără să fi fost pronunţată vreo sentinţă împotriva sa, astfel că este în interesul său să se prezinte în faţa autorităţilor din Belarus pentru a dovedi netemeinicia acuzaţiei, invocată constant în faţa instanţei.

Sub acest ultim aspect, instanţa de fond a notat că nerecunoaşterea săvârşirii infracţiunilor care constituie obiectul cererii de extrădare nu este un motiv de refuz al extrădării, ci o chestiune care vizează fondul cauzei şi asupra căreia nu se poate pronunţa instanţa învestită cu cererea de extrădare. De altfel, conform art. 49 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, opoziţia la extrădare nu poate fi întemeiată decât pe faptul că persoana arestată nu este persoana urmărită sau că nu sunt întrunite condiţiile pentru extrădare. Or, în cauză, numitul A nu a formulat obiecţiuni la identitate, iar opoziţia sa la extrădare, bazată pe motivele anterior menţionate, nu poate fi primită.

Instanţa a reţinut îndeplinită în cauză şi condiţia referitoare la dubla incriminare, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 302/2004, republicată, sens în care a constatat că infracţiunea de care este acuzată persoana extrădabilă are corespondent în legea penală română în infracţiunea de „înşelăciune” prevăzut de art. 244 alin. (1) Codul penal, care este pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

Deopotrivă, notând că pedeapsa maximă prevăzută de legislaţia Republicii Belarus pentru fapta pentru care este urmărită persoana extrădabilă este de 10 ani închisoare, a constatat îndeplinită condiţia referitoare la gravitatea pedepsei, prevăzută de art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, notând că între România şi Republica Belarus extrădarea operează în baza normelor de curtoazie internaţională şi raportându-se la garanţiile transmise de statul solicitant, instanţa a constatat că nu există niciun motiv rezonabil să se creadă că viaţa sau libertatea persoanei extrădabile ar fi pusă în pericol în acesta, că va fi supusă torturii, tratamentelor inumane sau degradante sau că va fi judecată de o instanţă care nu asigură garanţiile fundamentale de procedură şi de protecţie a drepturilor la apărare.

Sub acelaşi aspect, a notat că, deşi Republica Belarus aplică în continuare pedeapsa cu moartea, autorităţile acestui stat au comunicat că pentru acuzaţia adusă numitului A nu este prevăzută pedeapsa capitală.

A mai notat că înscrisurile ataşate la dosar analizează aspecte generale referitoare la monitorizarea situaţiilor de pretinse represiuni şi abuz ale drepturilor omului în materia şi în privinţa persoanelor implicate în mişcarea pro-democraţie, mass-media independentă şi reprezentanţi ai societăţii civile şi opozanţi politici, ceea ce nu este cazul în speţă, persoana extrădabilă neaflându-se într-o împrejurare similară. Existenţa, la nivelul Uniunii Europene, a unei preocupări cu privire la situaţia respectării drepturilor omului în materia şi în circumstanţele factuale analizate în materialele precitate, respectiv al pretinselor represiuni împotriva protestatarilor şi a opoziţiei politice din statul solicitant, nu poate conduce la extinderea unei aprecieri asupra refuzului extrădării în Republica Belarus a persoanelor acuzate de infracţiuni de drept comun, fără nicio legătură cu aspectele politice care au fost analizate, şi care se sustrag procedurilor iniţiate în statul de comitere a pretinselor fapte calificate ca infracţiuni, în vederea evitării răspunderii penale.

În  fine, a notat că nu poate constitui un motiv de refuz al acordării extrădării şi ori de amânare a predării nici împrejurarea invocată atât de apărare, cât şi de reprezentantul Ministerului Public, referitoare la o pretinsă implicare a Republicii Belarus în confictul militar ruso-ucrainean, neexistând la acest moment niciun element probator care să conducă la concluzia că statul în care urmează a se dispune extrădarea ar reprezenta în prezent un teatru de război care ar putea pune în pericol viaţa sau integritatea fizică a persoanei extrădabile. În plus, deşi Uniunea Europeană, începând din anul 2021, a impus mai multe sancţiuni Republicii Belarus, în niciuna dintre acestea nu este inclusă suspendarea cooperării judiciare. Mai mult, Convenţia Europeană a Drepturlior Omului a devenit aplicabilă în Republica Belarus din anul 2013, perspectivă din care statul solicitant poate aborda problema respectării garanţiilor funadamentale convenţionale în materia drepturilor omului.

În concluzie, reţinând că nu există niciun impediment la extrădare, nu sunt incidente motive obligatorii sau facultative de refuz al extrădării, iar necesitatea prezentării persoanei urmărite în faţa autorităţilor judiciare din Republica Belarus este impusă de procedurile judiciare de urmărire penală împotriva sa pentru infracţiuni comise pe teritoriul acestui stat, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, Curtea a constatat întrunite condiţiile extrădării numitului A.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestaţie persoana extrădabilă A, solicitând, în esenţă, admiterea contestaţiei, desfiinţarea hotărârii atacate, iar în rejudecare, în principal, respingerea cererii de extrădare formulată de autorităţile din Belarus, iar în subsidiar, amânarea predării contestatorului persoană extrădabilă, pentru argumentele detaliat prezentate în concluziile redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând contestaţia formulată de persoana extrădabilă A prin prisma criticilor invocate şi a dispoziţiilor legale relevante în materia de referinţă, Înalta Curte o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul procedurii de față îl constituie cererea nr. x, formulată la data de 28 martie 2022, prin care Procuratura Generală a Republicii Belarus a solicitat autorităţilor judiciare române extrădarea şi predarea persoanei extrădabile A, în vederea urmăririi sale penale, pe teritoriul statului solicitant, pentru comiterea infracţiunii de sustragerea de bunuri prin înşelăciune (escrocherie), săvârşită în proporţii deosebit de mari, prevăzută de art. 209 alin. (4) din Codul penal al Republicii Belarus.

În cuprinsul adresei nr. x/15-/1055 din 11 martie 2022 a Departamentului (oraşului Minsk) districtului Zavodskoy din cadrul Comitetului de Investigaţii al Republicii Belarus, a ordonanţei de punere sub învinuire din data de 5 decembrie 2019, a ordonanţei de anunţare a căutării inculpatului şi a ordonanţei de modificare a măsurii preventive a angajamentului de a nu părăsi ţara şi de a avea un comportament adecvat cu arestul din 29 aprilie 2015, toate emise de aceeaşi instituţie şi ataşate cererii de extrădare, se arată că, în fapt, în sarcina persoanei extrădabile A s-a reținut că, „în perioada 30 septembrie 2014 – 20 decembrie 2014, aflându-se în diferite districte ale Republicii Belarus, precum şi pe teritoriul Federaţiei Ruse, prin înşelăciune, sub pretextul de a susţine un show „Moto-freestyle”în incinta unui complex cultural, sportiv şi de divertisment multifuncţional „Chizhovka-Arena”, în oraşul Minsk, prin vânzarea biletelor la spectacol prin sistemul computerizat de vânzare a biletelor al societăţii cu răspundere limitată „Ticketpro”, neintenţionând în prealabil să-şi îndeplinescă obligaţiile asumate de organizare şi desfăşurare a spectacolului, a intrat în posesia banilor cetăţenilor pentru suma totală de 56.230 ruble belaruse, ce corespunde a 3749 de unităţi de bază şi alcătuieşte o proporţie deosebit de mare”.

În acest context factual, procedând, prioritar, la stabilirea cadrului normativ care guvernează prezenta cauză, Înalta Curte constată, similar primei instanțe, că între România şi Republica Belarus nu este încheiată o convenţie bilaterală privind extrădarea, iar cel din urmă stat nu este parte la Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris, la 13.12.1957. Ca urmare, între România şi Republica Belarus extrădarea operează în baza normelor de curtoazie internaţională, cu asigurarea reciprocităţii, context în care, potrivit art. 5 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române este actul normativ anterior menţionat.

În consecinţă, extrădarea numitului A (cetăţean israelian) din România, la solicitarea autorităţilor judiciare din Republica Belarus, este condiţionată de îndeplinirea cerințelor prevăzute de dispoziţiile art. 18 – 60 cuprinse în Capitolul I al Titlului II al Legii nr. 302/2004, republicată.

În al doilea rând, similar primei instanțe, constată îndeplinite condiţiile privind persoana extrădabilă, reţinând incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 18 din Legea nr. 302/2004, republicată, în raport cu statutul de cetăţean străin (israelian) aflat pe teritoriul României al contestatorului (la data de 6 martie 2022, ora 21.45, A a fost depistat la Punctul de Trecere a Frontierei Albita, jud. Vaslui, pe sensul de intrare în România). Nefiindu-i acordat dreptul de azil în România (din informațiile existente rezultând că solicitarea contestatorului a fost respinsă, soluție nedefinitivă) şi neavând nici statut de refugiat pe teritoriul acestui stat, contestatorul nu intră în categoria persoanelor exceptate de la extrădare conform art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, astfel cum a susţinut apărarea.

Deopotrivă, constată îndeplinite și exigenţele privind fapta care dă loc la extrădare, reţinând că aceasta nu face parte din categoria celor care ar justifica refuzul extrădării, prevăzute de art. 21 alin. (1) lit. e) şi f) şi art. 30 din Legea nr. 302/2004, republicată, sau din categoria celor pentru care încuviinţarea extrădării ar fi condiționată de îndeplinirea altor condiţii, cum ar fi cele prevăzute de art. 25 şi 27 din acelaşi act normativ.

În fine, Înalta Curte constată îndeplinite şi condiţiile dublei incriminări, respectiv a gravităţii faptei, prevăzute de art. 24 şi art. 26 din Legea nr. 302/2004, republicată, reţinând că fapta, astfel cum este descrisă în actele procesuale comunicate de autorităţile Republicii Belarus, are corespondent în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) din Codul penal român şi că aceasta este sancţionată cu pedeapsa închisorii mai mare de un an atât în statul solicitant, cât şi în cel solicitat. În acelaşi context, se constată că în cauză nu s-a împlinit termenul de prescripţie a răspunderii penale pentru fapta descrisă, nici potrivit dispoziţiilor procesual penale ale statului belarus, dar nici în virtutea art. 154 din Codul penal român.

Constată însă, contrar primei instanţe, că în cauză este incident motivul facultativ de refuz al extrădării prevăzut de art. art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, potrivit căruia „extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată, dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecinţe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării sale de sănătate”.

Din interpretarea textului de lege rezultă că acest impediment facultativ la extrădare intervine ori de câte ori, ca efect al predării, situaţia persoanei extrădabile riscă să fie substanțial afectată în mod negativ, indiferent de factorii care generează un atare risc; dispoziția legală analizată indică, doar cu titlu exemplificativ, vârsta sau starea de sănătate a persoanei, fără a limita, însă, impedimentele la extrădare la aceste ultime două elemente.

Ca urmare, identificarea tuturor împrejurărilor și a factorilor de risc relevanți sub aspectul incidenței motivului facultativ de refuz al extrădării analizat reprezintă atributul instanței învestite cu soluționarea cererii de extrădare, căreia îi revine sarcina de a examina toate informațiile pertinente, referitoare atât la situația particulară a persoanei extrădabile, cât și la cea obiectiv existentă în statul solicitant. Acestei ultime categorii de informații i se pot circumscrie şi date care atestă existența unui risc semnificativ – fundamentat pe evaluările repetate ale organismelor competente – de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant și/ori de supunere a persoanei extrădabile unor tratamente inumane sau degradante în acest ultim stat.

Faptul că ipoteza prevăzută de art. 19 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, nu este incidentă în speță nu scutește autoritatea judiciară română de obligația unei atare examinări.

În calitate de parte contractantă la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (ratificată prin Legea nr. 30/1994), România trebuie să se conformeze obligației consacrate de art. 1 din acest instrument juridic, respectiv, aceea de a recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile definite în Titlul I al Convenției.

Or, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, extrădarea unui cetățean străin de către un stat parte la Convenție poate ridica probleme din perspectiva articolului 3, atunci când există motive substanțiale de a crede că extrădarea ar expune respectiva persoană unui risc real de a fi supusă unor tratamente contrare art. 3 din Convenție în statul solicitant (mutatis mutandis, cauza Ahmed contra Austriei, nr. 25964/94, hotărârea din 17 decembrie 1996).

Sfera tratamentelor prevăzute de articolul 3 include condițiile inumane sau precare de detenție care ating un anumit nivel de gravitate, Convenția interzicând în temeni absoluți tortura sau tratamentele inumane ori degradante. Manifestările care umilesc și înjosesc o persoană, demonstrând lipsă de respect față de demnitatea ființei umane sau care dau naștere unor sentimente de frică, angoasă sau de inferioritate de natură a înfrânge rezistența sa morală sau fizică pot fi caracterizate ca degradante, Curtea Europeană subsumând, exemplificativ, acestei categorii cazurile de supraaglomerare a locurilor de detenție (inclusiv preventivă), accesul inexistent sau limitat la lumină naturală, surse de ventilație sau de încălzire, obiecte de igienă (mutatis mutandis, cauza Ananyev și alții contra Rusiei, nr. 42525/07 și 60800/08, hotărârea din 10 ianuarie 2012).

În contextul acestor considerente teoretice, Înalta Curte constată că, în cazul particular al contestatorului, aceste elemente au făcut deja, anterior, obiectul unei statuări judiciare definitive din partea unei instanțe străine, respectiv, Curtea de Apel Budapesta care, prin hotărârea din 3 iunie 2020, a respins o cerere similară a autorităţilor judiciare din Belarus, de extrădare a numitului A în vederea urmăririi sale pentru faptele descrise și în cererea adresată în speță autorităților române.

În argumentarea acestei soluţii, luând act de constatările făcute de Comisia Împotriva Torturii în cuprinsul Raportului din anul 2020 al Consiliului pentru Drepturile Omului al Organizaţiei Naţiunilor Unite, cu privire la condiţiile deplorabile şi practica torturii şi a relelor tratamente în unităţile de detenţie din Belarus şi la lipsa garanţiilor fundamentale ale persoanelor deţinute în acest stat, instanţa ungară a constatat că, în baza documentelor transmise, statul solicitant nu a furnizat informaţii specifice cu privire la modul în care ar fi asigurate drepturile la un proces echitabil în cazul extrădării numitului A şi condiţiile de care ar beneficia acesta în cazul plasării în detenţie.

Instanţa ungară solicitată a concluzionat că: „în cadrul procedurii, în baza informaţiilor suplimentare solicitate şi primite, autoritatea judiciară din Belarus nu a exclus cu o certitudine neechivocă posibilitatea ca persoana extrădată să fie supusă torturii sau tratamentelor inumane sau degradante în statul solicitant. Din acest motiv, şi în baza informaţiilor disponibile, poate exista riscul real ca acuzatului să nu i se garanteze aplicarea cerinţelor art. 3 din Convenţia internaţională împotriva torturii şi a altor tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, aprobată la a XXXIX – a Şedinţă a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (promulgată în Ungaria prin Decretul-lege nr. 3 din 1988), în continuare, aplicarea cerinţelor articolului 3 din Convenţia semnată în data de 4 noiembrie 1950 la Roma privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale – şi cele opt protocoale adiţionale la aceasta – (promulgată în Ungaria prin Legea nr. XXXI din 1993). Instanţa s-a bazat pe informaţii obiective, de încredere, exacte şi suficient de actuale cu privire la condiţiile de detenţie din statul membru emitent, în conformitate cu Protocolul ONU menţionat mai sus, care demonstrează în mod specific o tulburare sistemică sau generalizată.

Comparând cuprinsul documentului internaţional cu lipsa informaţiilor suplimentare solicitate, instanţa apreciază că garanţia oferită în cazul A nu este suficientă pentru remedierea deficienţei sistemice într-un caz individual.”

Or, instanţa română învestită în prezenta procedură cu solicitarea de extrădare a aceleiași persoane nu poate face abstracţie de constatările cu caracter definitiv ale instanţei ungare anterior expuse, de vreme ce nu s-au evidențiat elemente noi, din care să rezulte în mod credibil o modificare semnificativă a situației persoanelor supuse unei privări preventive de libertate pe teritoriul statului solicitant.

În acest sens, Înalta Curte observă că circumstanțele care au justificat refuzul extrădării din Ungaria sunt confirmate și de datele aflate la dosarul autorității române, din care se desprind concluzii similare ale forurilor internaţionale care monitorizează situaţia din Belarus, atât anterior anului 2020, cât şi ulterior.

În ceea ce priveşte condiţiile de arestare preventivă, s-a concluzionat că acestea sunt aceleaşi cu cele de detenţie: ”cel mai frecvent, respondenţii s-au plâns de celule supraaglomerate, anti-igienizare pe scară largă, calitate scăzută a alimentelor şi îngrijiri medicale nesatisfăcătoare”; „posibil, astfel de condiţii în instituţiile de prejudiciu sunt rezultatul lipsei de finanţare şi lipsei oricărui control asupra unităţilor penitenciare”.

Raportat la aceste constatări, Federaţia Internaţională pentru Drepturile Omului (FIDH) a recomandat statelor terţe să refuze extrădarea suspecţilor în Belarus deoarece condiţiile de detenţie sunt inumane şi fac imposibilă apărarea juridică adecvată în cadrul procedurilor penale.

 Pe de altă parte, deficienţele anterior descrise au persistat și ulterior anului 2020, fiind constatate de Consiliul Drepturilor Omului al ONU în cadrul raportului din anul 2021, Raportorul special privind situaţia drepturilor omului în Belarus, care a precizat că „este profund alarmat de escaladarea fără precedent a încălcărilor drepturilor omului în Belarus la care a asistat în perioada analizată (anul 2020 şi începutul anului 2021). În timp ce criza politică şi evenimentele sociale au dovedit încă o dată caracterul ciclic al creşterii încălcărilor drepturilor omului în perioadele electorale în Belarus, ele au relevat, de asemenea, deficienţele instituţionale adânc înrădăcinate ale mecanismului de stat, în special al poliţiei şi al sistemului de justiţie, folosit nu pentru a proteja drepturile omului, ci mai degrabă pentru a le restrânge. O preocupare deosebită o reprezintă faptul că situaţia continuă să se înrăutăţească într-un climat de frică, impunitate şi lipsă de răspundere pentru făptuitori”.

În cuprinsul aceluiaşi raport s-a reţinut că: „persoanele aflate în arest preventiv sau care execută pedepse de arest administrativ au fost ţinute în condiţii inumane, în celule supraaglomerate, lipsite de ventilaţie, acces la apă sau la toaletă. Combinate cu întârzierile în accesul la asistenţă medicală, astfel de condiţii sanitare precare au reprezentat o sursă de îngrijorare suplimentară în contextul pandemiei bolii coronavirus (COVID-19)”.

În acelaşi sens, raportul Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite (OHCHR) pentru Drepturile Omului din 4 martie 2022, care oferă o privire de ansamblu asupra situaţiei drepturilor omului în Belarus cu privire la alegerile din 9 august 2020, inclusiv aplicarea detenţiilor arbitrare, torturii şi altor tratamente crude, inumane sau degradante, eşecul de a investiga în mod eficient acuzaţiile de astfel de încălcări şi lipsa de respect pentru un proces echitabil şi drepturile la un proces echitabil, a constatat că „mărturiile victimelor şi ale martorilor colectate în contextul examinării au coroborat numeroasele relatări despre tortură, maltratare şi condiţii inumane de detenţie documentate şi analizate de alte organizaţii, inclusiv cele ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE) şi Mecanismul dimensiunii umane de la Moscova. Aceste analize dau mai mult credibilitate constatărilor făcute de OHCHR conform cărora tortura şi relele tratamente au fost utilizate sistematic ca instrumente de pedepsire şi intimidare a deţinuţilor.”

În contextul acestor constatări, Înaltul Comisar al Naţiunilor Unite a recomandat celorlalte state membre ale Naţiunilor Unite să respecte pe deplin principiul nereturnării, în special în ceea ce priveşte apărătorii drepturilor omului, jurnaliştii şi victimele încălcărilor drepturilor omului care au fugit din Belarus pe teritoriile lor şi să ia măsuri pentru a le proteja drepturile şi a le permite să ducă o viaţă demnă (…).

Deşi aceste ultime două rapoarte ale Naţiunilor Unite abordează situaţia respectării drepturilor omului în Belarus, în perioada 2020-2021, în special din perspectiva reacţiilor autorităților statului belarus față de participanții la manifestaţiile şi protestele subsecvente alegerilor prezidenţiale din 9 august 2020, acestea, prin informaţiile furnizate, coroborate cu restul materialelor transmise de Ministerul Justiţiei şi de Ministerul Afacerilor Externe, relevă riscul semnificativ şi credibil al unei încălcări nediferenţiate, cu caracter sistematic, a drepturilor omului, precum şi al nesocotirii garanţiilor fundamentale de care trebuie să beneficieze o persoană privată de liberate în statul solicitant.

O atare concluzie este întărită și de informațiile transmise primei instanţe, la data de 14 aprilie 2022, de către Ministerul Afacerilor Externe al României, din care rezultă că potrivit „evaluărilor tuturor organizaţiilor internaţionale, situaţia drepturilor omului în Belarus continuă să fie problematică. Opozanţii politici, activiştii pentru drepturile omului şi mass-media independentă sunt supuse presiunii şi măsurilor opresive din partea autorităţilor. Guvernul de la Minsk a fost criticat pentru încălcări ale drepturilor omului şi pentru persecuţia organizaţiilor neguvernamentale (…) şi pentru nerespectarea standardelor electorale. Legislaţia restrictivă în privinţa libertăţilor fundamentale nu a fost amendată, iar autorităţile nu au întreprins măsuri de remediere a încălcărilor grave, sistematice ale drepturilor omului”.

În contextul anterior expus, Înalta Curte conchide că datele obiective aflate la dispoziția sa fundamentează în mod credibil temerea că predarea contestatorului A către statul Belarus l-ar expune unui risc semnificativ de a fi deținut preventiv în condiții inumane sau degradante și de a nu-i fi respectate drepturile fundamentale pe teritoriul acestuia, pe parcursul procedurii penale.

Împrejurarea că faptele de care este acuzată persoană extrădabilă nu constituie infracțiuni politice ori că ea nu aparține categoriilor de opozanți interni sau activiști, expuse în mod particular riscului de presiune din partea autorităților, nu este susceptibilă a înlătura o atare concluzie. Odată relevat caracterul sistemic al condițiilor inumane sau degradante de detenție preventivă, la fel ca și cel al  încălcării drepturilor fundamentale ale omului în statul solicitant, efectele acestei constatări se răsfrâng inevitabil și asupra cazurilor individuale de privare de libertate, în așteptarea procesului, cum este cazul contestatorului.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată incidența unui impediment  la extrădarea contestatorului A și, în consecință, necesitatea reformării integrale a hotărârii contestate, prin respingerea cererii de extrădare ce face obiectul cauzei. În acest context, devine superfluă evaluarea celorlalte motive de refuz al extrădării invocate de contestator și expuse detaliat în partea introductivă a prezentei decizii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 425¹ alin. (7) pct. 2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art. 53 din Legea nr. 302/2004, a admis contestația formulată de persoana extrădabilă A împotriva sentinței penale nr. 41 din data de 15 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iaşi – Secția penală şi pentru cauze cu minori, va desființa, în integralitate, hotărârea atacată, iar în rejudecare:

 În temeiul art. 52 alin. (7) raportat la art. 22 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată, a respins cererea de extrădare nr. x din 28.03.2022 formulată de Procuratura Generală a Republicii Belarus față de numitul A şi a dispus punerea de îndată în libertate a persoanei extrădabile, dacă nu este arestată în altă cauză.