Jurisprudență ÎCCJ | Cerere de recunoaștere a îndeplinirii condițiilor de primire în profesia de avocat ca urmare a recorectării lucrărilor susţinute la proba teoretica şi cu caracter aplicativ

Decizia nr. 3055/2020 – Şedinţa publică din data de 1 iulie 2020

S-a solicitat şi obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocațial.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, sens în care a fost anulată în parte, în ceea ce o priveşte pe reclamantă, Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România şi Procesul-verbal din 24.10.2013 privind afişarea, în urma soluţionării contestaţiilor, a rezultatelor finale la proba teoretică şi cu caracter aplicativ a examenului de admitere în profesie ca avocat stagiar, a fost anulat rezultatul evaluării Comisiei de corectare şi al Comisiei de soluţionare a contestaţiilor în ceea ce priveşte lucrările redactate de reclamantă în cadrul probei teoretice şi cu caracter aplicativ şi au fost obligaţi pârâţii să ia toate măsurile necesare în vederea evaluării lucrărilor reclamantei cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995, art. 33 din Statutul profesiei de avocat şi a celor ale Regulamentului Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice.

Totodată, s-a respins cererea de chemare în judecată în ceea ce priveşte petitele vizând constatarea că reclamanta a obţinut calificativul admis, că îndeplineşte condiţiile pentru a fi primită în profesie, recunoaşterea calităţii de avocat, obligarea pârâtelor la emiterea deciziei de primire în profesie ca avocat stagiar şi obligarea pârâtelor la repararea pagubei prin acordarea de daune morale în cuantum de 3000 de euro şi au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 6.067,67 de RON şi a contravalorii sumei de 95,19 de euro cu titlu de cheltuieli de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt şi a enunţării dispoziţiilor art. 30 alin. (2) din Regulamentul-cadru de examen adoptat prin Hotărârea Consiliului UNBR nr. 693/2013 cu privire la notarea fiecărei lucrări, a alin. (4) a aceluiaşi articol cu privire la consemnarea notei date la evaluare într-un borderoru distinct, sub semnătura celor 3 membri ai comisiei de reevaluare, a art. 33 alin. (2), (3) şi 4 din acelaşi regulament, recurenţii-pârâţi au arătat că fiecare corector a trecut nota acordată reclamantei, potrivit dispoziţiilor antereferite atât pe lucrare, cât şi pe borderou, unde fiecare a semnat pentru nota acordată – nota 1, nota 2, respectiv nota acordată de comisie, după caz, contrar celor reţinute de instanţă.

Au mai susţinut că oricum, o eventuală lipsă a unor semnături în cuprinsul borderourilor de examen nu constituie un motiv de nulitate absolută a actelor administrative contestate, iar respectiva omisiune nu este de natură să atragă anularea acestora astfel cum s-a pronunţat instanţa de fond, neexistând nicio vătămare a intereselor reclamantei faţă de notele obţinute pentru fiecare materie, de stadiul corecturii (iniţiale sau după contestaţie) şi faţă de cerinţele de notare pentru promovarea examenului.

În fine, apreciază că obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, este nelegală, deoarece se impunea ca acţiunea să fie respinsă în tot ca neîntemeiată, cuantumul cheltuielilor acordate nefiind stabilită potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ., şi după caz cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţia din 21 noiembrie 2018, s-a fixat termen de judecată la data de 25 martie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

La termenul din 25 martie 2020, cauza a fost suspendată de plin drept, conform art. 42 alin. (6) din Decretul Preşedintelui României nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgentă pe teritoriul României, fără efectuarea vreunui act de procedură, prin rezoluţia din data de 21 mai 2020, fixându-se termen pentru redeschiderea judecăţii la data de 1 iulie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Prin Hotărârea nr. 771/26.10.2013 a Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România a fost validat examenul de primire în profesie ca avocat stagiar şi pentru persoanele care au susţinut examenul de definitivat în alte profesii juridice precum şi a rezultatelor acestuia.

În urma susţinerii probelor de examen, reclamanta a obţinut calificativul “Admis” la testul de tip grilă şi “Respins” la proba teoretică cu caracter aplicativ, cu o medie generală de 6,89, media minimă obligatorie pentru promovarea examenului de primire în profesia de avocat fiind media 7.

Media finală de 6,89 a fost rezultatul soluţionării contestaţiei pe care a înţeles să o formuleze în termen legal la toate cele 5 materii, însă reclamanta a susţinut că nici această din urmă evaluare nu s-a realizat cu aplicarea corespunzătoare a metodologiei de examen, cu respectarea principiilor caracterului transparent şi obiectiv a modalităţii de corectare, nelegalitate care s-ar reflecta în mod direct asupra notelor pe care le-a obţinut în urma corectării lucrărilor.

În acest context, instanţa de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. a solicitat, în esenţă, anularea în parte a Hotărârii nr. 771 din 26 octombrie 2013 emisă de Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, în partea ce o priveşte pe reclamantă, referitor la validarea examenului de primire în profesie ca avocat stagiar şi a procesului-verbal privind afişarea rezultatelor finale ale examenului organizat la data de 24 octombrie 2013, precum şi anularea evaluării Comisiei de corectare şi a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor a lucrărilor susţinute la proba teoretică şi cu caracter aplicativ.

Prin sentinta recurată, acţiunea a fost admisă în parte, pârâţii Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care au fost obligaţi să ia toate măsurile necesare în vederea evaluării lucrărilor reclamantei cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 51/1995, art. 33 din Statutul profesiei de avocat şi a celor ale Regulamentului Cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat şi admitere în cadrul Institutul Naţional Pentru Pregătirea şi Perfectionarea Avocaților (în vederea dobândirii titlului profesional de avocat stagiar) şi de primire în profesia de avocat a persoanelor care au absolvit examenul de definitivat în alte profesii juridice, formulând critici din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, lipsa vătămării intereselor reclamantei prin lipsa unor semnături în cuprinsul borderourilor de examen, aspect care nu constituie, în opinia acestora, un motiv de nulitate absolută a actelor administrative contestate, critici pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1), (4) şi 6, din Regulamentul – cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat, dreptul de a fi primit în profesia de avocat se obţine pe baza unui examen naţional şi unitar, acest examen având caracter unitar, fiind organizat şi desfăşurându-se pe baza următoarelor principii: caracterul echitabil şi nediscriminator, caracterul transparent, caracterul obiectiv al modalităţii de corectare.

Totodată, art. 30 din acelaşi Regulament prevede că lucrările scrise se notează, pentru fiecare dintre materiile de examinare, cu note de la 1 la 10, cu două zecimale. Corectarea şi notarea pe baza baremului se înregistrează în borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare, aplicat înainte de începerea operaţiunilor de corectare. Notarea fiecărei lucrări pe borderou se face de către fiecare corector. Borderoul va fi semnat de ambii corectori, pe fiecare pagină. Nota finală la fiecare materie o reprezintă media celor două note acordate şi va fi evidenţiată, corespunzător, pe borderou şi consemnată, ca atare, sub semnătura ambilor corectori, pe lucrarea scrisă corectată. Dacă între notele acordate şi menţionate pe borderou, pentru aceeaşi lucrare, diferenţa este mai mare de un punct, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori şi un arbitru desemnat dintre ceilalţi corectori de către Preşedintele Comisiei de examen, prin tragere la sorţi, consemnată într-un proces-verbal distinct, subscris de Preşedintele Comisiei de examen şi de cei doi corectori. Nota dată la reevaluare se consemnează într-un borderou de notare distinct, sub semnătura celor 3 membri ai comisiei de reevaluare, şi se trece pe lucrare, sub semnătură, de către cei 3 corectori. Nota 1 se acordă atunci când punctajul obţinut de candidat, ca medie sau în urma reevaluării, este mai mic sau egal cu această notă. Pe timpul corectării, colţul lucrării nu se desigilează. Notele acordate se înscriu în borderou sub semnătura celor care le-au acordat şi apoi pe lucrare, în rubrica specială a foii de concurs, sub semnătură, de către corectori. După ce toate lucrările scrise au fost corectate şi notate, iar notele au fost înscrise pe lucrări, acestea se deschid în prezenţa preşedintelui comisiei de examen, iar notele finale se înregistrează imediat în borderourile de examen. Mediile aritmetice vor fi calculate cu două zecimale.

Totodată, art. 33 arată că, în vederea soluţionării contestaţiilor, lucrările scrise vor fi resigilate şi renumerotate, fiind înscrise într-un borderou separat. Fiecare lucrare a cărei notă iniţială a fost contestată se recorectează de către 2 membri ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor. În cazul în care se constată o diferenţă mai mare de un punct între notele celor 2 corectori şi cel puţin una dintre note este minimum 5 sau dacă diferenţa dintre media stabilită de Comisia de corectare şi de Comisia de soluţionare a contestaţiilor este mai mare de 1,5 puncte, în favoarea candidatului, nota finală va fi stabilită de o comisie formată din cei 2 corectori membri ai Comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi un arbitru desemnat dintre ceilalţi corectori prin tragere la sorţi de către Preşedintele Comisiei de examen. Decizia comisiei de contestaţii este definitivă. Nota acordată la contestaţii nu poate fi mai mică decât nota contestată.

Din analiza acestor dispoziţii, rezultă că rezultatul procedurii de corectare şi notare pe baza baremului se înregistrează în borderouri de notare separate, în care fiecare lucrare va figura cu un număr de identificare, aplicat înainte de începerea operaţiunilor de corectare, notarea fiecărei lucrări pe borderou făcându-se de către fiecare corector, iar borderoul va fi semnat de ambii corectori, pe fiecare pagină, fiecare borderou trebuind, aşadar, să fie semnat de toţi corectorii implicaţi.

Înalta Curte, analizând borderourile în care au fost consemnate notele reclamantei, aflate în copie la dosarul de fond, redepuse în dosarul de recurs, nu poartă mai mult de o semnătură, deşi componenţa atât a comisiei de corectare, cât şi a comisiei de soluţionare a contestaţiei este compusă din doi membri fiecare, iar a treia corectură se realizează de către trei persoane, respectiv de cei doi membri ai comisiei de soluţionare a contestaţiilor şi un arbitru, aspect, de altfel neconstestat de către recurenţii-pârâţi.

În aceste condiţii, instanţa de control judiciar apreciază că, în cauză nu au fost respectate, din perspectiva art. 1 alin. (1), (4) şi 6, din Regulamentul – cadru privind organizarea examenului de primire în profesia de avocat sus-enunţate, dispoziţiile legale care reglementează metodologia de corectare, nerespectare care, astfel cum în mod corect a constatat instanţa de fond, este de natură să pună sub semnul îndoielii notele consemnate în aceste borderouri, care nu au fost însuşite prin semnare pe fiecare pagină de toţi membrii comisiilor care au analizat lucrările reclamantei, principiul obiectivităţii modalităţii de corectare fiind încălcat urmare a acestui fapt, neputându-se stabili cu certitudine în cauză dacă au participat efectiv la realizarea evaluării membrii desemnaţi în comisiile mai sus arătate.

Astfel, în cauză, s-a produs o vătămare a intereselor reclamantei faţă de cerinţele de notare pentru promovarea examenului, în condiţiile în care pe borderourile în care sunt centralizate notele obţinute urmare a corectării fiecărei lucrări, apare o singură semnătură, notarea fiecărei lucrări pe borderou trebuind a se face de către fiecare corector, borderoul trebuind să fie semnat de toţi corectorii implicaţi, pe fiecare pagină, neputând fi primită critica recurenţilor-reclamanţi că lipsa semnăturilor pe borderouri nu este un aspect de natură să atragă anularea actelor contestate având în vedere că semnăturile corectorilor se află pe lucrările reclamantei, aceasta din urmă fiind o cerinţă distinctă prevăzută de art. 30 din Regulament care nu trebuie îndeplinită alternativ cu cea privind semnarea borderourilor.

În fine, instanţa de recurs reţine şi caracterul nefondat al criticii recurenţilor-pârâţi cu privire la soluţia de obligare la plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că se impunea ca acţiunea să fie respinsă în tot ca neîntemeiată, prima instanţă, în mod corect, acordând reclamantei cheltuielile de judecată în măsura admiterii în parte a pretenţiilor, culpa procesuală a pârâţilor fiind de necontestat, cheltuielile de judecată neacordându-se în raport de opinia acestora asupra soluţionării acţiunii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin memorial de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Faţă de dispoziţiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., constatând culpa procesuală a recurentilor-pârâti Uniunea Naţională a Barourilor din România şi Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, care au formulat critici în recurs privind modul de soluţionare a fondului litigiului de către prima instanţă care a constatat nelegalitatea actelor administrative emise de aceştia, ceea ce a necesitat din partea intimatei-reclamante avansarea unor cheltuieli pentru asistenţă juridică calificată, Înalta Curte reţine caracterul întemeiat al cererii de obligare a recurenţilor la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată, urmând a o încuviinţa, având în vedere dovada depusă de acesta în dosarul de recurs.