Jurisprudența ÎCCJ | Avocat condamnat pentru înșelăciune. Deși era suspendat din avocatură, s-a angajat să reprezinte o persoană într-un proces de concediere nelegală

Prin Sentinţa penală nr. (…) din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 396 alin. (1) şi (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv 1 an şi 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 4 luni închisoare, astfel încât inculpatul va executa o pedeapsă rezultantă de 1 an şi 10 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv, dreptul de a exercita profesia de avocat, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice, dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat şi, respectiv dreptul de a exercita profesia de avocat.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an şi 10 luni închisoare aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit în condiţiile prev. de art. 92 C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, inculpatul să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

• să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Olt, la datele fixate de acesta;
• să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;
• să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile;
• să comunice schimbarea locului de muncă;
• să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probaţiune Olt sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă de 60 de zile, la Primăria comunei Vîlcele sau la şcoala Generală din comuna Vîlcele, judeţ Olt.

S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

S-a dispus ca executarea pedepsei accesorii să se efectueze în condiţiile art. 65 alin. (3) C. pen., iar executarea pedepsei complementare în condiţiile art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen.

S-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv: contract de asistenţă juridică încheiat între Cabinet Individual de Avocat A. şi B.; împuternici avocaţiale emise în numele Cabinetului de Avocat A., aflate în dosarele: nr. x/2016 al Judecătoriei Slatina, nr. x/104/2016 al Tribunalului Olt şi nr. x/31/2017 al Judecătoriei Slatina/Curţii de Apel Craiova.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei 7.550 RON daune materiale şi 2.000 RON cu titlu de daune morale.

S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D. şi a fost obligat inculpatul la plata sumei 13.356,12 RON daune materiale şi 2.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli judiciare către stat (din care, 300 RON cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale şi 700 RON în cursul cercetării judecătoreşti).

În baza art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata 383,50 RON cheltuieli judiciare către partea civilă C., respectiv la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli judiciare reprezentând onorariu avocat către partea civilă D.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a constatat că prin rechizitoriul nr. x/2018 din data de 09 octombrie 2019 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus trimiterea în judecată – în stare de libertate – a inculpatului A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

În actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 2016-2017, numitul A., deşi era suspendat din avocatură, a ascuns faptul că nu mai are dreptul de a exercita profesia de avocat şi le-a determinat pe persoanele vătămate C. şi D. să-i remită sume importante de bani cu titlu de onorariu avocaţial în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate cu acestea, iar în realitate nu a realizat o apărare efectivă a drepturilor şi intereselor acestor persoane în faţa organelor judiciare.

În perioada 2016-2017, numitul A., deşi era suspendat din Baroul Olt, a emis în mod repetat contracte de asistenţă juridică şi împuterniciri avocaţiale cu conţinut necorespunzător realităţii obiective – prin care a atestat în mod nereal că este avocat activ în Baroul Bucureşti şi poate exercita astfel profesia de avocat – acte pe care le-a folosit în faţa instanţelor de judecată şi a executorului judecătoresc.

Din informaţiile transmise de Baroul Olt a rezultat că A. a fost suspendat din avocatură pentru neplata taxelor profesionale, prin Decizia nr. 274/17.11.2008 a Consiliului Baroului Olt, iar prin Decizia nr. 14/19.02.2019 a fost reînscris pe tabloul avocaţilor activi ai Baroului Olt.

Din informaţiile transmise de Baroul Bucureşti a rezultat că A. nu a fost înscris niciodată în Baroul Bucureşti.

Persoana vătămată C. a declarat în cursul urmăririi penale că la începutul anului 2016, întrucât a fost anchetată disciplinar de către societatea S.C. E. S.A. Slatina, unde era angajată în funcţia de controlor bilete şi i s-a desfăcut contractul de muncă, a decis să apeleze la serviciile unui avocat pentru a se judeca cu S.C. E. S.A. şi a demonstra că a fost nevinovată. Astfel, a aflat de la alte persoane despre un avocat originar din comuna ei, Vîlcele, jud. Olt, pe nume A., şi a luat legătura cu acesta explicându-i situaţia, acest avocat fiind de acord să o reprezinte în acel litigiu. Ulterior, A. i-a solicitat telefonic să se întâlnească şi să-i remită anumite sume de bani, spunând că sunt necesare pentru proces, sens în care s-a întâlnit prin parcări în Slatina cu el şi i-a înmânat de fiecare dată circa 200 – 300 RON – sume de bani pentru care nu i s-a eliberat chitanţă.

Numita C. a mai precizat că, întrucât în luna martie 2016 a fost nevoită să se angajeze temporar într-un alt loc de muncă şi serviciul nu-i permitea să lipsească pentru a se duce la Tribunal, a discutat acest aspect cu avocatul A. care a convins-o că nu este necesară prezenţa sa în instanţă însă ulterior, pe parcursul anului 2016, a aflat de la juristul întreprinderii S.C. E. S.A. Slatina că A. nu s-a prezentat la proces şi atunci a decis să renunţe la serviciile acelui avocat. În paralel cu acest dosar, întrucât a mai avut un proces declanşat la plângerea numitei F., a fost de acord ca avocatul A. să o reprezinte şi în acest nou proces, plătindu-i serviciile avocaţiale.

La finalul anului 2016, fiind reangajată la S.C. E. S.A., a decis să verifice situaţia avocatului A., motiv pentru care a solicitat relaţii despre acesta Baroului Olt, aflând că este suspendat din profesie din anul 2008.

La începutul anului 2017, numita C. a aflat că s-a declanşat împotriva ei urmărirea silită de către G., în baza cererii avocatului A. de a-i plăti onorariul stabilit în contractul de asistenţă juridică, respectiv suma de 2.000 RON – fiind executată pentru ceva ce nu datora, în cadrul executării silite fiindu-i poprită suma de 2.320 RON.

Din analiza contractului de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 a rezultat că, deşi A. era suspendat din avocatură, a încheiat cu C. acest contract în care a atestat în mod nereal, inclusiv printr-o ştampilă în ale cărei impresiuni se regăsea menţiunea “Baroul Bucureşti”, că are calitatea de avocat în acest barou. Prin acest contract, A. s-a obligat să asigure asistenţă şi reprezentare numitei C. la Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/2016, pentru un onorariu de 2.000 RON.

Din analiza Dosarului civil nr. x/2016, înregistrat în data de 25.01.2016 pe rolul Judecătoriei Slatina, având ca obiect pretenţii solicitate de reclamanta F. împotriva pârâtei C. pentru calomnie, rezultă că în data de 24.02.2016 A. a depus delegaţie de apărător ales al pârâtei C. – delegaţie în care a menţionat olograf “Baroul Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea “Baroul Bucureşti” – iar în data de 01.03.2016 a depus o cerere prin care a solicitat ca la termenul de judecată din 02.03.2016 să se dispună strigarea cauzei la sfârşitul şedinţei deoarece este plecat din localitate.

Prin încheierea din data de 02.03.2016, Judecătoria Slatina a dispus suspendarea cauzei pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamanta F.

Prin cererea din 04.03.2016, numita F. a solicitat repunerea pe rol a cauzei, fiind acordat termen în acest sens pentru data de 23.03.2016 – dată la care numitul A. a fost prezent în instanţă în calitate de apărător ales al pârâtei C. şi a depus întâmpinare în numele acesteia.

La termenul următor acordat pentru discutarea cererii de repunere pe rol – 20.04.2016, a fost din nou prezent avocatul A., care a lăsat soluţia la aprecierea instanţei cu privire la cererea formulată de reclamantă.

Prin cererea depusă în data de 24.05.2016, inculpatul A. a învederat instanţei că nu poate participa la termenul de judecată din data de 25.05.2016 deoarece a avut un deces în familie şi a solicitat ca, în situaţia în care reclamanta nu a achitat taxa de timbru, să se anuleze ca netimbrată cererea acesteia, iar dacă se trece la probatorii, s-a obligat să depună lista cu probe în termen de 5 zile, solicitând în final judecarea în lipsă.

Inculpatul A. a declarat că pentru dosarul cu F. nu a primit de la C. nicio parte din onorariu. Deşi C. a arătat că nu îşi mai aminteşte dacă sumele de bani pe care i le-a remis avocatului A. pentru procesul cu S.C. E. S.A. se ridică la valoarea de 2.000 RON, precizată în contractul de asistenţă juridică, şi că, de fiecare dată când se întâlnea să-i dea banii, a fost singură, aceasta a apreciat că i-a înmânat efectiv în acest scop circa 15 – 20 de milioane RON vechi – susţinere care, raportat la datele existente în cauză, o apreciem ca fiind credibilă – cu menţiunea că onorariul de 2.000 RON este prevăzut în contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 încheiat pentru Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Slatina în care parte nu era S.C. E. S.A. ci F.

Din analiza Dosarului civil nr. x/2016 înregistrat în data de 09.02.2016 pe rolul Tribunalului Olt având ca obiect contestaţie decizie de concediere formulată de C. împotriva S.C. E. S.A. Slatina, a rezultat că, în data de 15.04.2016, A. a depus delegaţie de apărător ales al numitei C., eliberată în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/13.01.2016 – delegaţie în care a menţionat olograf Baroul Bucureşti şi a folosit ştampila cu impresiunea Baroul Bucureşti – şi o cerere prin care a solicitat ca la termenul de judecată din 18.04.2016 să se dispună amânarea cauzei deoarece este plecat la Curtea de Apel Craiova.

Prin cererea din data de 13.05.2016, A. a învederat instanţei că a reziliat contractul de asistenţă juridică încheiat cu C. deoarece nu a plătit onorariul stabilit.

Inculpatul A. a declarat în cursul urmăririi penale că a discutat cu C. şi a fost de acord să o reprezinte în litigiul de muncă cu E., la Tribunalul Olt, a încheiat în acest sens un contract de asistenţă juridică cu C., a redactat contestaţia la decizia de desfacere a contractului de muncă iar apoi şi întâmpinare la răspunsul formulat de E. urmare a contestaţiei însă nu a ajuns să o reprezinte la Tribunalul Olt deoarece interveniseră neînţelegeri între el şi C. cu privire la plata onorariului.

Din actele Dosarului civil nr. x/2016 al Tribunalului Olt a rezultat că C. a formulat personal contestaţia şi nu există decât o întâmpinare formulată de E.

Inculpatul A. a precizat că, pentru contractul de asistenţă juridică încheiat cu C. pentru litigiul cu E., a primit suma de 500 RON specificată în acel contract, însă datorită faptului că acel litigiu era mai complicat decât cel cu F., a considerat că se impune o majorare a onorariului, cu care C. nu a fost de acord. A avut în vedere pentru această majorare a onorariului faptul că se implicase în apărarea drepturilor lui C. pe parcursul derulării procedurii disciplinare împotriva acesteia la E. S.A. Slatina. Este adevărat că A. a purtat o corespondenţă cu E. în perioada în care se derula cercetarea disciplinară a numitei C., dar aceste aspecte nu pot constitui obiectul unui contract de asistenţă juridică încheiat ulterior finalizării cercetării disciplinare, pentru apărarea drepturilor şi intereselor clientei sale în faţa instanţei de judecată.

Din cuprinsul împuternicirii avocaţiale depuse în Dosarul civil nr. x/2016 al Tribunalului Olt şi din declaraţia inculpatului A. a rezultat că acesta din urmă ar fi încheiat cu persoana vătămată C. două contracte de asistenţă juridică, unul în luna ianuarie 2016 pentru litigiul cu E., în care s-a stabilit un onorariu de 500 RON, şi un al doilea contract în luna februarie 2016 pentru litigiul cu F., în care s-a stabilit un onorariu de 2.000 RON – însă doar contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 există în xerocopie la dosar iar C. a declarat că a semnat un singur contract de asistenţă juridică.

La data de 02 septembrie 2019, A. a menţionat în acest sens că a căutat la domiciliu ambele contracte, însă nu le-a mai găsit întrucât cu câteva luni înainte a făcut curăţenie şi a aruncat ceea ce nu i s-a mai părut necesar a păstra, ţinând de activitatea sa trecută, şi nu a păstrat nici registrele de formulare cu contracte de asistenţă juridică din perioada 2016 – 2017. Fiindu-i adus la cunoştinţă aspectul că numărul contractului de asistenţă juridică din luna februarie 2016 este mai mic decât cel al contractului de asistenţă juridică din luna ianuarie 2016, ambele încheiate cu C., A. a apreciat că este vorba de o eroare materială.

Din analiza actelor Dosarului de executare nr. x/2017 al G. a rezultat că, în data de 11.05.2017, Cabinet Individual de Avocat A. a solicitat executarea silită împotriva debitoarei C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016, fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. x/2017 pe rolul G. – în care, în data de 26.06.2017 a fost înfiinţată poprirea pe veniturile salariale ale numitei C. -, fiind virată în acest fel în contul executorului suma totală de 2.320 RON reprezentând 2.000 RON debit, 200 RON onorariu executare, 120 RON alte cheltuieli executare.

Prin Sentinţa civilă nr. 1872/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/2017 având ca obiect contestaţie la executare – rămasă definitivă prin Decizia nr. 882/30.10.2018 a Tribunalului Olt -, s-au anulat actele de executare silită efectuate în Dosarul de executare nr. x/2017 al G., inclusiv contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 încheiat între Cabinet Individual de Avocat A. şi C., s-a desfiinţat executarea silită, s-a dispus întoarcerea executării silite efectuată în acest dosar de executare şi a fost obligat intimatul Cabinet Individual de Avocat A., prin avocat A., la plata către contestatoarea C. a sumei de 2320 RON reprezentând suma achitată de aceasta, în calitate de debitor, în derularea executării silite în Dosarul nr. x/2017 al G.

Instanţa de executare a reţinut că A. nu a asigurat niciun fel de apărare a numitei C. în Dosarul civil nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, că în contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 apare ştampila Baroului Bucureşti deşi A. figurează ca avocat suspendat în Baroul Olt, că Baroul Bucureşti a comunicat instanţei că numitul A. nu a figurat niciodată şi nu figurează în Tabloul avocaţilor Baroului Bucureşti deşi A. a susţinut în faţa instanţei că s-a înscris în Baroul Bucureşti în data de 12.05.2014 şi a depus în acest sens un proces-verbal privind depunerea jurământului, nedatat, şi o legitimaţie de avocat al acestui barou.

S-a reţinut astfel că, după ce în anul 2016 a încheiat contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016 cu persoana vătămată C., în anul 2017 a folosit acest înscris, în vederea producerii de consecinţe juridice, în întreaga procedură de executare silită declanşată în baza acestui titlu executoriu – atât la G., pentru obţinerea de la persoana vătămată C. a sumei de 2320 RON cu titlu de contravaloare onorariu, cât şi la instanţa de executare (Judecătoria Slatina, Dosar nr. x/2017) în faţa căreia a susţinut realitatea acestui contract de asistenţă juridică în sensul că la data încheierii lui avea calitatea de avocat în Baroul Bucureşti, sens în care a depus la instanţă şi alte două înscrisuri – respectiv un proces-verbal nedatat cu jurământul de avocat şi legitimaţia nr. x/2014 de avocat în Baroul Bucureşti.

Inculpatul A. a precizat cu privire la cele dispuse de instanţa de executare în Dosarul nr. x/2017 al G., că până în prezent nu a restituit numitei C. suma de bani care fusese anterior oprită de executor din veniturile acesteia însă va proceda la restituirea acestei sume de bani în perioada următoare prin intermediul unui executor judecătoresc deoarece nu mai doreşte să se întâlnească cu C. care a avut un comportament foarte urât faţă de el deşi erau din aceeaşi comună.

Persoana vătămată D. a declarat în cursul urmăririi penale că îl cunoaşte pe numitul A. din anul 2009, fiindu-i prezentat ca avocat care practica pe raza mun. Slatina, şi acesta a fost de acord, în schimbul unui onorariu, să-l asiste într-un litigiu civil pe rolul Judecătoriei Slatina, având ca obiect ordonanţă preşedinţială – ceea ce s-a şi întâmplat.

În anii următori, inculpatul A. a asigurat apărarea drepturilor şi intereselor persoanei vătămate în mai multe dosare aflate pe rolul organelor judiciare, fără a se încheia contracte de asistenţă juridică.

În temeiul înţelegerii dintre părţi – în sensul ca, pentru serviciile de avocatură prestate de inculpatul A., D. să execute diverse lucrări de construcţie la locuinţa avocatului din com. Teslui, jud. Olt – A. s-a obligat să asigure apărarea numitului D. şi în cadrul Dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, dosar finalizat prin emiterea rechizitoriului din data de 20.03.2018 prin care D. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

Întrucât a fost nevoit să plece la muncă în străinătate, D. a stabilit cu inculpatul A. ca acesta din urmă să-i asigure apărarea şi la Judecătoria Slatina în dosarul penal în care era cercetat pentru abandon de familie – Dosar nr. x/2017, să-i remită mamei copilului său minor sumele de bani pe care le va trimite în ţară cu titlu de pensie de întreţinere şi să depună la dosar copiile chitanţelor de plată. D. a arătat că A. nu s-a prezentat la instanţă pentru a-i apăra drepturile, fiind numit un avocat din oficiu, şi şi-a însuşit banii trimişi de persoana vătămată cu titlu de pensie de întreţinere

La dosarul cauzei a fost depus de către inculpat, în xerocopie, contractul de asistenţă juridică nr. x/29.04.2017 încheiat între el şi B. – fiul lui D., având ca obiect asistarea şi reprezentarea acestuia din urmă în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Slatina, contract în care A. a atestat în mod nereal, inclusiv printr-o ştampilă în ale cărei impresiuni se regăsea menţiunea “Baroul Bucureşti”, că are calitatea de avocat în acest barou. Suma menţionată în contractul de asistenţă juridică încheiat în data de 29.04.2017 pentru reprezentarea lui D. în Dosarul penal nr. x/2017 al Judecătoriei Slatina, este în cuantum de 4.000 RON, în contractul de asistenţă menţionându-se că onorariul cuprinde şi formele de executare civilă a hotărârii în pretenţii (împotriva socrului numitului D.). Deşi A. a susţinut că a încheiat acest contract cu B. şi că acesta a fost singurul contract de asistenţă juridică pe care l-a încheiat vreodată cu D., numitul D. a arătat că B. nu i-a spus că ar fi semnat vreun act cu A., fiind exclus ca fiul său să nu-i aducă la cunoştinţă acest aspect.

D. a mai precizat că, după ce l-a anunţat pe A. că a fost trimis în judecată de Parchetul Slatina – întrucât primise citaţie de la judecătorie – A. i-a cerut să-l trimită pe B. (băiatul lui cel mare din prima căsătorie) la el cu o copie de actul de identitate al acestuia întrucât îi este necesar pentru a face dovada la instanţă că D. are şi alţi copii în întreţinere – nu doar pe I. A. i-a precizat atunci că are copie după actul de identitate al celuilalt băiat al lui, mai mic, din prima căsătorie, J. D. a luat legătura cu fiul său B. şi i-a cerut să se ducă la A. cu copia actului de identitate iar apoi a discutat cu fiul său care i-a relatat că s-a deplasat la A. în Teslui unde i-a lăsat copia buletinului şi A. a solicitat suma de 150 RON, sumă de bani pe care fiul său i-a dat-o.

Din analiza Dosarului penal nr. x/2015 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina a rezultat că numitul A. nu a depus delegaţie de apărător ales al inculpatului D. şi nu l-a asistat pe acesta în momentul audierii sale ca suspect/inculpat.

Din analiza Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Judecătoriei Slatina a rezultat că, în data de 12.06.2017, A. a depus delegaţie de apărător ales al inculpatului D. – delegaţie în care a menţionat olograf “Baroul Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea “Baroul Bucureşti” -, precum şi o cerere prin care a solicitat acordarea unui alt termen de judecată deoarece la termenul stabilit este plecat din localitate – cerere în care a menţionat că inculpatul este plecat la muncă în Germania însă a discutat telefonic cu el şi acesta este de acord să plătească tot prejudiciul până la următorul termen de judecată. Înainte de termenul acordat de instanţă la cererea numitului A., acesta din urmă a depus în data de 11.09.2017 o cerere prin care învedera că a reziliat contractul de asistenţă juridică încheiat cu D. În faţa instanţei de judecată, numita K. – mama minorului I. – a declarat că nu a primit de la inculpatul D. nicio sumă de bani.

Din analiza Dosarului penal nr. x/2017 aflat pe rolul Curţii de Apel Craiova a rezultat că, în data de 27.03.2018, A. a formulat cerere de apel în numele clientului său D., a depus delegaţie de apărător ales al acestui inculpat – delegaţie în care a menţionat olograf “Baroul Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea “Baroul Bucureşti” – şi a învederat că la instanţa de apel D. îşi va achita datoria pe care o are faţă de minorul I. Înainte de primul termen de judecată stabilit de instanţa de apel, A. a depus în data de 04.05.2018 o cerere prin care învedera că renunţă la contractul de asistenţă juridică încheiat telefonic cu inculpatul D. întrucât acesta l-a anunţat că are alt apărător.

Inculpatul A. a arătat că, în cursul judecăţii a reziliat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul D., din două motive: pe de o parte a mai obţinut în acest fel acordarea unui termen de judecată, pe de altă parte a apreciat că nu era corect ca inculpatul să aibă apărător ales în condiţiile în care nu îşi plătise pensia de întreţinere datorată fiului său minor.

Din observarea recipiselor L. depuse la dosarul cauzei a rezultat că, în perioada 05.05.2017 – 28.02.2018, D. a trimis suma totală de 890 euro către A. – echivalentul a cca 4.000 RON la nivelul anilor 2017 – 2018.

Deşi D. a precizat că, pentru apărarea sa în dosarul având ca obiect abandon de familie, a executat de comun acord cu inculpatul A. lucrări de construcţie la casa acestuia din urmă şi a stabilit cu A. ca sumele de bani pe care le va trimite în ţară cu titlu de pensie de întreţinere să fie remise numitei K. – mama copilului său minor I. – şi să fie depuse la dosar copiile chitanţelor de plată, A. a arătat că a discutat telefonic cu D. şi au stabilit ca acesta să-i trimită din străinătate suma de 4.000 RON cu titlu de onorariu pentru dosarul de abandon de familie şi pentru taxele necesare punerii în executare a unei hotărâri civile având ca obiect pretenţii, şi a convenit cu D. ca banii obţinuţi din punerea în executare a acelei hotărâri civile să îi plătească lui K. drept contravaloare a pensiei de întreţinere restantă pentru fiul lor I.

Inculpatul A. a mai precizat că, pentru a-i asigura apărarea lui D. în dosarul de abandon de familie, a solicitat onorariu în sumă de 4.000 RON, şi doar pentru serviciile pe care le-a prestat în calitate de avocat începând cu anul 2011 în diversele litigii în care a fost parte D., acesta din urmă i-a executat lucrări de renovări şi construcţii la locuinţa lui din com. Teslui, jud. Olt.

Inculpatul A. nu a oferit nicio explicaţie credibilă cu privire la motivul pentru care, deşi până atunci în contul onorariului acceptase executarea de diverse lucrări de la D., cu ocazia Dosarului penal nr. x/2017 al Judecătoriei Slatina a schimbat această înţelegere – înţelegere care, potrivit lui D., era încă valabilă, sens în care acesta din urmă a susţinut constant că suma de bani transmisă avocatului în perioada relevantă în cauză avea altă destinaţie, nu aceea de onorariu – respectiv era destinată plăţii pensiei de întreţinere.

Astfel, deşi inculpatul A. a recunoscut că D. i-a trimis eşalonat, în euro, de cca 3 – 4 ori mai multe sume de bani, în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/29.04.2017, a susţinut că acestea era cu titlu de onorariu şi nu cu titlu de pensie de întreţinere, iar el a emis chitanţă fiscală doar pentru suma de 1.000 RON – sumă folosită pentru punerea în executare a hotărârii judecătoreşti – chitanţă pe care a depus-o la dosarul de executare.

Din observarea actelor de executare de la G. – Dosar de executare nr. x/2017 – rezultă că demararea acestei executări silite a avut loc prin cererea din data de 25.09.2017 formulată de D. prin apărător ales A. iar suma de bani primită de acesta din urmă, cu titlu de onorariu avocat, a fost achitată în data de 22.09.2017, astfel cum atestă chiar A. prin chitanţa nr. x/22.09.2017.

Astfel, chiar dacă se admite că în suma de 4.000 RON stabilită telefonic de A. cu inculpatul D. în momentul în care s-a încheiat contractul de asistenţă juridică intrau şi taxele pentru punerea în executare a hotărârii civile având ca obiect pretenţii, A. a recunoscut că în perioada relevantă în cauză a primit sume de bani de la D. al căror cuantum se ridică la cca 1000 euro, bani care reprezentau şi onorariul său pentru Dosarul penal nr. x/2017 al Judecătoriei Slatina – fără a prezenta vreo explicaţie de ce, fiind achitat onorariul, nu a efectuat niciun act în apărarea clientului său – D. fiind condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie.

De altfel, cu privire la scopul sumelor de bani ce i-au fost transmise de persoana vătămată în perioada relevantă în cauză, A. a avut şi alte explicaţii decât cele oferite în declaraţiile sale în faţa procurorului, astfel cum rezultă atât din declaraţiile persoanei vătămate D. şi a concubinei acestuia M. cât şi din înregistrarea audio efectuată de persoana vătămată cu telefonul său mobil, pusă la dispoziţia organelor de urmărire penală – A. susţinând, în mod succesiv, că din banii trimişi o parte (300 euro) i-a folosit pentru plata cauţiunii în dosarul penal, ca să nu intervină starea de recidivă, o parte (30 milioane RON vechi) pentru onorariu şi taxe aferente unui număr de trei acţiuni civile demarate în interesul lui D., o parte a fost pentru pensia de întreţinere, o parte a fost pentru partaj, o parte (14 milioane RON vechi) pentru executor ca să demareze procedurile judiciare, bani pentru care el a depus chitanţă fiscală.

Astfel, din verificarea actelor dosarelor în care A. şi-a depus delegaţie de apărător ales al persoanelor vătămate D. şi C., dosare menţionate mai sus, nu rezultă că numitul A. ar fi efectuat vreo apărare în interesul clienţilor săi, singurul act specific profesiei fiind doar întâmpinarea depusă cu ocazia judecării cererii de repunere pe rol a Dosarului nr. x/2016 al Judecătoriei Slatina – act care, prin conţinutul lui, nu atestă o apărare efectivă.

De asemenea, din declaraţiile persoanelor vătămate C. şi D. rezultă că inculpatul A. le-a ascuns faptul că este suspendat din avocatură şi nu are dreptul de a-şi exercita această profesie începând cu anul 2008 – aspect susţinut chiar de către A. care a precizat că nu i-a spus numitei C. că la acel moment era suspendat din Baroul Olt şi nici că este înscris în Baroul constituţional N. şi nici aceasta nu l-a întrebat, el având convingerea că tot ceea ce contează este să îndeplinească în interesul acesteia activităţile specifice profesiei de avocat.

Persoana vătămată C. a precizat că în niciun moment inculpatul A. nu i-a spus că nu are drept de exercitare a profesiei de avocat, iar ea a avut încredere că el este cu adevărat avocat deoarece când se întâlneau în apropierea Tribunalului Olt, el era îmbrăcat cu roba de avocat.

Inculpatul A. a susţinut că D. cunoştea faptul că el era suspendat din Baroul Olt şi îşi desfăşura activitatea ca membru al Baroului constituţional N. – însă acest lucru este infirmat prin declaraţia lui D. şi celelalte probe administrate în cauză.

Situaţia de fapt expusă mai sus a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângeri şi declaraţii persoane vătămate C., D.; declaraţii suspect/inculpat A.; Dosarele penale nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nr. x/311/2017 al Judecătoriei Slatina/Curtea de Apel Craiova, Dosarele civile nr. x/2016 al Judecătoriei Slatina/Tribunalului Olt, nr. x/104/2016 al Tribunalului Olt/Curtea de Apel Craiova şi nr. x/311/2017 al Judecătoriei Slatina; acte din Dosarele de executare nr. x/2017 şi nr. x/2017 ale G.; contracte de asistenţă juridică; acte din evidenţa Baroului Olt; înregistrarea audio pusă la dispoziţie de persoana vătămată D.; declaraţie martor M.; alte înscrisuri.

S-a menţionat că, prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 07.08.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 04.04.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală în cauză, din infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. şi efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

De asemenea, prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 07.05.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 27.06.2018 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) C. pen.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 05.04.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus reunirea Dosarului penal nr. x/2018 înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova la Dosarul nr. x/2018 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.

Prin Ordonanţa nr. x/P/2018 din data de 28.08.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care se efectuează urmărirea penală în cauză, din două infracţiuni de înşelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi de art. 244 alin. (1) C. pen. şi o infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 C. pen. în infracţiunile de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. şi punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva numitei A. pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatului A. i-au fost aduse la cunoştinţă faptele pentru care este suspectat, pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală, încadrarea juridică a acestora, conform art. 307 şi art. 309 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 108 C. proc. pen., drepturile procesuale prevăzute la art. 10 şi art. 83 C. proc. pen. precum şi obligaţiile procesuale prevăzută de art. 108 alin. (2) C. proc. pen.

În baza art. 329 C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Curţii de Apel Craiova, instanţă competentă să judece cauza în primă instanţă.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Craiova, în etapa de Cameră Preliminară, la data de 10 octombrie 2019, sub nr. x/2019/a1.

Prin Încheierea nr. 8 din data de 12 decembrie 2019 (definitivă prin necontestare), Judecătorul de Cameră Preliminară, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. x/2018 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind pe inculpatul A., a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală şi a dispus începerea judecăţii faţă de inculpatul A. pentru infracţiunile de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi art. 38 alin. (1) C. pen.

La termenul de judecată stabilit de instanţă după începerea judecăţii, respectiv la data de 20 februarie 2020, cauza a fost amânată la solicitarea inculpatului, pentru pregătirea apărării şi angajarea unui avocat, respectiv la data de 25 martie 2020, termen la care instanţa a preschimbat termenul la data de 14 mai 2020, în raport de dispoziţiile art. 43 alin. (2) teza I din Anexa 1 la Decretul nr. 195/2020 publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020, prin care s-a decretat instalarea stării de urgenţă pe întreg teritoriul ţării pe o perioadă de 30 de zile, în vederea înlăturării riscului de propagare a virusului Covid-19 şi care stipula că:

“procesele penale aflate în curs pe rolul instanţelor de judecată, inclusiv cele aflate în procedură în camera preliminară, cu excepţia celor de la art. 43 alin. (1) lit. c) şi de la art. 43 alin. (2) teza II, se suspendă de drept pe durata stării de urgenţă” de asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 43 alin. (8) din decret s-a dispus “pe durata stării de urgenţă în cauzele în care nu se efectuează acte de urmărire penală sau procesul penal este suspendat potrivit prezentului decret, prescripţia răspunderii penale se suspendă”.

La termenul din 20 februarie 2020, persoana vătămată D. a depus o cerere prin care a menţionat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 1.100 euro reprezentând suma achitată inculpatului, 8.000 RON reprezentând costul lucrărilor efectuate la imobilul inculpatului din comuna Teslui, jud. Olt, lucrări executare la solicitarea inculpatului pentru ca acesta să-i asigure asistenţă juridică şi, respectiv 20.000 RON daune morale.

La termenul din 14 mai 2020, în raport de instalarea stării de urgenţă pe teritoriul ţării, precum şi de lipsa inculpatului, cauza a fost amânată la data de 17 iunie 2020, termen la care apărătorul ales al părţii civile D. a solicitat proba cu înscrisuri şi, totodată, a insistat în audierea inculpatului pentru lămurirea stării de fapt.

Instanţa de judecată, având în vedere împrejurarea că inculpatul citat anterior nu s-a prezentat, în mod nejustificat, apreciind că ascultarea şi prezenţa acestuia este necesară, a dispus aducerea inculpatului pe baza unui mandat de aducere, dispunând în acest sens – raportat la disp. art. 265 C. proc. pen. – emiterea mandatului de aducere pentru termenul din 14 iulie 2020.

La termenul de judecată din 14 iulie 2020, cu procedura legal îndeplinită, s-a făcut o prezentare succintă, conform art. 374 alin. (1) C. proc. pen., a actului prin care s-a dispus trimiterea în judecată, după care, instanţa, în baza art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a pus în vedere inculpatului că poate să solicite ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale şi a înscrisurilor prezentate de părţi, dacă recunoaşte în totalitate faptele reţinute în sarcina sa, aducându-i la cunoştinţă dispoziţiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

De asemenea, instanţa, conform art. 374 alin. (3) C. proc. pen., a pus în vedere persoanei vătămate că se poate constitui parte civilă până la începerea cercetării judecătoreşti, astfel încât persoana vătămată C. prezentă a declarat că se constituie parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de: 1.400 RON reprezentând suma achitată inculpatului cu titlu de onorariu de avocat, 4.800 RON reprezentând cheltuielile efectuate de aceasta în dosarul de executare, 2.350 RON suma acordată executorului judecătoresc şi onorariul achitat inculpatului în dosarul de executare, respectiv 25.000 RON cu titlu de daune morale.

Inculpatul A. a declarat că nu înţelege să solicite judecarea cauzei pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, astfel că instanţa a procedat la ascultarea acestuia conform dispoziţiilor legale, aducându-i la cunoştinţă, potrivit art. 83, art. 108 alin. (1) şi (2) şi art. 374 alin. (2) C. proc. pen., fapta pentru care a fost trimis în judecată, dreptul de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penal, precum şi celelalte drepturi prevăzute de lege, instanţa punându-i, de asemenea, în vedere să declarate tot ceea ce ştie cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată, audierea acestuia efectuându-se în şedinţa publică de la 14 iulie 2020.

Astfel, inculpatul A., deşi a menţionat că invocă dreptul la tăcere, a precizat că nu recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu, arătând însă că, este de acord să achite părţii civile C. sumele menţionate în cererea de constituire parte civilă, sumele de 4.800 RON şi 1.400 RON, iar părţii civile D. este de acord să-i restituie suma de 1.100 euro, menţionând că nu este de acord să achite sumele solicitate de părţile civile cu titlu de daune morale. De asemenea, inculpatul a arătat că partea civilă D. a efectuat numite cheltuieli de reparaţie la imobilul proprietatea inculpatului, conform unei înţelegeri cu acesta, respectiv, în schimbul acestor lucrări, inculpatul a reprezentat partea civilă în mai multe dosare pe care aceasta le avea pe rol.

Prima instanţă a procedat la audierea persoanei vătămate C. – conform art. 111 şi 112 C. proc. pen., după ascultarea inculpatului, constituită parte civilă, care a menţionat că menţine declaraţia dată în cursul urmăririi penale în care a indicat faptele aşa cum s-au derulat, precizând că, în acest moment, nu îşi aminteşte cu exactitate toate amănuntele relatate anterior.

De asemenea, în şedinţa publică din 14 iulie 2020, prima instanţă a întrebat procurorul, persoanele vătămate şi inculpatul dacă propun administrarea de probe, reprezentantul parchetului, persoanele vătămate şi inculpatul menţionând că nu contestă probele administrate în cursul urmăririi penale.

Prima instanţă, apreciind că este necesar pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, a dispus, după punerea în discuţie, administrarea întregului probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, respectiv audierea inculpatului, persoanelor vătămate, martorului M., punând în vedere părţilor şi procurorului că pot cere administrarea de probe noi.

Partea civilă D., prin apărătorul ales, şi partea civilă C., au solicitat încuviinţarea probei cu martori, inculpatul a solicitat – de asemenea – încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martori, iar instanţa, apreciind utilă soluţionării cauzei, a încuviinţat proba cu înscrisuri şi martori, dispunând audierea martorilor M., O., P., Q., R., B. şi S.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost administrate nemijlocit următoarele mijloace de probă solicitate în apărare de către părţi, mijloace de probă apreciate ca fiind concludente, pertinente şi utile cauzei de către instanţa de judecată, respectiv au fost audiaţi: inculpatul, persoana vătămată C., martorii O., P., Q., R. şi S.

Deşi prima instanţă a încuviinţat şi audierea martorilor M. şi B., legal citaţi conform dispoziţiilor legale, emiţându-se inclusiv mandat de aducere pentru martora T., instanţa s-a aflat în imposibilitatea audierii acestor martori, întrucât din procesul-verbal întocmit de IPJ Argeş – Poliţia Oraşului Topoloveni a rezultat că martora M. nu a fost găsită la domiciliul cunoscut, rudele acesteia învederând că este plecată în Spania şi nu cunosc data la care se va reîntoarce; martorul D. nu a fost audiat întrucât acesta locuieşte în Austria şi, din cauza restricţiilor de circulaţie, a fost în imposibilitate de a se deplasa în ţară.

Ca urmare, prima instanţă, raportat la dispoziţiile art. 383 alin. (3) C. proc. pen., constatând că administrarea acestei probe admisă anterior nu mai este posibilă, după ascultarea procurorului şi a părţilor, a dispus ca această probă să nu mai fie administrată, declaraţia martorei M., audiată în cursul urmăririi penale, fiind pusă în discuţia părţilor, instanţa urmând a ţine seama de ea la judecarea cauzei.

Cu referire la mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti, s-a menţionat că inculpatul A. a relatat în cursul urmăririi penale, cu expunerea detaliilor apreciate ca semnificative de către acesta, poziţia sa cu privire la faptele pentru care a fost trimis în judecată. Astfel, a menţionat că, în anul 2004 s-a înscris în Baroul Olt, iar în perioada 2008 – ianuarie 2019 a avut dreptul de a exercita profesia de avocat suspendat din cauza neplăţii taxelor avocaţiale, în această perioadă înscriindu-se în Baroul Constituţional înfiinţat de N.; a arătat, de asemenea că, în perioada 2014 – 2018, în care a fost suspendat din Baroul Olt, a încheiat mai multe contracte de asistenţă juridică şi a reprezentat mai multe persoane, inclusiv persoanele vătămate C. şi D.; astfel, a arătat că a încheiat un contract de asistenţă juridică cu persoana C. privind reprezentarea ei în litigiu de muncă aflat pe rolul Tribunalului Olt, a redactat contestaţia la decizia de desfacere a contractului de muncă şi întâmpinarea E., însă nu a reprezentat persoana vătămată la Tribunalul Olt deoarece au intervenit o serie de neînţelegeri cu privire la plata onorariului de avocat; inculpatul a menţionat că a primit de la C. suma de 500 li, în mai muşte tranşe, deşi onorariul stabilit era mult mai mare, arătând de asemenea că nu i-a adus la cunoştinţă persoanei vătămate că, în acel moment, era suspendat din Baroul Olt, ulterior însă reziliind unilateral contractul de asistenţă juridică deoarece nu a fost plătit conform înţelegerii; a indicat, de asemenea, că a încheiat cu persoana vătămată C. şi un alt contract de asistenţă juridică pentru reprezentarea într-un dosar aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, cauză în care a depus o cerere, iar persoana vătămată nu i-a achitat onorariul stabilit.

Inculpatul A., într-o altă declaraţie dată în cursul urmăririi penale la 10 iulie 2018, a menţionat că, deşi era suspendat din Baroul Olt, şi-a exercitat profesia de avocat şi în această calitate a încheiat cu persoana vătămată D., prin fiul acestuia – B. -, un contract de asistenţă juridică şi reprezentare în Dosarul nr. x/2017 al Judecătoriei Slatina având ca obiect “abandon de familie” pentru care persoana vătămată era trimisă în judecată; inculpatul a învederat că a avut o discuţie telefonică cu persoana vătămată aflată într-o altă ţară în acel moment, convenind plata sumei de 4.000 RON cu titlu de onorariu, arătând că a primit de la persoana vătămată, în mai multe tranşe, suma convenită, din care 1.000 RON au fost folosiţi pentru punerea în executare a unei hotărâri judecătoreşti civile. Înţelegerea cu persoana vătămată D. era ca banii obţinuţi din executarea hotărârii civile să fie achitaţi numitei K. cu titlul de pensie de întreţinere pentru fiul acesteia, însă menţionează că suma a fost mică, iar în cursul judecării dosarului penal a reziliat contractul de asistenţă juridică cu persoana vătămată D. pentru a obţine acordarea unui termen de judecată şi pentru că a considerat că “nu este corect ca inculpatul să aibă apărător ales în condiţiile în care nu-şi plătise pensia de întreţinere datorată fiului său minor”. A arătat că a sfătuit persoana vătămată să achite suma datorată cu titlu de pensie de întreţinere, a declarat apel împotriva hotărârii prin care acesta a fost condamnat pentru infracţiunea de abandon de familie.

Inculpatul a declarat că a fost contactat telefonic de persoana vătămată D., din Spania, şi de concubina acestuia, fiind întrebat care e suma care trebuie achitată cu titlu de pensie de întreţinere, fiindu-i adus la cunoştinţă că persoana vătămată i-a trimis inculpatului suma de 1.000 euro pentru a plăti pensia, respectiv pentru a fi înmânată numitei K. cu titlu de pensie de întreţinere restantă.

Inculpatul a relatat că nu a fost de acord să achite aceşti bani numitei K., întrucât înţelegerea cu persoana vătămată a fost în alt sens, respectiv ca acei bani să-i revină acestuia “pentru că s-a ocupat de problemele juridice ale persoanei vătămate”, însă, în faza de cercetare judecătorească, aşa cum am menţionat mai sus, inculpatul a declarat că este de acord să-i restituie părţii civile D. suma de 1.100 euro.

Prima instanţă a apreciat că apărarea inculpatului A. în sensul nevinovăţiei sale – acesta invocând inexistenţa vreunei fapte de natură penală şi, respectiv, participaţia sa la o astfel de faptă – este contrazisă de probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti.

Astfel, deşi acesta a invocat împrejurarea că, în momentul încheierii contractelor de asistenţă juridică cu persoanele vătămate, avea “convingerea că are calitatea de avocat, conform legii”, din chiar declaraţiile date de acesta în cursul urmăririi penale rezultă că, în momentul înscrierii în Baroul Constituţional N. ştia că “este ceva în neregulă” cu acest barou, precizând că nu a susţinut un examen de intrare în Baroul Constituţional N., deşi avea cunoştinţă de dispoziţiile legale care reglementează procedura de admitere în barou, precum şi împrejurarea că, în momentul încheierii acelor contracte de asistenţă juridică era suspendat din Baroul Olt, nemaiavând dreptul de a exercita profesia de avocat, aspect pe care nu l-a adus la cunoştinţa persoanelor vătămate.

În acest sens s-au reţinut şi declaraţiile persoanei vătămate C., date pe parcursul procesului penal, din care rezultă că, în cursul anului 2016, întrucât s-a dispus desfacerea contractului de muncă de către S.C. E. S.A., a hotărât să angajeze un avocat care să-i reprezinte interesele, motiv pentru care l-a contactat telefonic pe inculpatul A., despre care aflase că este avocat, iar acesta a fost de acord să o reprezinte în litigiul cu societatea comercială. Persoana vătămată a arătat că inculpatul i-a solicitat telefonic să se întâlnească şi să-i remită anumite sume de bani, pe care urma să le folosească “pentru proces”, astfel încât aceasta i-a înmânat, în mai multe rânduri, sume variind între 200 şi 300 RON.

Persoana vătămată C. a relatat, de asemenea, angajându-se temporar la o altă societate şi neputându-se deplasa la instanţă la termenele fixate, a convenit cu inculpatul ca acesta să o reprezinte – de altfel, inculpatul i-a precizat persoanei vătămate că nu este necesară prezenţa sa la instanţă -, ulterior, persoana vătămată fiind încunoştiinţată de consilierul juridic al S.C. E. S.A. Slatina că inculpatul nu s-a prezentat la termenele de judecată.

În aceeaşi perioadă, persoana vătămată C. a stabilit cu inculpatul A. să o reprezinte şi într-un alt proces aflat pe rolul instanţelor, având ca obiect o plângere formulată de numita F., achitându-i diferite sume de bani cu titlu de onorariu de avocat.

La sfârşitul anului 2016, fiind reangajată la S.C. E. S.A., persoana vătămată C. a solicitat relaţii cu privire la inculpatul A. la Baroul Olt, moment în care a aflat că acesta era suspendat din profesie din anul 2008, iar la începutul anului 2017 a fost încunoştiinţată că, împotriva sa, s-a declanşat urmărire silită de către B.E.J. H., ca urmare a cererii inculpatului A. de achitare a onorariului stabilit în contractul de asistenţă juridică, respectiv 2.000 RON, astfel încât persoanei vătămate i-a fost poprită suma de 2.320 RON. Ulterior, Judecătoria Slatina a anulat actele de executare silită, inclusiv contractul de asistenţă juridică nr. x/22 februarie 2016 încheiat între Cabinet Individual de Avocat A. şi C., reţinând că A. nu a asigurat niciun fel de apărare persoanei vătămate C. în Dosarul civil nr. x/2016 şi că inculpatul figurează ca avocat suspendat în Baroul Olt, iar în Baroul Bucureşti nu fost înscris niciodată (deşi inculpatul a invocat la instanţa civilă că s-a înscris în Baroul Bucureşti la 12 mai 2014 şi a depus în acest sens un proces-verbal privind depunerea jurământului şi o legitimaţie de avocat).

Totodată, s-a apreciat că apărarea inculpatului în sensul nevinovăţiei sale, este infirmată şi de înscrisurile ataşate dosarului, respectiv contractul de asistenţă juridică nr. x din 22.02.2016, din care rezultă că, deşi era suspendat din Baroul Olt şi cunoştea acest aspect, a încheiat cu persoana vătămată C. un contract de asistenţă juridică, atestând în mod nereal că are calitatea de avocat în Baroul Bucureşti, folosind în acest sens şi o ştampilă în ale cărei impresiuni se regăsea menţiunea “Baroul Bucureşti” – contract prin care inculpatul se obliga se asigure asistenţă şi reprezentare persoanei vătămate la Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/2016, fiind stabilit un onorariu de 2.000 RON.

Din verificarea înscrisurilor ataşate a rezultat că, în această cauză, inculpatul a depus o delegaţie în care a menţionat olograf “Barou Bucureşti”, a depus o cerere, solicitând ca, la termenul de judecată din 02 martie 2016, să se dispună strigarea cauzei la sfârşitul şedinţei, cauza fiind suspendată pentru neîndeplinirea obligaţiilor de către reclamanta F. Ulterior, cauza a fost repusă pe rol, iar la termenul din 23 martie 2016, inculpatul a fost prezent în calitate de apărător ales al persoanei vătămate C., a depus întâmpinare, fiind, de asemenea, prezent la termenul din 20 aprilie 2016, iar ulterior a formulat o cerere de amânare şi a solicitat anularea cererii ca netimbrată, solicitând judecarea în lipsă.

De asemenea, în dosarul având ca obiect contestaţie decizie de concediere, inculpatul a depus o delegaţie de apărător al persoanei vătămate C., în care a menţionat olograf “Barou Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea Baroul Bucureşti şi o cerere prin care a solicitat amânarea cauzei, ulterior învederând instanţei că a reziliat contractul de asistenţă juridică încheiat cu C. pentru neplata onorariului.

Starea de fapt reţinută în actul de sesizare a instanţei este confirmată şi de declaraţiile martorului S., care a relatat că a fost coleg de serviciu cu persoana vătămată C. şi cunoaşte împrejurarea că aceasta a încheiat cu inculpatul A. un contract de asistenţă juridică, iar inculpatul îi solicita frecvent să-i remită diferite sume de bani, întâlnirile dintre persoana vătămată şi inculpat efectuându-se în parcările unor supermarketuri (martorul relatează că, la una dintre aceste întâlniri a însoţit persoana vătămată, ocazie cu care s-a discutat despre dosarul în care persoana vătămată C. contestase decizia de concediere, iar inculpatul i-a spus că “se va rezolva”). Martorul a relatat, de asemenea, că a aflat de la consilierul societăţii la care lucrau că inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată stabilite de instanţă.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune săvârşită împotriva persoanei vătămate D., prima instanţă a constatat, de asemenea, după administrarea probatoriului, existenţa probelor care stabilesc, cu certitudine, că inculpatul nu avea dreptul de a exercita profesia de avocat, însă a determinat persoana vătămată să-i remită mai multe sume de bani, creându-i convingerea că o va reprezenta în dosarele aflate pe rolul instanţelor, însă, în realitate, nerealizând o astfel de apărare.

Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, persoana vătămată D. a menţionat că, în cursul anului 2009, având un litigiu civil, l-a cunoscut pe inculpat, despre care a aflat că este avocat, având mai multe întâlniri în faţa sediului Judecătoriei Slatina şi la locuinţa inculpatului din comuna Teslui, jud. Olt, i-a achitat onorariul solicitat şi, de asemenea, a executat mai multe lucrări la imobilul inculpatului din comuna Teslui, în schimbul promisiunii inculpatului că-l va reprezenta în toate litigiile în care persoana vătămată avea calitatea de parte.

Persoana vătămată D. a relatat că în anul 2017 a fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina pentru săvârşirea infracţiunii de abandon de familie, astfel încât l-a contactat pe inc. A., care a fost de acord să-l reprezinte în calitate de avocat, inculpatul solicitându-i suma de 1.100 euro reprezentând cuantumul pensiei de întreţinere restantă pe care inculpatul A. s-a angajat să-i remită numitei K., mama minorului.

Persoana vătămată a relatat că în acea perioadă se afla în Germania, iar apoi Spania, stabilind cu inculpatul A. să-i remită suma de 1.100 euro eşalonat, urmând ca acesta din urmă să plătească pensia de întreţinere restantă, cu consecinţa înlăturării răspunderii penale a acestuia pentru infracţiunea de abandon de familie. În raport de această înţelegere, persoana vătămată a trimis inculpatului A. mai multe sume de bani: la 05 mai 2017 – 320 euro, la 21 iunie 2017 – 320 euro, în august 2017 – 250 euro, pentru primele două depuneri fiind depuse şi chitanţe care fac dovada sumelor expediate; în noiembrie 2017 a trimis inculpatului suma de 150 euro, iar în februarie 2018, martora M. a expediat acestuia suma de 100 euro. Persoana vătămată a precizat că înaintea fiecărui transfer bancar era contactat telefonic de inculpat, care-i spunea suma ce trebuie expediată, asigurându-l totodată că banii sunt transferaţi mai departe numitei K. pentru plata pensiei de întreţinere restante. Deşi a avut convingerea că banii erau achitaţi de către inculpat mamei minorului, persoana vătămată a aflat ulterior, de la sora sa, că pensia de întreţinere restantă nu a fost achitată, motiv pentru care s-a reîntors în ţară, a discutat cu inculpatul A., care i-a înmânat o copie a rechizitoriului emis de Parchetul de pe lângă Judecătoria Slatina ce prezenta menţiunea “avocat A., apărător inculpat”, fiind de asemenea aplicată ştampila apărătorului şi, totodată, l-a încredinţat că-l va reprezenta ca avocat în acest dosar penal.

Ulterior, persoana vătămată D. a aflat că inculpatul A. a depus o cerere în dosarul penal în care învedera instanţei că reziliase contractul de asistenţă juridică pretins încheiat cu persoana vătămată, soluţia în acest dosar penal fiind la condamnare la pedeapsa închisorii cu executare, reţinându-se că acesta nu a achitat nicio parte din pensia de întreţinere restantă.

Deşi, în discuţiile telefonice purtate cu martora M., concubina persoanei vătămate D., inculpatul A. a invocat trimiterea banilor reprezentând pensia de întreţinere restantă către K., ulterior, tot inculpatul A. a recunoscut că, de fapt, acea sumă de bani a fost folosită cu titlu de taxe de timbru şi onorariu executor judecătoresc în alte dosare în care persoana vătămată D. era parte.

Aşa cum a rezultat din probele administrate, între inculpatul A. şi persoana vătămată D. nu a fost încheiat un contract de asistenţă juridică pentru niciuna dintre cauzele în care acesta pretinde că l-ar fi reprezentat, inculpatul invocând în discuţiile cu persoana vătămată calitatea de avocat în Baroul Olt, ulterior aducându-i la cunoştinţă că s-a înscris în Baroul Bucureşti, fără a face vreo menţiune despre Baroul Constituţional N.

Persoana vătămată D., pe lângă sumele de bani trimise inculpatului A. pentru achitarea pensiei de întreţinere restante, a efectuat o serie de lucrări la imobilul inculpatului din comuna Teslui, urmând ca acesta să-l reprezinte în dosarul penal având ca obiect infracţiunea de abandon de familie, respectiv, a tencuit şi efectuat finisajele de interior la un etaj al imobilului, a efectuat izolaţia întregii case pe exterior, contravaloarea acestor lucrări apreciind-o la cca. 8.000 RON.

Împrejurările relatate de persoana vătămată sunt confirmate de martorii R. şi Q., care au arătat că, în cursul anului 2016, inculpatul A. a fost angajat ca avocat de către persoana vătămată, într-un dosar penal, iar inculpatul i-a solicitat pentru a presta serviciile juridice diverse sume de bani şi efectuarea unor lucrări la imobilul din comuna Teslui.

Prima instanţă a apreciat că declaraţiile unui inculpat, făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului dacă se coroborează cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Declaraţia de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost trimis în judecată, făcute de inculpatul A. atât în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei de fond, constituie afirmaţii care au ca scop disculparea acesteia de consecinţele penale ale faptelor sale, fiind vădit pro causa, motiv pentru care în mod legal instanţa le-a apreciat ca atare. Dând sens şi dispoziţiilor art. 5 din C. proc. pen. privind aflarea adevărului, normă cu valoare de principiu în procesul penal, prima instanţă a reţinut şi a apreciat numai acele probe care reflectă adevărul, ţinând seama de întregul material administrat în cauză.

Instanţa de fond a apreciat că, deşi inculpatul a invocat pe parcursul procesului penal că a avut convingerea că este avocat, în sensul legii, şi sumele de bani primite de la persoanele vătămate au fost pentru reprezentarea din punct de vedere juridic în dosarele în care aveau calitatea de părţi, susţinerile acestuia nu au suport probator. Simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realităţii evidente, nu poate influenţa convingerea bazată pe probe certe de vinovăţie.

Astfel, susţinerile inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti, respectiv: declaraţiile persoanelor vătămate, declaraţiile martorilor M., R., Q., S., P., adrese emise de Baroul, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, U.N.B.R., înscrisuri întocmite de B.E.J. H., hotărâri judecătoreşti.

Aşadar, prima instanţă, interpretând probele administrate în cauză, şi-a însuşit starea de fapt stabilită prin rechizitoriu, această modalitate neînsemnând stabilirea faptelor numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, ci concordanţa probelor administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate în cursul cercetării judecătoreşti.

De altfel, examinând apărările inculpatului, prima instanţă a constatat că, în esenţă, apărările acestuia vizează interpretarea eronată a probelor administrate în cursul urmăririi penale prin prisma dispoziţiilor 97 şi art. 103 C. proc. pen.

Raportat la starea de fapt, aşa cum rezultă din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond a constatat că faptele inculpatului A. – constând în aceea că, în perioada 2016 – 2017, ascunzând persoanelor vătămate C. şi D. faptul că nu are dreptul de a exercita profesia de avocat, le-a determinat pe acestea să-i remită mai multe sume de bani cu titlu de onorariu de avocat, creându-le convingerea că le va reprezenta în dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Slatina (Dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2017), respectiv Tribunalului Olt (Dosar nr. x/2016), în realitate nerealizând o apărare efectivă a drepturilor şi intereselor persoanelor vătămate în faţa organelor judiciare; de asemenea, în aceeaşi perioadă, inculpatul a emis două contracte de asistenţă juridică şi patru împuterniciri avocaţiale aferente dosarelor menţionate mai sus, în care a menţionat olograf “Baroul Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea “Baroul Bucureşti”, a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice în faţa instanţelor de judecată (a depus la dosarele aflate pe rolul instanţelor împuternicirile avocaţiale ce atestau calitatea de avocat cu drept de a profesa), dar şi în faţa executorului judecătoresc şi a instanţei de executare (a solicitat executarea silită în baza titlului executoriu rezultat din contractul de asistenţă juridică nr. x din 22.02.2016 şi a susţinut în faţa instanţei realitatea acestui contract de asistenţă juridică în sensul că, la data încheierii lui avea calitatea de avocat în Baroul Bucureşti) – întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prev de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prev de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În ceea ce priveşte conţinutul constitutiv al infracţiunii, prima instanţă a constatat că elementul material al infracţiunii de înşelăciune s-a realizat prin inducerea în eroare a persoanelor vătămate, respectiv prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, folosind în acest scop o calitate mincinoasă, respectiv dreptul de a exercita profesia de avocat, urmarea imediată constând în actul patrimonial comis de către cei induşi în eroare, act care nu s-ar fi realizat dacă ar fi cunoscut adevărul (persoanele vătămate, având convingerea că inculpatul le va reprezenta în dosarele aflate pe rolul instanţelor, au remis mai multe sume de bani către acesta, cu titlu de onorariu de avocat), cu consecinţa producerii unei pagube persoanelor vătămate.

S-a apreciat că legătura de cauzalitate în cauza de faţă a rezultat din însăşi împrejurările de fapt în care s-a săvârşit infracţiunea.

Sub aspectul laturii subiective, prima instanţă a constatat că, din probe rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie directă, rezultând existenţa atât a intenţiei de a induce în eroare, cât şi cerinţa esenţială necesară pentru realizarea laturii subiective a infracţiunii de înşelăciune constând în aceea că inculpatul a efectuat acţiunea de inducere în eroare “în scopul de a obţine pentru sine un folos patrimonial injust”.

În acest sens s-a menţionat că aspectele invocate în apărare de inculpat, în sensul că persoanele vătămate au fost de acord să fie reprezentate de către acesta în dosarele pe care le aveau pe rolul instanţelor, nu înlătură răspunderea penală a acestuia pentru infracţiunea săvârşită în condiţiile în care inculpatul avea cunoştinţă de împrejurarea că era suspendat din avocatură, neavând dreptul de a exercita profesia de avocat şi, de asemenea, avea cunoştinţă de împrejurarea că Baroul Constituţional N., în care s-a înscris, “are ceva în neregulă şi este în conflict cu baroul tradiţional” (aşa cum a declarat inculpatul în cursul urmăririi penale).

De asemenea, infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, a fost săvârşită de inculpat, în raport de materialul probator administrat, sub aspectul laturii subiective cu intenţie directă, acesta emiţând contracte de asistenţă juridică şi împuterniciri avocaţiale deşi cunoştea împrejurarea că dreptul de a profesa este suspendat, şi a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv a depus împuternicirile avocaţiale atât la Judecătoria Slatina, cât şi la Tribunalul Olt, precum şi la executorul judecătoresc.

În consecinţă, prima instanţă a constatat că toate apărările formulate de inculpatul A. nu au bază faptică reală, astfel încât nu au fost avute în vedere, ci au fost înlăturate ca nesincere şi făcute pro causa, neputând să răstoarne – potrivit dispoziţiilor legale – probele care-l incriminează. S-a apreciat că invocarea nevinovăţiei de către inculpat contrazice nesusţinut probatoriile administrate în cauză, iar simpla afirmaţie a unei stări de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr, modalitatea de apărare utilizată de către inculpat, respectiv negarea realităţii stabilită cu probe certe, nu poate influenţa convingerea instanţei cu privire la vinovăţia acestuia.

Aprecierea pe care prima instanţă a acordat-o probelor administrate în cauză referitor la săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, de către inculpatul A., este conformă criteriilor de evaluare a probelor reglementate în sistemul nostru procesual penal, neputându-se considera că s-ar fi încălcat vreunul dintre principiile instituite în această materie prin art. 1 – 4 C. proc. pen., respectiv art. 97 – 103 C. proc. pen. Or, în condiţiile în care inculpatul A. a negat faptele pentru care a fost trimis în judecată, fără a invoca sau invocând aspecte care nu sunt confirmate de nicio altă probă şi nu se coroborează cu vreo altă împrejurare de natură a convinge că declaraţiile sale sunt expresia adevărului, nu se poate aprecia că ar exista un dubiu care să profite acestuia.

Reţinând, aşadar, vinovăţia inculpatului în raport de toate mijloacele de probă administrate în cauză, cu înlăturarea apărărilor formulate de inculpat, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia, iar la individualizarea judiciară a pedepsei a avut în vedere, în totalitate, criteriile prevăzute art. 74 C. pen.

În cauză, s-a constatat că inculpatul este infractor primar, este o persoană în vârstă de 55 ani, cu studii superioare, este căsătorit, are un copil în întreţinere.

Prima instanţă a avut în vedere – pe lângă criteriile generale de individualizare a pedepsei – şi atitudinea de nerecunoaştere a infracţiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, dovedind astfel o lipsă de asumare a comportamentului său infracţional, însă această atitudine a inculpatului nu poate justifica condamnarea la pedepse orientate către maximul special, aşa cum s-a solicitat de către apărătorul persoanei vătămate, sau o modalitate de executare neprivativă de libertate. Este adevărat că acesta a declarat atât în cursul urmăririi penale, cât şi la instanţa de fond, că nu recunoaşte faptele pentru care a fost trimis în judecată, dar, deşi nu este menţionat în mod explicit în art. 6 din Convenţie, dreptul la tăcere şi una dintre componentele sale, şi anume dreptul de a nu contribui la propria acuzare, constituie unul dintre standardele internaţionale recunoscute, care au stat la baza noţiunii de “proces echitabil” consacrată de art. 6 din Convenţie. Dreptul de a nu contribui la propria acuzare presupune că, într-un proces penal, acuzarea va trebui să-şi fundamenteze dosarul fără a apela la elemente de probă obţinute prin constrângere sau prin exercitarea de presiuni asupra acuzatului, în acest sens, dreptul menţionat fiind legat de prezumţia de nevinovăţie consacrată în art. 6 paragraf 1 din Convenţie.

Aplicarea unor pedepse al căror cuantum este orientat spre minimul special prevăzut de lege, iar modalitatea de executare a acestora neprivativă de libertate, se justifică prin faptul că rolul prioritar al pedepsei, este acţiunea de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, nu acela al represiunii, întrucât numai acţiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ce priveşte adoptarea conduitelor destinatarilor legii penale în dezvoltarea conştiinţei juridic şi morale a membrilor societăţii şi numai dacă, obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.

Instanţa de fond a apreciat că necesitatea aplicării unei pedepse şi evaluarea cuantumului acesteia trebuie să se înfăptuiască sub semnul fermităţii care, în acest domeniu, nu însemnă aplicarea unor pedepse severe ori executarea pedepsei rezultante în regim privativ de libertate, ci a unui tratament penal corespunzător, adecvat pericolului social al faptei şi persoanei făptuitorului, apt să-şi realizeze cu maximă eficienţă finalitatea educativ-preventivă.

Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a constatat că persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând obligarea atât obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, cât şi morale, respectiv: 1.100 euro, suma plătită inculpatului în Dosarul nr. x/2015 şi respectiv x/311/2017 al Judecătoriei Slatina, 8.000 RON contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul inculpatului din comuna Teslui, lucrări executate pentru ca inculpatul să-l reprezinte în dosarele în care persoana vătămată era parte şi 20.000 RON daune morale.

Persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea atât obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, cât şi morale, respectiv: suma de 1.400 RON reprezentând onorariu de avocat, 4.800 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu executarea, 2.350 RON reprezentând onorariu executor şi inculpat în dosarul având ca obiect contestaţie executare silită şi 25.000 euro daune morale.

Întrucât inculpatul A., prin declaraţia dată în şedinţa publică din 20 iulie 2020, a recunoscut în parte pretenţiile formulate de părţile civile, arătând că este de acord să plătească părţii civile C. sumele de 1.400 RON şi 4.800 RON, iar părţii civile D. este de acord să-i plătească suma de 1.100 euro, prima instanţă, având în vedere dispoziţiile art. 23 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata acestor sume către părţile civile, raportat la principiul disponibilităţii, cu privire la pretenţiile civile formulate de părţile civile, nerecunoscute de inculpat, administrându-se probe.

Astfel, a fost admisă proba cu martori şi înscrisuri solicitată de părţile civile, fiind audiaţi martorii S., R., O., P., Q., s-au depus înscrisuri medicale de către partea civilă C., respectiv bilet de ieşire din spital, scrisori medicale, buletine de analiză.

În cauza de faţă, prima instanţă a administrat probele solicitate de către părţile civile C. şi D. în dovedirea daunelor materiale şi morale, astfel încât, cuantumul solicitat de către acestea, respectiv 7.550 RON pentru partea civilă C. şi 13.356,12 RON pentru partea civilă D., este considerat ca fiind cel care a rezultat în mod cert din aceste probe.

Astfel, martorul R. a declarat în cursul cercetării judecătoreşti că partea civilă D. a efectuat lucrări la imobilul inculpatului din comuna Teslui, în schimbul serviciilor de avocatură prestate de inculpat în cauzele în care partea civilă era parte, respectiv a efectuat lucrări la etajul imobilului inculpatului, lucrări de interior (gresie, faianţă, a montat uşile, ferestrele, a placat exteriorul casei cu polistiren); martorul a declarat că partea civilă a lucrat la imobilul inculpatului în decursul a circa 1 an şi apreciază că toate lucrările efectuate au fost în valoare de circa 10.000 RON.

De asemenea, martorul Q. a relatat că, împreună cu partea civilă D. a efectuat lucrări la imobilul inculpatului din comuna Teslui, precizând că nu a fost plătită de inculpat, ci, în schimbul acestor activităţi, partea civilă D. a participat la construirea unui fânar aparţinând martorului (a menţionat că, pentru construcţia fânarului, lucrările efectuate de partea civilă D. ar fi valorat circa 1.500 RON); martorul a relatat că, împreună cu partea civilă D., în decursul a două zile, a efectuat lucrări la izolaţia exterioară a casei şi în interior a lucrat la finisajul pereţilor; de asemenea, martorul a relatat că lucrarea a fost finalizată de către partea civilă D., arătând că un etaj al imobilului inculpatului avea circa 100 mp. şi a estimat că efectuarea lucrărilor constând în tencuit, izolaţie, finisaj, valora în perioada respectivă în jur de 10.000 RON.

În consecinţă, constatând dovedite în totalitate daunele materiale solicitate de părţile civile, prima instanţă a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 7.550 RON daune materiale către partea civilă C., respectiv suma de 13.356,12 RON daune materiale către partea civilă D.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate de părţile civile – în cazul părţii civile D. constând în suferinţa psihică provocată ca urmare a condamnării pentru abandon de familie, întrucât inculpatul nu a achitat suma de bani minorului cu titlu de pensie de întreţinere restantă, iar în cazul părţii civile C. constând în suferinţa psihică provocată de inducerea în eroare de către inculpat, cu consecinţa faptului că a avut încredere în împrejurarea că va fi reprezentată de inculpat în cauzele aflate pe rol, însă, prin neexercitarea îndatoririlor, aceasta a avut de pierdut, existând repercursiuni majore asupra stării sale de sănătate, prima instanţă nu a contestat existenţa acestora, singura problemă care se ridică, fiind aceea a cuantificării acestora.

Prima instanţă a constatat îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale în ceea ce priveşte părţile civile, apreciind că se impune obligarea inculpatului la plata sumei de câte 2.000 RON pentru fiecare dintre părţile civile, cu titlu de daune morale, raportat la suferinţa morală provocată părţilor civile, respectiv – partea civilă D. a suferit o condamnare penală, prestând muncă neremunerată în folosul comunităţii ca urmare a neplăţii pensiei de întreţinere restante de către inculpat, căruia partea civilă îi comunicase sume de bani pentru a fi înmânate minorului, într-o astfel de situaţie, soluţia în cauza penală putând fi mult mai blândă, iar în cazul părţii civile C., din înscrisurile medicale depuse la dosar rezultă că, în momentul în care a aflat că inculpatul a aflat că inculpatul nu s-a prezentat la termenele stabilite de instanţă, nu a formulat cereri şi nu i-a susţinut interesele, a avut de pierdut în raporturile cu angajatorul, aceasta a fost afectată psihic, fiind internată la Spitalul Clinic Fundeni cu Diagnosticul “depresie”, pentru care a urmat tratamente – fiind de natură a justifica acordarea acestor daune.

Aşadar, instanţa de fond, aplicând aceste dispoziţii legale raportat la situaţia de fapt reţinută în cauză, a constatat îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile a inculpatului, cu consecinţa obligării acestuia la plata daunelor morale către părţile civile, în cuantum menţionat mai sus, respectiv câte 2.000 RON.

Împotriva Sentinţei penale nr. 221 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2019 a formulat apel, în termen legal, inculpatul A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fiind acordat termen de judecată, aleatoriu, la data de 09 martie 2021. La primul termen de judecată, instanţa de apel a admis cererile de amânare a judecării cauzei formulate de către apelantul inculpat A. şi intimata parte civilă D. în vederea angajării unui apărător.

Până la termenul acordat la data de 20 aprilie 2021, inculpatul nu a depus motive de apel la dosarul cauzei şi nu şi-a angajat avocat.

În dezbateri, reprezentantul Ministerului Public a susţinut că, în ceea ce priveşte latură penală, hotărârea dată de prima instanţă este legală şi temeinică.

În schimb, în ceea ce priveşte acţiunea civilă soluţionată faţă de partea civilă C., în opinia reprezentantului Ministerului Public hotărârea este nelegală, prima instanţă obligând inculpatul la plata unei sume mai mari care rezultă dintr-un calcul eronat al sumelor de bani precizate de partea civilă. Procurorul a solicitat admiterea apelului cu privire la latura civilă, precizând că inculpatul a fost de acord cu pretenţiile iniţial formulate de partea civilă care, matematic, reprezintă un prejudiciu material de 6.200 RON.

Examinând apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 221 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, conform art. 417 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În speţă, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 2016 – 2017, numitul A., deşi era suspendat din avocatură, a ascuns faptul că nu mai are dreptul de a exercita profesia de avocat şi le-a determinat pe persoanele vătămate C. şi D. să-i remită sume importante de bani cu titlu de onorariu avocaţial în baza contractelor de asistenţă juridică încheiate cu acestea, iar în realitate nu a realizat o apărare efectivă a drepturilor şi intereselor acestor persoane în faţa organelor judiciare. În perioada 2016 – 2017, numitul A., deşi era suspendat din Baroul Olt, a emis în mod repetat contracte de asistenţă juridică şi împuterniciri avocaţiale cu conţinut necorespunzător realităţii obiective – prin care a atestat în mod nereal că este avocat activ în Baroul Bucureşti şi poate exercita astfel profesia de avocat – acte pe care le-a folosit în faţa instanţelor de judecată şi a executorului judecătoresc.

Aşadar, inculpatul A. a fost trimis în judecată şi condamnat în primă instanţă pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada 2016 – 2017, ascunzând persoanelor vătămate C. şi D. faptul că nu are dreptul de a exercita profesia de avocat, le-a determinat pe acestea să-i remită mai multe sume de bani cu titlu de onorariu de avocat, creându-le convingerea că le va reprezenta în dosarele aflate pe rolul Judecătoriei Slatina (Dosarele nr. x/2016 şi nr. y/2017), respectiv Tribunalului Olt (Dosar nr. x/2016), în realitate nerealizând o apărare efectivă a drepturilor şi intereselor persoanelor vătămate în faţa organelor judiciare.

De asemenea, s-a reţinut că în aceeaşi perioadă, inculpatul a emis două contracte de asistenţă juridică şi patru împuterniciri avocaţiale aferente dosarelor menţionate mai sus, în care a menţionat olograf “Baroul Bucureşti” şi a folosit ştampila cu impresiunea “Baroul Bucureşti”, a folosit aceste înscrisuri în vederea producerii de consecinţe juridice în faţa instanţelor de judecată (a depus la dosarele aflate pe rolul instanţelor împuternicirile avocaţiale ce atestau calitatea de avocat cu drept de a profesa), dar şi în faţa executorului judecătoresc şi a instanţei de executare (a solicitat executarea silită în baza titlului executoriu rezultat din contractul de asistenţă juridică nr. x din 22.02.2016 şi a susţinut în faţa instanţei realitatea acestui contract de asistenţă juridică în sensul că, la data încheierii lui avea calitatea de avocat în Baroul Bucureşti).

Inculpatul A. nu a recunoscut faptele, aşa cum au fost reţinute în rechizitoriu (potrivit declaraţiei acestuia aflată la dosar fond), astfel că instanţa de fond a procedat la propria cercetare judecătorească, readministrând întreg probatoriul din cursul urmăririi penale, respectiv a audiat inculpatul, persoanele vătămate, martorii O., P., Q., R. şi S. De asemenea, declaraţiile inculpatului şi ale martorilor au fost coroborate cu celelalte probe administrate la dosarul cauzei, respectiv actele Dosarelor penale nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina, nr. x/311/2017 al Judecătoriei Slatina/Curtea de Apel Craiova, Dosarele civile nr. x/2016 al Judecătoriei Slatina/Tribunalului Olt, nr. x/104/2016 al Tribunalului Olt/Curtea de Apel Craiova şi nr. x/311/2017 al Judecătoriei Slatina, actele din Dosarele de executare nr. x/2017 şi nr. x/2017 ale G., contracte de asistenţă juridică, actele din evidenţa Baroului Olt, înregistrarea audio pusă la dispoziţie de persoana vătămată D., declaraţie martor M., alte înscrisuri.

În raport de elementele factuale descrise mai sus, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond, pe baza unei judicioase şi exhaustive analize a probelor administrate în cauză, analiză pe care instanţa de control judiciar şi-o însuşeşte, a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi a pronunţat o hotărâre de condamnare care se întemeiază pe probe certe şi relevante care nu lasă loc niciunui dubiu în privinţa vinovăţiei inculpatului.

Deşi apelantul inculpat A., cu ocazia judecării apelului declarat împotriva Sentinţei penale nr. 221 din data de 10 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, nu a formulat apărări şi nu a expus motive de netemeinicie sau nelegalitate a sentinţei penale atacate, Înalta Curte, în raport de situaţia de fapt reţinută mai sus, va analiza infracţiunile imputate acestuia având în vedere mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, în faţa organelor de urmărire penală şi în faţa instanţei de fond.

Referitor la infracţiunile de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., se apreciază a fi relevante declaraţiile persoanei vătămate C., date pe parcursul procesului penal din care rezultă că aceasta, apelând la serviciile inculpatului pentru a-i asigura asistenţă juridică, s-a întâlnit cu acesta şi i-a remis anumite sume de bani pentru care nu a primit chitanţe.

Totodată, se constată că din contractul de asistenţă juridică nr. x din 22.02.2016, încheiat pentru Dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Judecătoriei Slatina, rezultă că, deşi inculpatul era suspendat din Baroul Olt şi cunoştea acest aspect, a încheiat cu persoana vătămată C. un contract de asistenţă juridică, atestând în mod nereal că are calitatea de avocat în Baroul Bucureşti, folosind în acest sens şi o ştampilă în ale cărei impresiuni se regăsea menţiunea “Baroul Bucureşti”. Mai mult la Dosarul civil nr. x/2016 inculpatul a depus o delegaţie de apărător ales al persoanei vătămate C. eliberată în baza contractului de asistenţă juridică nr. x/13.01.2016 – delegaţie în care a menţionat olograf Baroul Bucureşti şi a folosit ştampila cu impresiunea Baroul Bucureşti.

În legătură cu aceste aspecte sunt şi declaraţiile martorului S. care a relatat că a fost coleg de serviciu cu persoana vătămată C. şi cunoaşte împrejurarea că aceasta a încheiat cu inculpatul A. un contract de asistenţă juridică, iar inculpatul îi solicita frecvent să-i remită diferite sume de bani. Martorul a relatat că a însoţit persoana vătămată la una dintre întâlnirile cu inculpatul şi a auzit discuţia despre dosarul în care persoana vătămată C. contestase decizia de concediere. De asemenea, martorul a arătat că a aflat de la consilierul societăţii la care lucrau că inculpatul nu a fost prezent la niciunul dintre termenele de judecată stabilite de instanţă.

Ulterior, la data de 11.05.2017, Cabinetul Individual de Avocat A. a solicitat executarea silită împotriva debitoarei C. în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de asistenţă juridică nr. x/22.02.2016, fiind întocmit Dosarul de executare silită nr. x/2017 pe rolul G. ale cărui acte de executare silită au fost anulate prin Sentinţa civilă nr. 1872/17.04.2018 pronunţată de Judecătoria Slatina în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia nr. 882/30.10.2018 a Tribunalului Olt, s-a desfiinţat executarea silită, s-a dispus întoarcerea executării silite efectuată în acest dosar de executare şi a fost obligat intimatul Cabinet Individual de Avocat A., prin avocat A., la plata către contestatoarea C. a sumei de 2320 RON reprezentând suma achitată de aceasta, în calitate de debitor, în derularea executării silite în Dosarul nr. x/2017 al G.

Cu privire la infracţiunea de înşelăciune săvârşită împotriva persoanei vătămate D., se are în vedere declaraţia acesteia dată în cursul urmăririi penale, în faţa instanţei de fond D. nefiind audiat întrucât locuieşte în Austria şi, din cauza restricţiilor de circulaţie, a fost în imposibilitate de a se deplasa în ţară. Persoana vătămată D. a declarat că l-a contactat pe inculpatul A. pentru a-i reprezenta interesele în calitate de avocat în anumite litigii şi i-a achitat onorariul solicitat şi, de asemenea, a executat mai multe lucrări la imobilul inculpatului din comuna Teslui. Mai mult, i-a remis inculpatului mai multe sume de bani pentru ca acesta să-i transfere mai departe numitei K. pentru plata pensiei de întreţinere restante.

Totodată, se constată că starea de fapt este susţinută şi de declaraţiile martorilor R. şi Q., care au arătat că, în cursul anului 2016, inculpatul A. a fost angajat ca avocat de către persoana vătămată, într-un dosar penal, iar inculpatul i-a solicitat pentru a presta serviciile juridice diverse sume de bani şi efectuarea unor lucrări la imobilul din comuna Teslui.

În virtutea considerentelor ce preced, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt şi a realizat o justă interpretare şi apreciere a mijloacelor de probă administrate în cauză în cursul procesului penal, din care rezultă atât existenţa faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât şi săvârşirea acestora cu vinovăţie, în forma cerută de lege.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A., Înalta Curte, procedând la verificarea hotărârii sub acest aspect în raport de criteriile generale prevăzute de lege, constată că instanţa de fond, la stabilirea cuantumului pedepsei aplicate, a evaluat în mod just circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele penale. Referitor la circumstanţele personale ale inculpatului, prin raportare la criteriile de individualizare a pedepsei, se constată că lipsa antecedentelor penale, vârsta, împrejurarea că inculpatul are studii superioare, este căsătorit şi are un copil în întreţinere, dar, în acelaşi timp, şi conduita manifestată de acesta în cursul procesului penal, aceea de nerecunoaştere a faptei, elemente care însumat au condus la adoptarea unei soluţii corecte de prima instanţă, durata şi modalitatea de executare a pedepsei rezultante fiind în acord cu gravitatea infracţiunii comise.

Referitor la latura civilă

Cu privire la despăgubirile materiale, se constată că în faţa instanţei de fond, la termenul de judecată din 14 iulie 2020, persoana vătămată C. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumelor de 1.400 RON reprezentând suma achitată acestuia cu titlu de onorariu de avocat, 4.800 RON reprezentând cheltuielile efectuate de aceasta în dosarul de executare, 2.350 RON suma acordată executorului judecătoresc şi onorariul achitat inculpatului în dosarul de executare, respectiv 25.000 RON cu titlu de daune morale.

Persoana vătămată D. s-a constituit parte civilă în procesul penal solicitând atât obligarea inculpatului la plata daunelor materiale, cât şi morale, respectiv: 1.100 euro, suma plătită inculpatului în Dosarul nr. x/2015 şi respectiv x/311/2017 al Judecătoriei Slatina, 8.000 RON contravaloarea lucrărilor efectuate la imobilul inculpatului din comuna Teslui, lucrări executate pentru ca inculpatul să-l reprezinte în dosarele în care persoana vătămată era parte şi 20.000 RON daune morale.

Inculpatul A., audiat în faţa instanţei de fond, a arătat că este de acord să achite părţii civile C. sumele menţionate în cererea de constituire parte civilă, respectiv 4.800 RON şi 1.400 RON, iar părţii civile D. să-i restituie suma de 1.100 euro.

De asemenea, inculpatul a menţionat că nu este de acord să achite sumele solicitate de părţile civile, cu titlu de daune morale.

Referitor la pretenţiile civile formulate de părţile civile, nerecunoscute de inculpat, se constată că prima instanţă a administrat probe, respectiv proba cu martori, fiind audiaţi martorii S., R., O., P., Q., dar şi proba cu înscrisuri medicale solicitată de către partea civilă C. (bilet de ieşire din spital, scrisori medicale, buletine de analiză).

Examinând cauza, Înalta Curte apreciază că suma acordată de instanţa de fond cu titlu de daune morale către părţile civile (câte 2.000 RON) este justă şi suficientă, instanţa de apel apreciind că stabilirea daunelor morale trebuie să se facă în mod echitabil şi proporţional cu urmările faptei. Cuantumul daunelor morale se stabileşte prin apreciere, ca urmare a aplicării de către instanţa de judecată a criteriilor referitoare la consecinţele negative suferite de cei în cauză, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, dar intensitatea cu care au fost percepute consecinţele (Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 303/2020 din 20 octombrie 2020).

În ceea ce priveşte cuantumul daunelor materiale solicitate de partea civilă C. se constată că prima instanţă a efectuat un calcul matematic greşit, obligând inculpatul la plata unei sume de bani mai mare decât cea menţionată în cererea de constituire parte civilă. Astfel, aşa cum s-a menţionat mai sus, partea civilă C. prezentă a solicitat obligarea inculpatului la plata sumelor de 1.400 RON (suma achitată inculpatului cu titlu de onorariu de avocat) şi 4.800 RON (cheltuielile efectuate de aceasta în dosarul de executare, respectiv suma de 2.350 RON acordată executorului judecătoresc şi onorariul achitat inculpatului în dosarul de executare). Totodată, partea civilă a solicitat şi obligarea inculpatului la plata sumei de 25.000 RON cu titlu de daune morale. Drept urmare, se cuvenea ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 6.200 RON cu titlu de daunele materiale către partea civilă C.