Jurisprudență | Tribunalul Prahova – Repararea pagubei ca urmare a anulării actului administrativ

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. (…)/105/2020 reclamantul VV a solicitat obligarea in solidar a celor doi paraţi sa-i plătească contravaloarea neta a indemnizaţiilor de şedinţa la care avea dreptul în calitate de consilier local, în cuantum de 16.962 lei, pentru perioada in care a fost lipsit de acest drept prin Ordinul Prefectului nr. (…)/2018 (mai 2018 – septembrie 2019) si care a fost emis in mod nelegal la solicitarea PNL – FILIALIA P, astfel cum au constatat judecătorii de la fond si din recurs in Dosarul nr. (…)/105/2018; obligarea paraţilor in solidar la plata dobânzii legale, aferente pretenţiilor, calculata din luna mai 2018 si pana la data plaţii efective; obligarea paraţilor, in solidar, sa-i plătească daune morale in cuantum de 50.000 lei si sa-şi ceara scuze in mod public intr-o publicaţie de interes naţional, pentru atingerea adusa demnităţii si onoarei sale. Totodată, a solicitat obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. (…)/07.02.2019, pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. (…)/105/2018, definitivă prin decizia nr. (…)/03.10.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, s-a dispus anularea Adresei nr. (…)/19.03.2018 emisă de PNL – Filiala P şi a Ordinului nr. (…)/2018 emis de Instituţia Prefectului Judeţului P.

Cu privire la solicitarea de daune materiale, reclamantul a arătat că, urmare a pierderii calităţii de consilier local în perioada mai 2018 – septembrie 2019, nu a mai beneficiat de indemnizaţiile de şedinţă la care ar fi avut dreptul pentru îndeplinirea atribuţiilor care îi reveneau în calitate de consilier local.

Cu privire la solicitarea de obligare a pârâţilor la plata de daune morale, reclamantul a arătat că în cauză sunt întrunite elementele constitutive pentru angajarea răspunderii pentru fapta proprie, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti  menţionate, din care a rezultat că măsurile dispuse împotriva reclamantului au fost nelegale.

A mai arătat reclamantul prin cerere că s-a născut si a trăit in Comuna B si astfel este foarte cunoscut in satul său natal, B, mai cu seama pentru că este si asociat unic si administrator al unei firme de construcţii prin intermediul căreia oferă condiţii de trai pentru mulţi locuitori ai comunei si nu numai.

A fost ales de o parte a cetăţenilor Comunei B ca si consilier local, datorita calităţilor sale si spiritului civic pe care l-a manifestat. In momentul in care alegatorii săi au aflat ca a fost revocat din funcţia de consilier local de către propriul partid, pe a cărui lista fusese ales, ideea lor de cinste si moralitate a reclamantului a fost pusa la îndoiala, in sensul ca nu puteau sa-si închipuie o excludere din PNL fara sa nu fi săvârşit vreo fapta contravenţională sau penala.

Din acest motiv pe strada, la diferite manifestări culturale sau sportive, la biserica, la nunti, la botezuri, a fost izolat si nu s-a mai bucurat de respectul cuvenit. Chiar si prietenii si foştii colegi de partid, pentru a nu suferi si ei excluderea din PNL, l-au marginalizat si l-au evitat.

Prin Ordinul nr. (…)/02.05.2018 emis de Prefectul Judeţului P s-a constatat încetarea, de drept, înainte de expirarea duratei normale, a mandatului de consilier local al reclamantului.

Prin sentinţa civilă nr. (…)/07.02.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. (…)/105/2018, definitivă prin decizia nr. (…)/03.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, instanţa a dispus anularea Adresei nr. (…)/19.03.2018 şi a Ordinului nr. (…)/02.05.2018.

Din Adresa nr. (…)/04.11.2019 emisă de Primăria Comunei B rezultă că pentru perioada mai – decembrie 2018 reclamantul ar fi putut beneficia de suma netă de 4440 lei, iar pentru perioada ianuarie  – septembrie 2019 de suma netă de 5472 lei, cu titlu de indemnizaţie lunară a consilierilor locali, pentru participarea la numărul maxim de şedinţe ce puteau fi organizate în perioadele menţionate (f. 14 verso).

Potrivit art. 8 din Legea nr. 554/2004, Persoana vatamata într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemultumita de raspunsul primit la plângerea prealabila sau care nu a primit niciun raspuns în termenul prevazut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanta de contencios administrativ competenta, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate si, eventual, reparatii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instantei de contencios administrativ si cel care se considera vatamat într-un drept sau interes legitim al sau prin nesolutionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operatiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În art. 18 alin.1 si 3 din Legea nr. 554/2004 se prevede: „(1) Instanta, solutionând cererea la care se refera art. 8 alin. (1), poate, dupa caz, sa anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, sa oblige autoritatea publica sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa. (3) În cazul solutionarii cererii, instanta va hotarî si asupra despagubirilor pentru daunele materiale si morale cauzate, daca reclamantul a solicitat acest lucru.”

Rezulta din textele legale ca actiunea în despagubiri este, în contenciosul administrativ, întotdeauna susbsidiara unei cereri în anularea actului administrativ sau în obligarea autoritatii publice sa emita un act administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze o anumita operatiune administrativa.

Rezultă din dispoziţiile legale anterior citate că patru sunt condiţiile răspunderii administraţiei pentru pagubele cauzate prin acte administrative ilegale, respectiv: ilegalitatea, prejudiciul, legătura cauzală şi culpa.

Instanţa a mai reţinut că din sentinţele anterior menţionate rezultă, cu putere de lucru judecat în cauza de faţă, că excluderea reclamantului din PNL – Filiala P a fost dispusă în mod nelegal, astfel încât pierderea de către acesta a calităţii de consilier local şi, implicit, a veniturilor pe care le putea realiza din exercitarea acestei atribuţii, nu are justificare legală.

Instanţa a apreciat că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 1357 C. civ. raportat la art. 18 şi art. 19 din Legea nr. 554/2004 pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului PNL – Filiala P. Astfel, în cauză a fost dovedită existenţa unei fapte ilicite a acestui pârât, ce constă în emiterea nelegală a Adresei nr. (…)/19.03.2018, existenţa unui prejudiciu, ce constă în suma netă pe care ar fi încasat-o reclamantul în perioada mai 2018 – septembrie 2019, cu titlu de indemnizaţie de consilier local, există raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, iar vinovăţia pârâtului PNL – Filiala P îmbracă forma culpei.

Ca urmare, instanţa a apreciat că se impune obligarea acestui pârât la plata către reclamant a sumei de 9.912 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând veniturile nete pe care acesta ar fi trebuit să le încaseze în calitate de consilier local. Instanţa a considerat că pârâtul nu poate fi obligat la plata sumei de 16962 lei, reprezentând valoarea brută a respectivelor indemnizaţii, deoarece, în lipsa faptei ilice a pârâtului, reclamantul ar fi beneficiat de cuantumul net al indemnizaţiilor de consilier local şi nu de cuantumul brut al acestora.

Referitor la cererea de obligare a pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumei pretinse cu titlu de daune materiale, instanţa a considerat că obligaţia de plată a daunelor materiale reţinută în sarcina pârâtului rezultă din angajarea răspunderii civile delictuale a acestuia, astfel că, potrivit art. 1523 alin. 2 lit. e C. civ., debitorul se află de drept în întârziere şi datorează daune moratorii de la momentul producerii prejudiciului până la data plăţii efective. Ca urmare, instanţa a obligat pârâtul PNL – Filiala P şi la plata către reclamant a dobânzii legale aferentă sumei de 9912 lei, dobândă ce se va calcula potrivit art. 3 din OG 13/2011, asupra sumelor nete lunare pe care urma să le primească reclamantul în calitate de consilier local, de la data la care aceste indemnizaţii ar fi trebuit achitate pentru fiecare lună din perioada mai 2018 – septembrie 2019, şi până la data achitării efective a sumei de 9.912 lei.

Cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale, instanţa a reţinut că, în stabilirea existenței prejudiciului moral – definit în doctrină și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau morală, pe care le resimte victima – trebuie luată în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale cărora le-a fost cauzat prejudiciul, situaţia personală a victimei, ţinând cont de mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, standardul de moralitate, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi  care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 8 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar și de valori apărate de Constituție și de legile naționale, existența prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

În ceea ce priveşte proba prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficientă, urmând ca prejudiciul şi raportul de cauzalitate să fie prezumate, instanţele urmând să deducă producerea prejudiciului moral din simpla existenţă a faptei ilicite de natură să producă un asemenea prejudiciu și a împrejurărilor în care a fost săvârșită, soluţia fiind determinată de caracterul subiectiv, intern al prejudiciului moral, proba sa directă fiind practic imposibilă.

În cauză, prin anularea de către instanţă a Adresei nr. (…)/19.03.2018 emisă de pârâtul PNL – Filiala P, s-a făcut dovada faptei ilicite a acestui pârât, faptă ce i-a cauzat reclamantului şi un prejudiciu moral, de vreme ce acesta exercita o funcţie de demnitate publică, iar ulterior pierderii funcţiei de consilier local, astfel cum a rezultat din declaraţia martorului LV, reclamantul nu s-a mai bucurat de acelaşi prestigiu şi recunoaştere în comunitatea locală. Instanţa a mai apreciat că suma de 10.000 lei este suficientă pentru a acoperi prejudiciul moral suferit de reclamant prin fapta ilicită a pârâtului PNL – Filiala P, ţinând cont de prejudiciul efectiv invocat de reclamant prin cererea de chemare în judecată, dar şi de necesitatea de a evita o îmbogăţire nejustificată a acestuia.

Instanţa a mai apreciat că este neîntemeiată cererea reclamantul de obligarea pârâtului să-şi ceară scuze public într-o publicaţie de interes naţional, întrucât notorietatea invocată de reclamant ca fiind lezată este una ce se circumscrie Comunei B, în care a fost ales consilier local, şi nu are anvergură naţională pentru a justifica o astfel de măsură.

De asemenea, instanţa a apreciat că în cauză nu se poate reţine existenţa elementelor răspunderii administrative a pârâtei  Instituţia Prefectului Judeţului P. Astfel, deşi Ordinul nr. (…)/02.05.2018 ce a fost emis de Prefectul Judeţului P a fost anulat de instanţă prin sentinţa civilă nr. (…)/07.02.2019 pronunţată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. (…)/105/2018, definitivă prin decizia nr. (…)/03.10.2019 a Curţii de Apel Ploieşti, din considerentele menţionatelor hotărâri rezultă că anularea acestui act administrativ a fost dispusă ca o consecinţă a anulării Adresei nr. (…)/19.03.2018, şi nu pentru motive de nelegalitate proprii acestui act administrativ.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (3) din  Legea 393/2004,  în cazul prevăzut la art. 9 alin. (2) lit. h1, în termen de 30 de zile de la data sesizării partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pe a cărei listă consilierul local sau consilierul judeţean a fost ales, prefectul constată, prin ordin, încetarea mandatului consilierului local sau judeţean înainte de expirarea duratei normale a acestuia şi declară vacant locul consilierului local sau judeţean.

Prin Decizia nr. (…)/12.06.2017 pronunţată de ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a stabilit că „Dispoziţiile art. 9 alin. (3) şi (4) şi art. 12 alin. (3) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că, în situaţia pierderii de către consilierul local sau judeţean a calităţii de membru al partidului politic sau al organizaţiei minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales, prefectului îi este recunoscută competenţa exclusivă de a constata, prin ordin, încetarea mandatului alesului local, înainte de expirarea duratei normale a acestuia, la sesizarea partidului politic sau a organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilierul în cauză.

Dispoziţiile art. 12 alin. 3 din Legea 393/2004 au caracter imperativ şi instituie în sarcina Instituţiei Prefectului obligaţia de a  constata, prin ordin, încetarea mandatului de consilier local/judeţean înainte de expirarea duratei normale a acestuia în termen de 30 de zile de la data sesizării partidului politic sau organizaţiei cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale pe a cărui/cărei listă a fost ales consilier. S-a reţinut astfel că Instituţia Prefectului Judeţului Prahova, fără a putea face verificări suplimentare, era obligată ca în termenul prevăzut de lege să emită ordinul prin care să constate încetarea mandatului de consilier local al reclamantului, conformarea la aceste dispoziţii legale neputând fi apreciată ca reprezentând o faptă ilicită a acestei pârâte.

Ca urmare, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru angajarea răspunderii delictuale a acestei pârâte, cererea de chemare în judecată, formulată în contradictoriu cu Instituţia Prefectului Judeţului P fiind respinsă, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., având în vedere soluţia pronunţată cu privire la fondul cauzei, constatând culpa procesuală a pârâtului  PNL  – Filiala P în promovarea litigiului, instanţa a dispus şi obligarea acestuia la plata către reclamant a sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.