Jurisprudență | Judecătoria Ineu – Obligarea tatălui pârât să-și dea acordul pentru eliberarea paşaportului individual pentru copilul minor

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care potrivit prevederilor art. 131 Cod procedură civilă, verificând din oficiu competența, raportat la obiectul cauzei de faţă, instanţa constată că este competentă general, material şi teritorial în soluționarea cererii, în conformitate cu prevederile art. 998 Cod procedură civilă. Cererea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei dovada plăţii regăsindu-se la fila 4 dosar.

Instanța constată că la termenul de astăzi, prin e-mail, pârâtul prin avocat a depus întâmpinare, de care reprezentantul reclamantei a luat cunoştinţă de la dosarul cauzei şi nu solicită acordarea unui nou termen pentru studiere, prin care pârâtul a învederat instanţei de judecată faptul că este de acord cu admiterea în parte a acţiunii reclamantei şi acordarea dreptului reclamantei de a părăsi ţara cu minorii pentru o perioadă de cel mult două săptămâni.

Reprezentantul reclamantei depune la dosar împuternicire avocaţială nr., invitaţie făcută de sora reclamantei care se află în Germania, atât în limba germană cât şi în traducere, şi înscrisuri doveditoare pentru a dovedi faptul că deţine o locuinţă în Gemania şi are posibilităţi de cazare şi întreţinere pe perioada cât reclamanta şi minorii vor fi în vizită.

În fapt, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, iar din căsătoria acestora au rezultat doi copii, A si A. Prin sentinţa de divorţ nr.; pronunţata de Judecătoria I s-a dispus desfacerea căsătoriei şi exercitarea în comun a autorităţii părinteşti faă de cei doi minori. Domiciliul copiilor a fost stabilit la reclamantă.

Atâta în timpul divorţului cât şi după divorţ, pârâtul a fost plecat din ţară, astfel ca reclamanta s-a ocupat de îngrijirea, creşterea, supravegherea şi educaţia copiilor. Deşi i-a solicitat pârâtului să-i dea consimţământul pentru întocmirea paşapoartelor copiilor şi pentru plecarea cu ei în vacanţă în străinătate, la rudele sale, acesta a refuzat.

Astfel, consideră cererea ca fiind admisibilă, deoarece pârâtul, prin faptul că refuză deplasarea copiilor în străinătate pentru o perioadă determinată, le încalcă în mod flagrant acestora dreptul fundamental la liberă circulaţie în străinătate, prevăzut de art. 25 alin. 1 din Constituţia României şi de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 248/2005.

În cauză, urgenţa rezultă pe de o parte din dispoziţiile art. 6 lit. j) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, iar pe de altă parte din împrejurarea că, în lipsa unui document de călătorie valabil şi a unui acord din parte tatălui, minorii ar fi în imposibilitatea de a-şi însoţi mama în afara ţării, pentru a-şi vedea bunicii materni, existând chiar riscul ca, în lipsa mamei, copii să rămână lipsiţi de supravegherea părintească.

În drept invocă dispoziţiile art. 997-999 Cod proc. civ., art. 2 alin. 1, art. 17 alin. 2, art. 30 alin. l lit. c), art. 31 alin, 3 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, art. 25 alin. 1 din Constituţia României, art. 483 alin. 2, art. 486, art. 488 NCC. Cererea este timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform chitanţei seria, nr. (fila 4). La dosar s-a depus în copii: bilet de avion şi poliţă de asigurare f.5-8, acte de stare civilă f. 9-11, hotărâre civilă de divorţ f. 12-16.

Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 26.06.2019 f. 28 dosar, pârâtul a arătat că este de acord şi a fost mereu de acord ca reclamanta să poată să părăsească ţara împreună cu minorii pentru a petrece vacanţa sau un anumit timp liber, dar solicită limitarea perioadei la cel mult două săptămâni apreciind că prin admiterea cererii în forma solicitată, ar fi privat de a avea măcar o speranţă la vreo posibilitate de supraveghere părintească asupra copiilor din sa.

Solicită a se avea în vedere că reclamanta a făcut referire în actele depuse la dosarul de divorţ la faptul că veniturile ei au fost foarte mici şi cu siguranţă dacă părăseşte ţara nu va avea niciun venit, probabil nici nu mai are loc de munca, fiind de notorietate că un angajator nu acceptă concedii pentru angajaţi pe termen de două luni, cât ea intenţionează să lipsească din ţară împreună cu copiii.

Din aceste considerente, apreciază că cererea reclamantei nu poate fi admisă în totalitate, perioada de părăsire a mediului în care copiii locuiesc şi cresc fiind prea mare (peste două luni), motiv pentru care solicită limitarea timpului în care aceasta să poată să plece cu minorii în străinătate, într-un mediu pe care nu il cunosc, unde nu cunosc nici limba, nici obiceiurile. Consideră că cererea reclamantei ar trebui limitată la cel mult două săptămâni, perioadă pe care o apreciază ca fiind rezonabilă şi care ţine cont într-adevăr de interesul superior al copiilor, ca principiu ce trebuie urmărit în orice luare de decizie în legătura cu viaţa acestora.

Potrivit art. 996 Cod procedură civilă, în cazul ordonanţei preşedinţiale se cer întrunite în mod cumulativ trei condiţii, respectiv urgenţa, vremelnicia şi neprejudecarea fondului iar examinând cererea prin prisma dispoziţiilor textului legal menţionat, se constată că acestea sunt îndeplinite. Urgenţa rezultând din însuşi faptul că este vorba despre măsuri provizorii cu privire  la minori iar vremelnicia rezultă din solicitarea ce are ca scop  efectuarea unei excursii în străinătate pe o perioadă de două luni, de către copii şi mama acestora, pentru care biletele de avion au fost deja achiziţionate.

Raportat la neprejudecarea fondului, instanţa constată că inclusiv poziţia pârâtului este de admitere a cererii privind emiterea paşapoartelor pentru minori.

Potrivit art. 23 alin. 2 din Legea nr. 272/2004, deplasarea copiilor în străinătate se realizează cu respectarea prevederilor Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, iar conform art. 2 alin. 2 din acest din urmă act normativ, minorii pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, fiind necesară obţinerea pentru minor a documentului de călătorie în condiţiile legii.

Însă, pentru eliberarea documentului de călătorie, dispoziţiile art. 17 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 248/2005 prevăd că minorilor care nu au împlinit vârsta de 14 ani li se eliberează paşapoarte numai cu acordul ambilor părinţi sau a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească, a părintelui care exercită singur autoritatea părintească în temeiul unei hotărâri judecătoreşti ori în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive.

În cazul în care există un dezacord al părinţilor cu privire la acest aspect, devin incidente prevederile art. 17 alin. 2 din acelaşi act normativ, potrivit cărora emiterea paşaportului pentru minor, în situaţia în care există neînţelegeri între părinţi cu privire la exprimarea acordului, se efectuează numai după soluţionarea acestor situaţii de către instanţa de judecată.

Conform art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005, minorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi călătoreşte în străinătate împreună cu unul dintre părinţi i se permite ieşirea numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depăşească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte.

Din textele legale arătate rezultă că pentru călătoria în străinătate, în situaţia exercitării comune a autorităţii părinteşti, minorii trebuie să aibă acordul ambilor părinţi şi să prezinte paşaport, iar câtă vreme tatăl refuză să-şi dea acordul, mama se află în imposibilitate obiectivă de a obţine eliberarea documentelor de călătorie necesare pentru ca minorii să poată călători în străinătate.

Ca atare, având în vedere interesul superior al minorilor, ca aceaştia să efectueze călătorii în străinătate, însoţiţi doar de mama, precum şi faptul că pârâtul, prin înscrisul transmis la dosar în data de 26.06.2019 şi-a exprimat acordul pentru întocmirea documentelor de călătorie ale minorilor şi pentru deplasarea acestora în străinătate pentru o perioada de două săptămâni, instanţa, în temeiul textelor de lege menţionate, va admite cererea şi va obliga pârâtul să îşi dea acordul cu privire la întocmirea paşapoartelor pentru minori şi la deplasarea acestora în Germania, însoţiţi de reclamantă, pentru perioada  12.07.2019-15.09.2019, în caz contrar prezenta hotărâre urmând să suplinească consimţământul pârâtului, apreciindu-se că  fiind vorba de perioada vacanţei copiilor, petrecerea a două luni în Germania împreună cu rudele din partea mamei este în interesul superior al acestora.

Văzând că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată, acestea nu se vor acorda

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E

Admite cererea de ordonanţă preşedinţială formulată de reclamanta A, cu domiciliul în A, în contradictoriu cu pârâtul cu domiciliul în Ar, cu domiciliul procesual ales în A. (la Av. H), şi în consecinţă:
Obligă pârâtul la a-şi da acordul cu privire la întocmirea unui paşaport individual pentru minorul A născut la data de, în A,  şi pentru minora A născută la data de, în A în caz contrar prezenta hotărâre ţine loc de acord al pârâtului în acest sens.
Obligă pârâtul la a-şi da acordul pentru efectuarea unei călătorii de către minorii A născut la data de, în A şi A, născută la data de, în A, însoţiti doar de reclamantă, pentru ca aceştia să se deplaseze în Germania, în perioada 12.07.2019-15.09.2019, în caz contrar prezenta hotărâre ţine loc de acord al pârâtului în acest sens.
Vremelnică şi executorie. Cu apel în 5 zile de la pronunţare, apel care se depune la Judecătoria Ineu.
Pronunţată prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, azi 26.06.2019.