Jurisprudență | Asociație de proprietari, obligată de instanță să plătească pagubele produse unei mașini de țiglele căzute de pe acoperișul blocului

O asociație de proprietari din Oradea a fost obligată să achite reparațiile unei mașini care a fost avariată de țiglele desprinse de pe acoperișul unui bloc. Judecătoria Oradea a stabilit că asociația de proprietari are calitate procesuală pasivă pentru că, potrivit legii, răspunde pentru administrarea, întreţinerea și repararea proprietăţii comune aferente condominiului. În plus, instanța a respins susținerea asociației conform căreia distrugerile ar fi fost provocate mașinii de un eveniment de forță majoră: ”pârâta nu a dovedit că din cauza unui eveniment care ar fi întrunit elementele forţei majore sau cazului fortuit s-a produs desprinderea ţiglelor de pe acoperişul blocului.” Sentința Judecătoriei Oradea a fost atacată, ulterior, cu apel de către asociația de proprietari, iar procesul ajuns la Tribunalul Bihor are programat primul termen pe 12 septembrie.

Judecătoria Oradea – Secția Civilă – sentința civilă nr. (…)/20 ianuarie 2022 (publicată pe portalul Rejust)

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esență, că la data de 29.12.2020 a fost anunţat de către un vecin faptul că pe autoturismul său căzuse o bucată mare de tencuială care s-a desprins din faţada blocului, avariind destul de grav capota şi aripa autoturismului. A solicitat un deviz de lucrări de la dealerul autorizat pentru marca VW şi a primit oferta anexată, valoarea reparaţiilor ridicându-se la suma de 4.666 lei. Apreciază deci că sunt îndeplinite condiţiile pentru antrenarea răspunderii delictuale. Prejudiciul este cert conform devizului de lucrări, fapta ilicită este reprezentată de nesocotirea obligaţiilor legale de întreţinere a proprietăţii comune, ce incubă asociaţiei conform art. 63 Legea 196/2018.

(…) La data de 31.05.2021 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei  calităţii procesuale active, întrucât nu face dovada faptului că are calitatea de proprietar al autoturismului avariat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive. S-a învederat că este inadmisibilă cererea întemeiată pe răspunderea civilă pentru fapta proprie. Nu este îndeplinită condiţia prejudiciului, câtă vreme reclamantul  a făcut demersuri doar în sensul obţinerii unei oferte, deci nu se poate vorbi de caracterul cert al prejudiciului. Acesta nu a făcut nici dovada raportului de cauzalitate.

De asemenea, pârâtul a susţinut că, după modul în care pârâtul a relatat evenimentul, ar fi vorba despre forţă majoră, care înlătură răspunderea.

(…) La data de 14.10.2021 pârâta a depus la dosar note scrise, prin care a completat apărările invocate în întâmpinare, arătând în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive că reclamantul nu a indicat în concret în constă fapta sa ilicită. Asociaţia nu poate răspunde pentru culpă proprie câtă vreme are doar paza faptică a imobilului, nu şi paza juridică, având doar calitatea de detentor precar al condominiului, întrucât dreptul de dispoziţie privind angajarea de cheltuieli cu repararea şi renovarea imobilului rămâne la latitudinea coproprietarilor. Este posibil ca reclamantul să-şi fi dorit de fapt să-şi întemeieze acţiunea pe disp. art. 1378 C.civ.,  însă aceste prevederi arată că persoana răspunzătoare de ruina edificiului este proprietarul şi nu cel care are paza lucrului.

Prin încheierea din ședința publică din data de 04.11.2021, instanța a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului, acesta renunţând, totodată, la susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată prin întâmpinare.

Pe calea prezentului demers procesual reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Asociaţia de Proprietari nr. (…) din Oradea la plata sumei de 4.666 lei cu titlu de prejudiciu constând în contravaloarea reparaţiilor necesare aducerii autovehiculului în starea iniţială.

Potrivit art. 248 Cod procedură civilă instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Totodată, potrivit definiției cuprinse în art. 2 din Legea  196/2018, asociația de proprietari este o formă de asociere autonomă şi fără scop lucrativ a proprietarilor dintr-un condominiu, având ca scop administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, reabilitarea şi modernizarea proprietăţii comune, menţinerea în stare bună a imobilului, respectarea drepturilor şi asumarea obligaţiilor de către toţi proprietarii. La art. 63 alin. 1 din aceeași lege se prevede că administrarea, exploatarea, întreţinerea, repararea, reabilitarea şi/sau modernizarea, după caz, a proprietăţii comune aferente condominiului sunt în sarcina asociaţiei de proprietari, iar cheltuielile legate de aceste activităţi reprezintă cheltuieli comune. (…)

Astfel, instanţa apreciază că pârâta are calitate procesuală pasivă și poate sta în judecată atât din perspectiva răspunderii pentru ruina edificiului, instituită de art. 1378 C.civ., cât și din perspectiva răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, conform art. 1357 C.pr.civ..

Reglementarea răspunderii pentru ruina edificiului art. 1378 cod civil nu exclude atragerea altor forme de răspundere civilă delictuală, respectiv răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, constituind doar o ipoteză distinctă de răspundere civilă delictuală pentru prejudiciul cauzat de lucruri, în care identificarea debitorului reparaţiei este simplificată, proprietarul fiind cel care răspunde pentru asemenea prejudicii, fără a fi necesară identificarea persoanei care exercită paza juridică asupra lucrului implicat în producerea prejudiciului.

Răspunderea proprietarului pentru ruina edificiului este una obiectivă, aceasta fiind fundamentată pe obligaţiile de securitate şi garanţie privind construirea şi întreţinerea acestuia. Totodată, asociaţia fiind o formă de organizare a proprietarilor condominiului, instanţa reţine că legiuitorul a impus organizarea acestora tocmai pentru a facilita respectarea drepturilor și obligațiilor, inclusiv acțiunile in justiție, de către toţi coproprietarii unui condominiu.

În concluzie, instanţa apreciază că pârâta deţine calitate procesuală pasivă, astfel că va respinge ca neîntemeiată excepţia invocată de către aceasta prin întâmpinare.

Pe fondul cauzei, instanța reține că potrivit art. 1349 alin. 3 C.civ în cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de lucrurile aflate sub paza sa. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 1379 alin. 1 C.civ., oricine este obligat să repare, independent de orice culpă, prejudiciul cauzat de lucrul aflat sub paza sa. Totodată, potrivit disp. art. 1381 alin. 1 C.civ. orice prejudiciu dă dreptul la reparație, iar conform art. 1385 alin. 1 C.civ. prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.

Conform disp. art. 1349 alin. (1) C.civ „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar conform art.1357 alin. (1) C.civ „cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare”.

Din economia acestor texte legale reiese că pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie se cere întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: a). fapta ilicită; b). prejudiciul; c). raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; d) vinovăția.

Fapta ilicită este orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt aduse atingeri dreptului subiectiv sau intereselor legitime aparținând unei persoane, iar prejudiciul constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică sigur, atât în privința existenței sale, cât și a posibilității de evaluare. De asemenea, este necesar ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă.

Legătura de cauzalitate trebuie să existe între fapta prin care s-au încălcat normele dreptului obiectiv, cu consecința vătămării dreptului subiectiv și prejudiciul pretins de reclamant.

Vinovăția constă în atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârșirii faptei ilicite față de faptă și urmările acesteia, ceea ce implică un proces psihic complex, între conștiință și voință. Astfel, factorul intelectiv presupune un anumit nivel de cunoaștere, de conștiință a semnificației sociale a faptelor și urmările acestora, iar factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare și de decizie. Aşa cum rezultă din art. 1357 alin. 2 C. civ., în materia răspunderii civile delictuale autorul faptei ilice răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă (neglijenţa).

Având în vedere aceste precizări de ordin teoretic, instanţa reţine că în speţă, după cum reiese din probele administrate, sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului.

Astfel, în ceea ce priveşte fapta ilicită a pârâtei aceasta constă în neîndeplinirea obligaţiei de a  întreţine şi repara părţile comune al condominiului, prevăzute în sarcina asociaţiei de proprietari de către Legea 196/2018. Astfel, ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a acestei obligaţii legale, ţigle de pe acoperişul blocului aflat în administrarea pârâtei au căzut în data de 29.12.2020 pe autovehiculul reclamantului. Existenţa faptei ilicite rezultă din declaraţia martorului (…) care se coroborează cu autorizaţia de reparaţii şi declaraţia dată de în faţa organelor de poliţie cu ocazia declarării evenimentului.

Totodată, prejudiciul produs reclamantului este unul cert şi nerecuperat încă. Astfel, cum reiese din înscrisul emis de societatea (…), dealer autorizat pentru autoturismele marca VW, costul reparaţiilor necesare readucerii autovehiculului în starea iniţială este de 4.666 lei. Această ofertă include preţul pieselor avariate (respectiv pentru înlocuirea capotei faţă şi materialele pentru vopsire) şi manopera şi corespunde cu avariile menţionate de către organele de poliţie în autorizaţia de reparaţie. Astfel, contrar susţinerilor pârâtei nu reiese că s-ar fi emis această ofertă pentru efectuarea altor reparaţii decât cele necesare readucerii autovehiculului în starea iniţială producerii evenimentului menţionat. De asemenea, instanţa reţine că nu este necesar autovehiculul să fi fost reparat pentru a se reţine ca fiind îndeplinită condiţia existenţei unui prejudiciu cert, persoana păgubită nefiind nici măcar obligată să folosească sumele primite ca despăgubire pentru a repara acel autovehicul, ci aceasta are dreptul de i se acoperi în mod integral prejudiciul produs, fără a fi condiţionată să folosească despăgubirile primite pentru a-şi repara efectiv autovehiculul .

Referitor la condiţia vinovăţiei, se reţine că şi aceasta este îndeplinită în speţă, sub forma culpei, pârâta, deşi nu a urmărit producerea avarierea autovehiculului reclamantului, aceasta putea şi trebuia să prevadă posibilitatea producerii lui ca urmare a neîndeplinirii în mod corespunzător şi la timp a obligaţiilor legale de a întreţine şi repara părţile comune ale condominiului.

Susţinerea pârâtei că prejudiciul produs ar fi fost cauzat de un eveniment de forţă majoră este nefondat. Cu privire la cazul exonerator de răspundere al forței majore, instanța reține că acesta constă într-o împrejurare externă, absolut imprevizibilă şi invincibilă. Distincţia dintre forţa majoră şi cazul fortuit priveşte caracterul excepţional al evenimentului, care este absolut imprevizibil, invincibil şi exterior, ceea ce face total imposibilă orice intervenţie din partea paznicului juridic. În speţa de faţă, deşi sarcina probei îi revenea în ce priveşte dovedirea existenţei vreunei cauze care exclude vinovăţia, pârâta nu a dovedit că din cauza unui eveniment care ar fi întrunit elementele forţei majore sau cazului fortuit s-a produs desprinderea ţiglelor de pe acoperişul blocului.

De asemenea, legătura de cauzalitate este evidentă, urmare a neîndeplinirii de către pârâta a obligaţiei de a întreţine imobilul s-a produs avarierea autovehiculului reclamantului.

În concluzie, instanța constată că sunt întrunite toate condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei, motiv pentru care va admite acțiunea și va dispune obligarea acesteia la plata către reclamant a sumei de 4666 lei cu titlu de prejudiciu material.