La acest caz au lucrat: Mihai Cociuba, consultant fiscal, avocat Andrea Cristina Staicu și avocat Loredana Șuta – specializare comercial, contencios fiscal, drept fiscal
Cuvinte cheie: atragerea răspunderii, art. 25 din Legea 207/2015, nulitatea actului administrativ, gravă şi evidentă eroare, stare de urgenţă/alertă, contestaţie, procedura insolvenţei;
Articole de lege incidente:
– art. 25, alin. (2), lit. c), art. 276 alin. (6) și art. 279 alin. (6) Legea nr. 207/2015;
– art. 5 pct. 29, art. 66 din Legea 85/2014, art. 30 din OUG 70/14.05.2020.
Ca urmare a realizării unei inspecții fiscale au fost stabilite sume suplimentare în sarcina societăţii (…) SRL. Deoarece debitele stabilite nu au fost achitate în termenul legal organele fiscale au declarat insolvabil debitorul (…) SRL, fără bunuri urmăribile, prin procesul verbal de declarare a stării de insolvabilitate nr. (…) din (…).2021. Creditorul bugetar a constatat că societatea (…) SRL are datorii în sumă de (…) lei neachitate față de acesta, având o scadență mai mare de 60 de zile.
În mod obișnuit organele fiscale au uzat de prevederile art. 25 din Legea 207/2015 considerând că administratorul societății:
– a provocat insolvabilitatea persoanei juridice (…) SRL prin înstrăinarea/ascunderea, cu rea-credinţă, sub orice formă, a activelor debitorului (art. 25, al. 2, lit. b din Legea 207/2015);
– nu i-a îndeplinit obligația prevăzută de Legea 85/2014, respectiv nu a depus la instanță o solicitare prin care să ceară deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului (…) SRL (art. 25, al. 2, lit. c din Legea 207/2015);
– nu a declarat/achitat la scadență obligațiile fiscale (art. 25, al. 2, lit. d din Legea 207/2015).
Creditorul bugetar a constatat că societatea (…) SRL are datorii în sumă de (…), aceste datorii derivă din inspecția fiscală realizată la societatea (…) SRL, sumă pentru care organele fiscale au dispus atragerea răspunderii administratorului (…) SRL în temeiul prevederilor art. 25, al. 2, lit b, c și d.
Împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare a fost depusă contestația ce a avut la bază argumentele legate de nulitate a actului administrativ fiscal, respectiv cele legate de netemeinicia lui.
Nulitatea actului administrativ emis se datorează unei erori grave şi evidente a organului fiscal, astfel:
Codul de procedură fiscală arată la art. 25, al. 2, lit. b ca răspund solidar cu debitorul “b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;”
Prevederile art. 66 din Legea 85/2014 arată că există o obligație legală a debitorului de a adresa cererea de insolvență în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Starea de insolvență este definită în Legea 85/2014 la art. 5 pct. 29 ca fiind starea patrimonială a debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești, starea de insolvenţă fiind prezumată dacă debitorul nu şi-a plătit datoriile după 60 de zile de la scadenţă.
În acest caz datoriile societăţii (…) SRL în sumă de (…) lei derivă din Raportul de inspecţie fiscală nr. (…)/2020 şi a Deciziei de impunere nr. (…).2020 ce au fost comunicate către debitor prin adresa nr. (…).2020.
Potrivit punctului 4 din Decizia de impunere nr. (…).2020 termenul de scadență a obligațiilor individualizate prin titlul de creanţă este (…).2020. Astfel termenul de la care, potrivit Legii 85/2014, debitorul avea obligația de introducere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței este de (…).2021. Însă ca urmare a situaţiei epidemiologice excepționale la nivel național şi internațional generată de pandemia de COVID-19, au fost promulgate mai multe acte normative cu caracter excepțional ce au avut ca obiectiv limitarea prejudiciilor cu efecte pe termen lung asupra populației şi activității economice.
Astfel prin Ordonanța de urgență nr. 70/14.05.2020 au fost luate mai multe măsuri în domeniul insolvenței prin care şi următoarele:
ART. 30
(1) Pe durata stării de alertă, debitorul aflat în stare de insolvenţă sau care ajunge în stare de insolvenţă va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, cu modificările şi completările ulterioare, fără a avea însă obligaţia de a introduce această cerere. La cererea adresată tribunalului va fi ataşată dovada notificării organului fiscal competent cu privire la intenţia de deschidere a procedurii insolvenţei.
(2) Dispoziţiile art. 66 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt aplicabile până la încetarea stării de alertă, dată de la care începe să curgă şi termenul de 30 de zile pe care acesta îl prevede. Corelativ, până la aceeaşi dată, nu sunt aplicabile prevederile art. 66 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 85/2014, cu modificările şi completările
ulterioară.
Starea de urgență a fost instituită prin Decretul nr. 195/2020, publicat în Monitorul oficial nr. 212 din 16 martie 2020, pentru o perioadă de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial.
Prin Decretul nr. 240/2020, starea de urgenţă a fost prelungită cu încă 30 de zile. Starea de alertă a fost instituită prin Hotărârea nr. 394/2020 pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 18 mai 2020 şi a fost prelungită pentru perioade succesive până la data de 7 martie 2022 prin Hotărârea 171/03.02.2022.
Astfel potrivit prevederilor legale în vigoare la data de (…).2022 (data înregistrării contestaţiei), şi doar în cazul în care starea de alertă încetează la data de 07.03.2022, termenul prevăzut de art. 66 din Legea 85/2014 se împlinește abia în luna aprilie 2022.
În concluzie actul administrativ fiscal emis de organele de control a fost afectat de o gravă şi evidentă eroare prin neaplicarea prevederilor legale în vigoare, iar în cazul în care organele fiscale ar fi realizat aplicarea prevederilor art. 30 din Ordonanța de urgență nr. 70/14.05.2020 nu ar mai fi realizat emiterea acestuia.
Organul de soluţionare a contestaţiei a reţinut în decizie următoarele:
Din analiza prevederilor legale prezentate mai sus rezultă că, pe durata stării de alertă, debitorul aflat în stare de insolvenţă sau care ajunse în stare de insolvenţă va putea (dar nu este obligat) să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei și de insolvenţă, cu modificările și completările ulterioare; obligativitatea introducerii cererii pentru a fi supus prevederilor Legii nr. 85/2014 apare doar după 30 de zile de la încetarea stării de alertă în contextul evoluţiei epidemiei cu virusul SARS-CoV-2.
Cu privire la data până la care petentul avea obligația introducerii cererii privind insolvenţa, se constată următoarele:
– prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, publicat în Monitorul oficial nr. 212 din 16 martie 2020, a fost instituită starea de urgenţă pentru o perioadă de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial, iar prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, starea de urgenţă a fost prelungită cu încă 30 de zile;
– prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 a fost instituită starea de alertă pentru o perioadă de 30 de zile începând cu 18 mai 2020, fiind ulterior succesiv prelungită până la data de 7 martie 2022 (dată stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 171/2020).
Prin urmare rezultă că întrucât starea de alertă în contextul epidemiei cu virusul SARS-CoV-2 a fost cuprinsă între 18.05.2020 şi 07.03.2022, rezultă că potrivit prevederilor art. 30, al. 2 din OUG 70/14.05.2020 societatea debitoare avea obligaţia de a introduce cererea de deschidere a procedurii insolvenţei ulterior datei de 06.04.2022 şi nicidecum până la data de (…).2022 (data emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare) prevederilor procedurii fost art. 30.
În consecinţă, se constată că organele fiscale au constatat în mod eronat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru angajarea răspunderii solidare.
În acest sens, s-au exprimați organele fiscale, care prin adresa (…) au propus: ”admiterea în parte a contestației depusă de către (…) nefiind îndeplinite condițiile articolului 25, alin. 2, litera c) din Legea nr. 207/2015, Codul de procedură fiscală”.
Potrivit doctrinei, nulitatea constituie sancţiunea care lovește orice act juridic săvârşit fără respectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru validitate, ori în speța analizată, decizia contestată conţine elementele a căror lipsă ar fi determinat nulitatea lor, acestea fiind prevăzute în mod explicit şi limitativ la art. 49 din Legea nr. 207/2015.
Mai mult, trăsăturile generale ale nulităţii sunt nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la elementele imperative pe care trebuie să le conţină actul administrativ fiscal, producerea unei vătămări precum și ca respectiva vătămare să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului, astfel încât se desprinde concluzia că sancţiunea nulității intervine ca o ultimă rațiune, numai în măsura îndeplinirii condiţiilor mai sus prezentate.
Conform celor prezentate se reţine temeinicia susținerilor petentului cu privire la nulitatea Deciziei de atragere a răspunderii solidare nr. (…).2022 în ceea ce privește capătul de cerere referitor la neîndeplinirea condiţiilor referitoarea la aplicabilitatea prevederilor art. 25, alin. (2), lit. c) din Legea 207/2015 privind Codul de Procedură Fiscală, respectiv cele privind obligaţia de a cere instanţei competente deschiderea procedurii de insolvenţă nu era obligatorie și prin urmare se va constata nelegalitatea constatărilor organelor fiscale referitoare la acest aspect.
Drept pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 26 alin. (3), coroborate cu prevederile art. 276 alin. (6) i art. 279 alin. (6) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările i completările ulterioare, organul de soluționare a contestației constată nulitatea Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. (…).2022 emisă de (…) prin care s-a atras răspunderea solidară a persoanei fizice (…) în solidar cu societatea (…) SRL.
Comentariu:
Răspunderea solidară prevăzută la art. 25 din Legea 207/2015 are caracteristica unei solidarităţi condiţionate, ea putând fi stabilită doar după îndeplinirea unor anumite condiţii strict şi restrictiv prevăzute de lege (cel mai cunoscut exemplu fiind cel al relei credinţe).
Pe de altă parte, începând cu martie 2020 cadrul legal a suferit un număr ridicat de modificări, unele dintre acestea fiind în vigoare şi în prezent. Iar măsurile din domeniul insolvenţei au avut ca scop susţinerea mediului de afaceri într-un perioadă deosebit de dificilă.
Argumentaţia legală prezentă în cadrul contestaţiei a ţinut cont de măsurile luate şi a analizat în extenso atât motivele de nulitate, cât şi cele de temeinicie.
Grava şi evidentă eroare din cadrul deciziei de angajare a făcut ca organului de soluţionare a contestaţiei să nu îi rămână altă pârghie în afară de constatarea nulităţii actului administrativ.
