Jurisprudență | Caracterul justificat sau nejustificat al refuzului pârâtului de a comunica documente care nu au fost întocmite sau pe care nu le deține

Conform art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Au fost obligate pârâtele să comunice reclamantului numele funcționarului vinovat de necomunicarea acestor înscrisuri către reclamant, până la momentul formulării cererii de chemare în judecată și la plata către reclamant a sumei de 50 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin recursul declarat de către pârâtă Garda Forestiera CL, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate şi, în rejudecare, pe baza motivelor de fapt şi de drept invocate, respingerea acţiunii în contencios.

În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că excepția lipsei calității procesuale a Gărzii Forestiere județene AL a fost respinsă printr-o aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece calitatea de parat o poate avea exclusiv Garda Forestiera CL.

Garda Forestieră CL se afla în imposibilitate fizică de a comunica reclamantului înscrisurile solicitate deoarece nu se afla în posesia acestor documente. De altfel,  aceste documente nici măcar nu au fost constituite sau emise.

Pentru a pune în executare obligațiile de comunicare a documentelor respective ar trebui, în primul rând, ca acestea să fie constituite și emise. Emiterea deciziei de aprobare de către inspectorul șef se poate realiza doar în baza procesului verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de speciile de faună de interes cinegetic, pe care trebuie să-l aprobe. Însă, procesul verbal de constatare și evaluare a pagubelor produse de specii de faună de interes cinegetic se încheie de către o comisie special constituită din care fac parte și funcționari din alte instituții asupra cărora recurenta nu are nicio putere.

Membrii comisiilor constituite au întocmit Procesele verbale de constatare la fața locului nr…/05.09.2017 si nr…/12.09.2017, depuse de reclamant la dosarul cauzei. De asemenea, a fost întocmit procesul verbal olograf nr…/012.09.2017 din care rezultă că în parcela de l,3 ha cultivate cu floarea soarelui, cultura este subdezvoltată și plină de buruieni, care arată lipsa unei tehnologii adecvate, în parcela de 0,7 ha proporția de buruieni este mai mare decât cultura de bază, iar în parcela de 8,0 ha, suprafața de 4,68 ha este distrusă în proporție de 80%.

Potrivit minutei înregistrate la Primăria Comunei V.  sub nr…/01.10.2019, membrii comisiilor au stabilit în unanimitate că nu se impune întocmirea proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubelor model anexa nr. l la HG nr. 1679/2008.

Intimatul – reclamant C.  a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală.

În motivare s-a arătat că în conformitate cu prevederile art. 52 al. 2 din Codul de procedură civilă, Garda Forestiera AL poate sta în judecată ca pârâtă având calitate procesual pasivă în prezenta cauza. Garda Forestiera AL  a fost chemată  alături de Garda Forestiera CL și pentru motivul că această entitate este cea care se ocupă efectiv de supravegherea activității de întocmire de către comisie a proceselor verbale de constatare, evaluare și stabilire a răspunderii civile, acestei entităţi locale revenindu-i obligația de a înainta în vederea aprobării prin decizie a acestor procese verbale.

Ca și în fata instanței de fond se afirmă faptul că recurenta se află în imposibilitate de a comunica înscrisurile solicitate întrucât nu se află în posesia acestora, nefiind nici constituite, nici emise.

Atâta vreme cât a fost efectuată constatarea la fața locului, întocmindu-se procesele verbale de constatare nr…/05.09.2017 și nr…/12.09.2017 , în mod obligatoriu trebuiau întocmite și Procesele Verbale de evaluare a pagubelor prin care trebuia să se stabilească răspunderea civilă pentru pagubele constatate, câtimea acestor pagube și cui revine obligația de a suporta pagubele produse de animalele sălbatice.

Invocarea aspectului că cei care întocmesc aceste procese de constatare/evaluare sunt o comisie nu prezintă relevanță, sarcina întocmirii și supunerii analizei și evaluării membrilor comisiei respective, revine tot aceluia care are căderea de a se pronunța prin decizie ca act administrativ.

Daca ar fi altfel, având în vedere că aceasta comisie nu este o instituție în sine , iar în cazul în care membrii comisiei ar manifesta o pasivitate în a întocmi procesul verbal de evaluare și pe cale de consecință nu se poată emite decizia conducătorului structurii teritoriale, răspunderea pentru pagubele produse de animalele sălbatice culturilor nu s-ar mai putea institui niciodată , ori aceasta ar duce la prejudiciere.

In ceea ce privește înscrisul intitulat Minuta, înregistrat la Garda Forestieră sub numărul …/31.12.2019  prin care, după ce și-au dat seama că nu au întocmit actele de evaluare care se impuneau după momentul constatării pagubelor , membrii comisie au stabilit la 01.10.2019 că  nu se mai impune întocmirea proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubelor, motivând ei fără temei că nu mi-aș fi îndeplinit una dintre obligațiile prevăzute de HG nr.1679/2008.

Comisia nu putea să  hotărască aceasta pe cale de Minută, acest fapt putea fi hotărât doar prin Decizie de către conducătorul structurii teritoriale de specialitate a autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură.

Consideră că este în continuare prejudiciat în drepturile sale prin neemiterea și necomunicarea deciziilor solicitate și nu-și poate exercita astfel nici dreptul la un proces echitabil cu privire la dreptul la despăgubire pentru pagubele suferite, iar prin tergiversarea emiterii și comunicării deciziilor este în pericol ca dreptul său să se prescrie extinctiv, sens în care solicită respingerea recursului ca nefondat.

Prin decizia nr. (…)/2020 Curtea a admis  recursul declarat de recurenta Garda Forestieră CL împotriva sentinţei civile nr. 84/CAF/2020 pronunţată de Tribunalul Sibiu, a casat sentința  şi rejudecând cauza a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul C.  în contradictoriu cu Garda Forestieră CL şi Garda Forestieră AL, constatând că recursul este întemeiat, prin raportare la art. 488 pct. 8 Cod procedură  civilă.

Câtă vreme Garda Forestieră CL a formulat recursul numai în nume propriu (nu și în numele Gărzii forestiere AL), Curtea a reținut  că recurenta poate aduce critici doar cu privire la dispozițiile instanței de fond care o vizează pe aceasta.

Prin urmare, având în vedere că singura pârâtă care putea să critice soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive era Garda Forestieră AL și că aceasta nu a introdus ea însăși recurs împotriva sentinței, Curtea a  respins ca nefondată această critică invocată de către recurentă, constatând că aspectul calității procesuale pasive a intrat în autoritatea de lucru judecat.

În al doilea rând, în ceea ce privește criticile aduse soluției pe fond a cauzei, Curtea a constatat că sunt întemeiate pentru următoarele motive:

Prima instanță în mod corect a identificat că obiectul acestei acțiuni constă în refuzul pârâtelor din prezenta cauză de a comunica reclamantului procesele-verbale de constatare și evaluare a pagubelor precum și deciziile de aprobare a acestor procese-verbale. De asemenea, prima instanță mod corect a identificat textele legale aplicabile acestei spețe, respectiv art.3 alin.1, art.6 alin.2, art.6 alin.5 din HG nr.1679/2008.

Cu toate acestea, raționamentul primei instanțe care a dus la admiterea acțiunii nu este unul judicios, întrucât nu s-a limitat la petitele cu care a fost învestită – comunicarea proceselor-verbale și a deciziilor de aprobare a proceselor-verbale – ci a extins obiectul prezentului litigiu în sensul obligării pârâtelor la o veritabilă emitere a operațiunilor și actelor administrative antemenționate.

Curtea a reţinut că reclamantul, atât prin cererea înregistrată la Garda Forestiera Județeană AL  sub nr…/11.10.2019 și comunicată prin poştă Gărzii Forestiere CL, cât şi prin prezenta cerere de chemare în judecată, a solicitat doar comunicarea Proceselor-verbale de constatare și evaluare a pagubelor, încheiate în urma întocmirii proceselor verbale de constatare la faţa locului cu nr…/05.09.2017 și nr…/12.09.2017, precum şi comunicarea Deciziilor de aprobare a proceselor-verbale de stabilire a cuantumului despăgubirilor. În niciun caz nu se poate interpreta din conţinutul cererilor formulate de către reclamant că acesta a solicitat mai mult decât simpla comunicare a proceselor-verbale şi a deciziilor, cum ar fi obligarea pârâtelor la emiterea acestor operaţiuni şi acte administrative în cazul în care ele nu există.

Practic, Curtea reţine că reclamantul este cel care a îngrădit întinderea prerogativelor instanţei de judecată prin modul în care a înţeles să formuleze cererile adresate pârâtelor, respectiv s-a limitat la a solicita comunicarea înscrisurilor litigioase, aspect pe care prima instanţă trebuia să-l analizeze ca atare.

Astfel, în ceea ce privește obligarea pârâtei Garda Forestieră AL, Curtea constată că din prevederile art. 3 alin. 1 coroborat cu art. 6 alin. 2 din HG nr.1679/2008 rezultă că obligația de a întocmi procesul-verbal de constatare şi evaluare a pagubei îi incumbă comisiei special constituite in acest scop, care este convocată prin grija primarului din localitatea respectivă.

În mod logic, același organ administrativ care are obligația de a întocmi operațiunea administrativă sau, după caz, actul administrativ, are și obligația de a-l comunica persoanei care dovedește un interes, în lipsa unei prevederi legale exprese care să instituie în sarcina altei autorități atribuția de a comunica astfel de înscrisuri.

Curtea a constatat  că nici primă instanță, nici reclamantul nu au indicat vreun text de lege care să prevadă obligația pentru garda forestieră teritorială (în speță, Garda Forestieră AL) de a comunica procesele-verbale întocmite de către comisia respectivă, ori măcar vreun text de lege care să prevadă obligația gărzii forestiere teritoriale de a arhiva astfel de documente.

Simpla trimitere efectuată de către prima instanță la o adresă emisă de Garda Forestieră CL  nu constituie temei legal pentru soluția de obligare a Gărzii Forestiere AL  la comunicarea proceselor-verbale. Oricum, din conținutul acelei adrese rezultă doar că Garda Forestieră AL  transmite către Garda Forestieră CL dosarul privind paguba constatată și evaluată primit de la comisie, deci nu reiese că rămân în posesia sa copii ale acelor procese-verbale, pentru a putea fi obligată la comunicarea lor.

Față de aceste motive, Curtea apreciază că în mod greșit s-a admis acțiunea formulată în contradictoriu cu Garda Forestieră AL, acesta din urmă neputând fi obligată în mod legal la comunicarea unor înscrisuri pe care nu le emite sau nu le deține.

Raportat la soluția de obligare a pârâtei Garda Forestieră CL , Curtea reține că, potrivit art. 6 alin. 5 din HG nr.1679/2008, Procesele-verbale încheiate potrivit prevederilor alin. (2) se aprobă prin decizie a conducătorului structurii teritoriale de specialitate a autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, în a cărui rază de competență s-a produs paguba.

Curtea reţine din starea de fapt pe care însăşi instanţa de fond a conturat-o în urma administrării probatoriului că respectiva Comisie nu a procedat la întocmirea procesului-verbal de constatare şi evaluare a pagubei, ci a redactat o ,,Minută” înregistrată la Primăria Comunei V.  sub nr…/01.10.2019, în cuprinsul căreia membrii Comisiei au consemnat că terenul reclamantului situat în locul numit „V.P.”, care face obiectul pagubelor constatate conform Procesele verbale de constare la fața locului nr…/05.09.2017 și nr…/12.09.2017, are categoria de folosință păşune și nu teren agricol cultivat și, de asemenea, că reclamantul nu a depus toate documentele necesare privind dovedirea îndeplinirii obligațiilor ce-i revin, prevăzute în anexa nr. 3 la MG nr. 1679/2008.

În pofida celor statuate de către prima instanţă, Curtea apreciază că această ,,Minută”, chiar dacă nu îmbracă forma proceselor verbale de constatare și evaluare a pagubelor model anexa nr. 1 la HG nr.1679/2008, totuşi ea suplineşte această operaţiune administrativă care trebuie să stea la baza Deciziei de aprobare a acestor procese-verbale.

A accepta ideea contrarie echivalează cu aplicarea unui formalism rigid şi excesiv, care ar însemna pentru reclamant că trebuie să formuleze o nouă cerere (de data aceasta adresată în mod corect) către Comisie pentru a-i solicita să emită un proces-verbal conform modelului din anexa nr. 1 la HG nr.1679/2008, care va trebui transmis conducătorului Gărzii Forestiere CL  pentru a putea emite decizia de aprobare – act administrativ care poate fi atacat în contencios administrativ în cazul vătămării drepturilor şi intereselor reclamantului.

Or, având în vedere că ,,Minuta” conţine deja constatările Comisiei precum şi poziţia membrilor acesteia cu privire la evaluarea pagubei, rezultă că în baza acesteia conducătorul Gărzii Forestiere CL poate emite decizia potrivit art. 6 alin. 5 din HG nr.1679/2008, scutindu-l astfel pe reclamant de îndeplinirea unor formalități excesive şi repetitive, după cum a fost descris în paragraful anterior.

Pe de altă parte, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, care nu constă în obligarea conducătorului Gărzii Forestiere CL  la emiterea Deciziei de aprobare, ci obligarea Gărzii Forestiere CL  la comunicarea acesteia, Curtea constată că în mod greşit prima instanţă a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră CL.

Concluzia rezultă din probele administrate la fond, care relevă că reclamantul s-a adresat Gărzii Forestiere CL  cu cerere de comunicare a proceselor-verbale şi a deciziei la data de 26 octombrie 2019 (data primirii scrisorii recomandate) şi că a introdus prezenta acţiune în contencios la data de 12 decembrie 2019. Din cuprinsul înscrisului denumit ,,Minută” depus la dosarul de fond odată cu întâmpinarea, rezultă că acesta a fost înregistrat în evidenţele Gărzii Forestiere CL  cu nr…  la data de 31.12.2019.

Aşadar, rezultă că atât la data formulării cererii, cât şi la data introducerii acţiunii, pârâta Garda Forestieră CL  nu avea în evidenţele sale ,,Minuta” respectivă, deci nu ar fi putut să-i comunice reclamantului niciunul dintre documentele solicitate.

Este adevărat că, ulterior primirii ,,Minutei”, conducătorul Gărzii Forestiere CL  putea să emită decizia de aprobare, deoarece aşa cum am menţionat în paragrafele anterioare ,,Minuta” suplineşte operaţiunea administrativă denumită proces-verbal de constatare și evaluare a pagubei, însă acesta este un aspect care excede obiectului prezentei cauze (acțiunea vizează strict comunicarea înscrisurilor litigioase, iar nu obligarea pârâtelor la emiterea lor). În măsura în care conducătorul Gărzii Forestiere CL refuză în continuare să emită decizia prevăzută de art. 6 alin. 5 din HG  nr.1679/2008, reclamantul poate să utilizeze toate mijloacele legale prevăzute de Legea nr.554/2004 și de Codul de procedură civilă în vederea apărării interesului său legitim și al dreptului de acces la instanță.

În drept, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din acest act normativ, contenciosul administrativ este definit drept activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

De asemenea, conform art. 8 alin. (1) din acelaşi act normativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Prin raportare la aceste dispoziţii legale, Curtea a reţinut că acțiunea reclamantului este neîntemeiată, deoarece refuzul pârâtelor Garda Forestieră AL  și Garda Forestieră CL  nu este unul nejustificat, ci așa cum s-a argumentat, este justificat de lipsa înscrisurilor în posesia lor.

Drept urmare, petitul privind obligarea pârâtelor să comunice reclamantului numele funcționarului vinovat de necomunicarea acestor înscrisuri a urmat soarta primelor petite și a fost respins ca neîntemeiat din moment ce pârâtele nu puteau în mod obiectiv să satisfacă pretențiile reclamantului la data formulării cererii sale.