material realizat de Andreea Dobrițan, psiholog și realizator ”PSIHOPODCAST”
”Ce vor oamenii să audă?” e o întrebare la care răspundem firesc: ”adevărul”. Dar oare mereu este așa? Și care este adevărul? Al meu? Al tău? Al lor?
O să încep prin a-ți vorbi despre conceptul de dezirabilitate socială. Acesta înseamnă că omul caută mereu acceptarea celor din jur, dar și să fie plăcut de ei. Astfel s-a născut ideea populară conform căreia ”nu ne spălăm rufele în public” – defectele sau situațiile inconfortabile le ținem pentru noi și pentru familia noastră. Deseori vorbim despre imaginea socială, adică exact ceea ce vrem să arătăm despre noi și despre familiile noastre și nu neapărat realitatea.
Observând acestea, se pune întrebarea: ”Și atunci unde e adevărul?” Toți suntem, de fapt, niște mincinoși? Cu siguranță nu suntem o populație de mincinoși, însă suntem o populație care apreciază diplomația celorlalți și, bineînțeles, posedă caracteristica specifică umană de a vedea orice situație din propriul punct de vedere.
Așadar, în diverse polemici și conflicte, este foarte posibil ca toți participanții să aibă dreptate, cu mențiunea că fiecare are dreptatea și adevărul lui. Cel mai cunoscut exemplu este cel al cifrei 6 sau… 9, depinde din ce parte privești. Întotdeauna un privitor va susține că vede cifra 9 și unul că vede cifra 6, iar conflictul se va aplana DOAR în momentul în care fiecare dintre participanți se va așeza lângă celălalt și, privind din punctul acestuia, va concluziona că are adevărul lui.
Ce vor oamenii să audă?
Acum îți voi răspunde eu la această întrebare și voi începe prin a te asigura că fiecare om caută să audă informații care se potrivesc cu modul său de gândire și cu așteptările lui. De aceea se întâmplă deseori să spui exact ce gândești fără ”să te pui” în locul celuilalt, iar el să se supere pe tine și să considere remarca ta nepotrivită sau indiferentă, chiar dacă tu ai spus-o cu cele mai bune intenții.
Mai mult, atunci când cei dragi vor să îți povestească ceva, de cele mai multe ori o fac doar cu intenția de a se descărca, de a se simți susținuți și nicidecum din dorința de a primi sfaturi. Așadar, reține o regulă de aur: SFATURILE SE DAU ÎN 2 SITUAȚII: CÂND ÎȚI SUNT CERUTE ȘI CÂND E UN CAZ ”DE VIAȚĂ SAU DE MOARTE” – altfel este mai sănătos pentru tine, pentru celălalt, dar și pentru relații să te abții de la acestea.
Cum îți susții propriul adevăr? Cum să îți spui părerea?
Înainte de a începe orice discuție cu o persoană importantă pentru tine este important să te oprești puțin și să analizezi. Gândește-te la tine și la cealaltă persoană, cum te-ai simți dacă ai fi în situația ei, cum ai reacționa, în ce măsură poți tu să vorbești pe limbajul acestei persoane.
După ce ți-ai format o imagine completă despre situație și despre interlocutorul tău, respiră de câteva ori și începe discuția în termeni asertivi, spunându-ți punctul de vedere, dar acceptând că celălalt poate să aibă o altă imagine cu care tu poți să fii sau nu de acord. Ascultă cu atenție ce îți spune interlocutorul tău și nu te grăbi să răspunzi. Dacă ai nevoie de o pauză de gândire, ia-o, anunțându-l pe celălalt că vei reveni în discuție atunci când vei fi pregătit. Atunci când îți spui părerea este foarte important să folosești limbajul la persoana I (”eu cred”, ”părerea mea este că…”, ”din punctul meu de vedere…”, etc), astfel subliniind că acesta este adevărul tău, după care te ghidezi și acționezi, însă nu obligi pe nimeni să aibă acest adevăr.
Bineînțeles, toate aceste tehnici NU garantează succesul fiecărei discuții, dar măcar interlocutorii pot să fie de acord că nu sunt de acord în acel subiect.
Și nu uita: ”decât un război drept, uneori e mai bună o pace strâmbă”, pentru că din orice război chiar și învingătorul suferă pierderi. A accepta că există o situație sau un mod de gândire NU înseamnă a fi de acord cu acestea.
Pastila de psiho poate fi urmărită, în format video, și pe YouTube, pe contul psihologului Andreea Dobrițan
CITIȚI din categoria #PastiladePsiho:
- Ce faci atunci când faci de toate și… Nimic?
- Oameni, presiune și furie
- Sexul mai este un subiect tabu? Printre copii și adolescenți, NU!
- Începe un nou an școlar… Cu bucurie sau cu lacrimi?
- Ce faci când nu faci nimic?
- Mă vindec pentru a vindeca lumea. Cum poți să salvezi lumea?
- Un alt sine
- Copiii care nu sunt iubiți devin adulți care nu știu să iubească
- Și dacă totul iese așa cum vrei?
- Copilul și cadourile – sau despre cum îl înveți să obțină ceea ce vrea
- Fă rai din ce ai! Tu ce ai făcut azi pentru tine?
- ”E timpul să avem un copil?” – bucuriile și provocările din relația de cuplu
- Eu, o mamă (im)perfectă. Despre perfecțiunea părinților și a copiilor
- Avion cu motor, ia-mă și pe mine-n zbor… Sau nu? – Despre teoria conspirației la români
- Impactul divorțului asupra… părinților!
- Când iubirea devine patologică?
- Huggy Wuggy – prieten sau dușman? Cum gestionăm jucăriile copiilor
Comments 3